Stiti ca imi plac analizele, imi place sa speculez, sa fac scenarii de lucru pentru scena politica. Mi se pare important sa ne gandim, cetateni sau jurnalisti, la optiunile pe care le au cei ce ne conduc, caci ele ne vor creiona viitorul. Sigur, de multe ori, politicienii ne dovedesc ca nu se gandesc nici pe de parte atat de mult la nuante sau la perspective, ba, cateodata, ne dovedesc ca sunt generatori de prostie pura.
Ideea ca Ioan Rus poate deveni o optiune serioasa a PSD-ului pentru Cotroceni mi s-a insinuat in creier punand cap la cap trei chestii aparent fara legatura din ultimele zece zile:
1) Raspunsul „cu totul intamplator” al ministrului de Interne Gabriel Oprea care, intrebat fiind de catre jurnalistul Rares Bogdan care este, in opinia sa, cel mai bun ministru de Interne din ultimii 25 de ani, a raspuns fara ezitare: Ioan „Ucu” Rus.
2) Interviul foarte compact dat de George Maior, seful SRI, profesorului Vasile Dancu in numarul 3 din revista Sinteza. De fapt, in „Despre statul inteligent”, Maior nu da doar un interviu, ci explica – o adevarata declaratie de intentii pentru urmatorii ani – de ce nu va parasi munca inceputa la SRI pentru un proiect politic de genul Cotroceni: realizarile institutiei romanesti de intelligence sunt atat de mari si de importante in acest moment si in acest context, incat Maior pur si simplu alege sa continue dezvoltarea influentei SRI pentru consolidarea sigurantei nationale si consolidarea pozitiei serviciului Romaniei in Clubul de la Berna, un soi de club select al serviciilor secrete cele mai puternice din lume unde se fac schimburi speciale de informatii clasificate. Noua diplomatie inseamna si asta, iar eu il inteleg pe Maior. Dar semnul extragerii lui ferme din discutia despre prezidentiale, ne mai taie de pe lista un posibil pretendent.
3) Interviul de duminica dat de Basescu. Animal politic de prima clasa, Basescu ii vorbeste la un moment dat tot lui Rares Bogdan despre posibilii prezidentiabili ai tarii si numeste cativa: Ponta, Geoana, Crin, Oprescu si, la final, „cu totul intamplator”, arunca:
„Ioan Rus? Da, ar fi un baiat bun de presedinte, dar nu cred ca vine de la Cluj ca sa piarda la Bucuresti”.
Rus a fost pus in ultimii ani de presa sau de analistii politici ba guvernator, ba premier, ba primar, ba sef al SRI; inclusiv eu, am scris cateva analize despre aceste scenarii. Asta nu e un lucru rau pentru el, ci arata ca este o solutie, o alternativa, ca este dorit, ca pentru el exista un nivel de asteptare.
Imi voi baza textul de astazi nu pe surpriza unei posibile candidaturi a lui Rus la Cotroceni, ci pe surpriza unor posibile candidaturi la Cotroceni in contul a doi clujeni: Ioan Rus, pe culoarul de stanga, Emil Boc, pe partea dreapta a pistei de alergare. Amandoi clujeni, iar asta ar fi cu adevarat o surpriza: Clujul sa decida cum va arata Romania in urmatorii cinci ani!
Sa o luam metodic: nu m-am apucat sa scriu acest text ca sa scot din tescherea ipoteze politice tabloide. Imi doresc insa ca el sa va scoata cel putin un gand meditativ la iveala. Este nevoie sa ne uitam printre firele de paianjen pe care politicienii si media le tes, sa citim intamplarile din ultima vreme atat in chei minore, cat si in majore, si sa vedem cat de realizabil este acest scenariu in care cei doi, desi nu pare, se afla in contexte complicate si, culmea, similare.
Meciul Rus vs. Boc poate deveni cea mai interesanta lupta electorala a deceniului. Si legat de decenii, Boc versus Rus ar fi, dupa un deceniu de la prima confruntare a celor doi pentru primaria Clujului, un meci mult mai interesant, caci cei doi adversari au crescut mult in experienta si tehnica politica. Au devenit puternici si pregatiti de lupta pentru centura suprema.
Boc
Este tot mai evident ca presedintele Traian Basescu nu va renunta la idee: il vrea pe Boc drept candidat. O tine matu-gaia cu tot felul de certuri politice, se cearta ba cu Ponta, ba cu Firea, ba cu Ghita, dar la asta nu renunta: la Boc.
Ultima sa declaratie („Dupa europarlamentare, dreapta trebuie sa se uneasca, iar aceasta unificare nu o voi face eu”) pare sa ne clarifice informatiile venite „pe surse” din apropierea Cotroceniului: Basescu stie clar ca Predoiu, Udrea etc. sunt variante pierzatoare si ca singurul care poate accesa turul doi este Emil Boc. Chiar si sursele pe care le mai am in PDL Cluj imi spun ca Boc pare sa se fi impacat cu ideea ca este nevoie de acest pas curajos si ca se gandeste discret (si el) la scenarii.
Pentru el, intrebarile sunt grele si numeroase si vizeaza planul A: castiga Cotroceniul si planul B: pierde competitia. Cum le va comunica clujenilor intrarea in batalia pentru Cotroceni, cum va contracara perceptia ca „Emilu’ nost’ ne paraseste a doua oara”?
Cum va castiga Boc destule voturi in sud si in Moldova, unde imaginea de cosas de pensii inca persista? Cine il va inlocui pe Boc la Primaria Clujului? Va anunta Boc un nume, pentru eventualitatea in care castiga competitia? Cat cantareste pentru turul doi o eventuala unificare a dreptei din care nu face parte Antonescu? Este in stare Boc sa il depaseasca pe Crin?
Basescu nu greseste deloc cand se gandeste la Emil, ca la singura solutie a dreptei. Am spus asta inca de acum un an, Emil Boc este singurul prezidentiabil al Dreptei, cat o mai fi ramas din ea.
Este singurul pedelist capabil sa faca opozitie, rectific, a fost singurul pedelist care a facut opozitie in ultimul an. Cand Blaga, ditai presedintele de partid, s-a ascuns in papuris in cel mai jenant mod cu putinta, Boc a tinut sus steagul.
Diferenta enorma de caracter dintre Emil Boc si Vasile Blaga s-a vazut in momentul alegerilor locale, cand Blaga a lalait-o pe toate planurile, iar Boc nu s-a sfiit sa afiseze detestatul pe atunci ton portocaliu si sa castige. Cand toti isi puneau pe panouri albastrul de calculator si sigla cat mai mica, Boc nu se dezicea de partid. Mai mult, Emil Boc are un CV moral impecabil. Are ce nu are nici Videanu, nici Udrea, nici Blaga.
Are onestitate. Este curat, atat moral, cat si penal. Este un om care a gresit adeseori ca primar sau premier, dar care nu s-a murdarit cu afaceri cu statul.
Va fi asta destul ca Emil Boc sa ajunga Presedintele Romaniei? Greu de spus. Dar sanse are. Daca Dreapta va sti sa comunice corect importanta mandatului lui Boc, daca va comunica in mod pragmatic avantajele masurilor dure luate pentru evitarea colapsului economic, clujeanul va sti sa se descurce mai apoi singur cu greselile Puterii, mai ales in contextul jihadului anticoruptie pe care DNA l-a initiat impotriva baronilor PSD.
Dreapta trebuie insa sa gaseasca resursele necesare de a coagula o strategie castigatoare care sa nu depinda nici de excesele lui Basescu, nici de aerele de prezidentiabil penibil ale lui Predoiu, nici de latraturile lui Neamtu sau ale altor canisi de birou. Daca Dreapta nu ia Cotroceniul, o sa doarma ca strigoii in deceniul urmator: sub lespedea rece a uitarii.
Rus
Ioan Rus este, asa cum este Emil Boc pentru dreapta, singura solutie pentru PSD in acest moment. Iar alte momente pentru PSD nu prea mai exista, daca Ponta refuza sa candideze.
Risc sa dau acest verdict, aducand niste argumente pe care le consider valide si stiind ca este posibil ca maine sa primesc o palma de realitate care sa imi sparga scenariul.
Ioan Rus nu era acum cateva luni nici macar o solutie, e adevarat. Dar contextele, ei bine, contextele, dragii mei, schimba mereu politicul.
Hai sa le scot pe sleau.
Victor Ponta nu vrea sa candideze. E pragmatic si inteligent cand nu vrea sa candideze. Ii place postura actuala, simte forta executivului, l-ar avantaja un presedinte PSD care sa nu ii mai puna bete in roate precum Basescu. In plus, pentru el ar fi o campanie dura.
Una in care ar trebui sa suporte zoaiele lui Basescu si ale candidatului dreptei (plagiatul, coruptia din partid, ruperea USL, martea neagra, etc.) si campania pe care Crin o va duce in calitate de fost partener al sau in alianta, o campanie care, daca Ponta ar candida, ar fi mai usturatoare ca efectele matinale ale unei mese copioase cu copane KFC.
Una e sa zici ca Basescu e un tiran care rontaie aceleasi clisee despre Ponta, alta e sa asisti la o cearta intre doi parteneri despartiti recent dintr-o alianta ce avea 70 la suta, unde secretele despartirii sunt proaspete si urat mirositoare.
Asa ca Ponta trage inca de putinul timp ramas si se gandeste. Oricat ar spune basistii ca e de rau, campania de demolare a baronilor PSD de catre DNA, il avantajeaza enorm pe Ponta. Avantajeaza si partidul.
Primo, pentru ca Ponta scapa de presiunea baronetului care il ameninta trimestrial cu extinctia. Lui Duicu, lui Cosma, lui Mazare, lui Oprisan, lui Nechita sau poate Voiculescului, le tataie turul pantalonilor pentru alte cestiuni mult mai importante decat retragerea sprijinului premierului. 4-5 dintre baroni au facut deja nani la arest, iar aia e o revenire la realitate care ii va face sa revina la prioritatea adevarata: salvarea propriei piei.
Secundo: pentru ca PSD e un partid cu doua calitati aparte – se uneste si se motiveaza repede in fata unui pericol si este un partid supus liderului (PNL sau PDL, de exemplu, au nuclee importante de infideli in propriul electorat).
Sa mergem mai departe. Oprescu nu e Basescu. Chiar daca primar, Oprescu nu a depasit ca empatie nici in cel de-al doilea mandat granitele Bucurestiului. Privind spre Bucuresti din Iasi sau Timisoara sau Brasov sau Bistrita, Oprescu pare un mitic, un golan ingamfat care nu va avea niciodata carisma Marinarului de la inceputurile lui 2004. In plus, sa fim seriosi, pana si noi la Cluj am auzit de escapadele lui Oprescu cu Nelu Iordache pe la pufurile de lux din Germania. Daca, in prag de campanie, pusca in media niste grenade cu afaceri colosale ale miticului, asa-i ca poate sa ne spuna la revedere?
Geoana e istorie. E un fel de Ciorbea pesedist, tocilarul wannabe, pastrand proportiile, un politician cu crusta subtire care a avut o sansa enorma acum cativa ani si si-a inecat-o intr-un jacuzzi.
Nu exista alt prezidentiabil real ramas in PSD decat Ioan Rus.
Acuma, pentru ca Ioan Rus sa devina o optiune pentru PSD, trebuie sa se uneasca astrele pentru doua chestii: sa vrea Victor Ponta asta, iar apoi sa vrea Ioan Rus asta.
Nu stiu ce vrea Victor Ponta in legatura cu Ioan Rus. Dar, daca as fi consilierul lui Ponta, l-as sfatui sa il accepte. Pana una alta, de la Rus si de la Dancu a primit mereu sfaturi bune, e treaba lui daca le-a ascultat sau nu. Dar sfaturile n-au fost rele. Nici sprijinul moral si sufletesc din ultimii ani.
Se duce in sufletul lui Ponta o bataie de orgoliu ce te-ar macina si pe tine, cititorule. Tentatia Cotroceniului e mare, sa fii in locul lui Ponta si tu te-ai gandi de doua ori daca l-ai pune pe Rus acolo. Pana la urma, politica e un joc de oportunitati si putere. Dar cred ca faza asta cu Rus e testul maturitatii politice a premierului. Cateodata, in politica, trebuie sa te retragi ca sa inaintezi.
Daca Ponta s-ar decide barbateste pentru solutia Rus si ar crede realmente in ea, orice alta obiectie in ceea ce il priveste pe „Ucu” ar putea fi trecuta.
Acest „Ucu” nu e soarele sfant de pe cer, nu e Obama. Prima obiectie in ceea ce il priveste este ca Ioan Rus are probleme de sustinere in interiorul PSD. Asa e, aceste probleme de imagine au fost create de baronii Mazare sau Oprisan, in general de toti cei din sud si Moldova cu care Rus s-a luat in clanta atunci cand lui i s-a parut ca oamenii astia sareau calul.
In acest moment, acesti contestatari, asa cum am spus, sunt deja patati de dosare, de acte de coruptie, sau fac atacuri vasculare premonitorii in asteptarea unor descinderi. Asa cum arata recent portocaliul ziar EVZ.ro intr-o infograma, si m-am gandit mult la harta aia, caracatita coruptiei PSD a sugrumat Sudul si Moldova, dar tentaculele ei nu au ajuns in Transilvania. Interesant, nu?
Intreb si eu ca prostul: partidul peste obrazul caruia se insinueaza ciuma coruptiei nu are nevoie de untdelemn curat? Orice discutie despre coruptii PSD s-ar evapora in cazul candidaturii lui Ioan Rus, caci omul asta, aidoma lui Boc, nu a avut niciodata probleme de coruptie si nici indecizii de natura morala.
Lui Rus nu ii poti spune ca a tolerat baronismele, caci, stim cu totii, ca li s-a impotrivit.
Lui Rus nu ii poti spune ca a fost avid de putere, caci a plecat din mandatul de la Interne cand a simtit ca i se cere sa treaca peste niste principii personale.
Lui Rus nu ii poti reprosa ceva legat de stat, caci a stat departe de functii in ultimii zece ani.
Basescu vorbea despre anvergura americana a lui Geoana, element important, spune el, pentru un viitor presedinte.
Eu as spune ca Rus are mai mult decat atat. Pe palierul european, Rus a castigat, a pastrat si consolidat contacte foarte puternice in zona Bruxelles. Pe partea americana, Rus sta la fel de bine. Iar anvergura americana poate fi oricand consolidata si de oameni precum George Maior, seful SRI, preferatul americanilor, care a pastrat o relatie de suflet cu Rus. Cand fac referire la relatia asta dintre cei doi, nu vreau sa insinuez nimic pe partea politica. Oamenii astia doi chiar sunt prieteni, nu e un trafic de influenta morala care s-ar face.
Si trebuie sa fim foarte idioti sa credem ca, in contextul regional in care ne gasim (Transnistria, Crimeea, Ungaria cea tot mai extremista), SUA nu isi vor face cunoscut interesul pentru promovarea unor parteneri stabili si de incredere in Romania, lider de populatie si de influenta in Estul Europei.
Inca ceva. Nu sunt multi oameni in PSD care sa isi fi pastrat nestirbite convingerile in ultimii zece ani. Ii poti numara pe degete. La aratator, sa scriem numele lui Rus.
Daca PSD, nu ma refer la Ponta, ci la talpa partidului, crede ca mai exista cineva CAPABIL, avand in vedere ca Ponta nu vrea la Cotroceni, sa candideze CU SANSE la functia suprema in stat, sa ma sune si pe mine. Caci eu nu stiu.
PSD trebuie sa gandeasca pragmatic. PSD nu isi poate permite sa rateze Cotroceniul. Sunt zece ani de cand PSD nu a mai calcat pe acolo.
Desigur, mai ramane intrebat si Rus daca vrea. In alte contexte, poate ca Rus ar fi refuzat la fel de ferm ca si in datile cand a fost intrebat sau luat in considerare pentru functia de premier sau guvernator. OK, alea sunt niste demnitati importante. Dar cu sansa de a candida la Presedintia Romaniei nu te intalnesti de cinci ori in viata. Asa ca Ioan Rus ar face bine sa accepte, daca Ponta ofera aceasta pista, ar face bine sa se implice. Nu e despre un proiect de regionalizare, acum e despre Romania.
Poate insa Ioan Rus ajunge in turul doi? Nu va fi usor. In primul rand, Ioan Rus trebuie sa isi convinga partidul. Un partid debusolat de ultimele lovituri, dar inca increzator. Rus trebuie sa ia ceasornicul in mana, sa unga cu ulei si sa traga arcurile, si sa reporneasca, alaturi de Ponta, mecanismele de incredere. Rus trebuie sa atinga scorul partidului si inca putine procente pentru a ajunge in doi. Deci nu e imposibil.
Dar nu asta e tinta principala a lui Rus. Ioan Rus trebuie sa convinga tara.
Tara asta japcuita de toti politicienii de pana acum, tara care ar vrea sa creada, are nevoie sa creada, dar e neincrezatoare ca un caine lovit in burta, chemat la mangaiere cu o bucata de slana si lovit din nou. E un joc fin si delicat de recastigare a increderii.
Rus are nevoie de o echipa adevarata pentru a reusi. Eu zic ca o are, ca sunt multi pregatiti sa il sustina, doar ca asteapta un semnal.
Doi clujeni pentru o tara
Daca ar fi sa fie, ar fi lupta luptelor intre doi oameni in care partidele lor isi pun cele mai inalte sperante. Nu se stie cine ar fi castigatorul, Basescu vorbeste prostii cand, serpeste, spune ca nu crede ca Rus va pleca de la Bucuresti spre Cluj ca sa piarda. Daca e asa de destept, poate sa puna numele lui Boc in loc si situatia e la fel. Si Boc poate sa piarda, daca pleaca de la Cluj spre Bucuresti.
In urma cu zece ani, cei doi, mai tineri si mai infierbantati, s-au mai confruntat intr-o inclestare, atunci pentru Primaria Clujului. Daca atunci era ca acum, adica sa se decida primarul din primul tur, Rus ar fi fost castigator. La acea vreme, erau insa doua tururi si Boc a convins electoratul funariot sa il sustina. Este electoratul cel mai inchistat si conservator, electoratul care l-a transformat pe tanarul Emil cel ambitios de atunci in funarul de acum, Bocul care nu mai tolereaza sa fie criticat de presa, care nu mai ia contact cu prostimea decat daca lucrurile sunt pregatite din vreme, care nu mai da audiente.
Rus a digerat greu infrangerea de atunci. A fost foarte precaut la orice alta solicitare de candidatura sau implicare in vreun proiect. Si-a calculat de trei sute de ori sansele.
Lupta asta insa e diferita. Daca o vor accepta si vor fi acceptati, amandoi trebuie sa gandeasca la strategii de lupta nu impotriva adversarului, ci impotriva propriilor orgolii si schelete din dulap, impotriva propriilor prejudecati si temeri. Si abia apoi sa inceapa batalia.
O tara de condus nu e o primarie sau un consiliu judetean. O tara nu are licitatii, unei tari nu-i asfaltezi decat sufletul cu idei, cu patriotism, cu lidership, cu unitate nationala.
Oricine s-ar implica in lupta asta pana la urma, trebuie sa nu uite ca Romania e o tara mare care asteapta de foarte mult timp un lider care sa inteleaga ca poporul ei merita mai putina suferinta, mai multa demnitate, mai multa toleranta, mai putina hotie, mai multa speranta!
Asta ar fi rugamintea mea de cetatean pentru viitorul presedinte al Romaniei – sa lupte
Pentru o Romanie mai multa!