În noul sclavagism clientelar de cumetrie („capitalismul” acesta securistic românesc), nu taxele și impozitele sunt cătușele și botnița. Ele sunt doar biciul zapciului. Cătușele sunt asistații social și sistemul clientelar de asistență socială.
Oropsiții sorții, osândiții la foame, suntem noi, cei care mai muncim pentru acest clește social făcut din cârdășia în șantaj a politicienilor cu nevoie de voturi și unicii cu adevărat votanți: asistații social – cei cu nevoi puține și aspirații zero.
Și nu vă bazați pe restul de 60% dintre români să voteze și să schimbe ceva. Majoritatea au fost schimbați în rău de școala făcută prin furt în ultimii 25 de ani, de lipsa de educație oferită de tembeliziunilor de știri – habar n-ar avea ce să voteze, dacă ar vota (oricum este sub demnitatea lor de consumatori de Bamboo, de purtători de cruci masive din aur, buze botoxate și cefe la grătar să meargă la vot). „Țara” i-a vrut proști, proști i-a primit.
Iar pe cei 3 milioane de români care au fost alungați (auto-exilul, tot alungare se cheamă) nu ne putem baza să facem schimbare. Este o luptă pe care ne-o omoară din fașă politicienii prin legi schimonosite după chipul și asemănarea lor. Pe ei nu-i pot prosti, așa că nu-i lasă să se pronunțe. Le pun botniță și cătușe legile.
Speranța în schimbare (eliberare) ar fi în vreo 10-15% dintre românii care nu votează, dacă aceștia ar reuși să-și vadă interesul: acela de a nu mai fi niște simple portofele la cheremul „statului”.
Acești 10-15% i-ar călca în picioare (pozitiv, în sensul că le-ar lua ciolanul din fasole la alde borfașii de Dragnea și Tăriceanu) și i-ar putea pune la muncă și la visat un viitor și pe restul de 20-25% de asistați social din România care fac azi majorități prin Parlament și la Guvernare.