Amicii ziarului

Să fim mai buni de Paști. Sau să nu fim

Ne-am obișnuit să trăim în clișee. Acum la modă este să te miri, de Paști: “de ce trebuie să fii mai bun doar acum, nu și în tot restul anului”?

În opinia mea, cei care se trezesc mai nou cu această revelație, că e bine să fii bun în tot timpul anului, nu numai de Paști, sînt la fel de plictisitori precum cei care propovăduiesc faptele bune, pioșenia și sfioșenia doar (sau mai ales) în această perioadă a anului.

N-ar fi mai bine să nu vorbim atît de mult despre lucrurile acestea și să ne vedem fiecare de treaba noastră, să facem ce vrem, cu condiția să nu-i deranjăm pe ceilalți?

În România oricum totul e pe dos, așa că nu știu de ce ar fi tocmai povestea aceasta un subiect interesant sau unul de controverse.

Uitați-vă bunăoară la aplecarea unora spre voluntariat, că tot vorbim despre fapte bune. Păi la noi, în România, voluntari sînt mai mult tinerii, adică persoanele care ar trebui să-și găsească mai degrabă un job, să facă bani, nu neapărat să lucreze în folosul comunității. Interesant sau lăudabil ar fi să-i vedem pe bogații sau, după caz, pe îmbuibații zilei făcînd astfel de acțiuni de voluntariat, ca un gest normal, acela de a întoarce societății cîte ceva din faptul că ei au făcut bani în aceste comunități.

De ce n-am vorbi despre asta, mai degrabă, decît despre cine e mai bun și cine nu e mai bun de Paști?

Uitați-vă apoi, retrospectiv, spre toți acești 25 de ani de la Revoluție încoace. Și spuneți, cu mîna pe inimă, de cîți oameni care au fost mai buni de Paști vă amintiți?

A, e greu…

Hai să vedem invers: de cîți oameni care au fost buni în tot restul anului, nu numai de Paști, vă amintiți?

Și asta e greu…

Bine, atunci nu ar fi mai simplu să nu ne punem atîtea întrebări ci mai degrabă să ne uităm mai des în sufletul nostru? Nu ar fi mai simplu să încercăm să fim așa cum ne dictează conștiința decît să ne „asortăm” mereu emoțiile în funcție de unii sau de alții care se pricep ei, mai bine decît noi, să ne „coloreze” viața?

N-ar fi mai simplu să facem faptele acestea bune exact așa cum le facem pe cele rele, adică să știm doar noi de ele? De ce dacă furăm sau dăm în cap cuiva am vrea să nu știe nimeni de aceste chestiuni dar atunci cînd e să fim mai buni, mai drepți, mai credincioși, mai pioși, mai sfioși, am vrea să afle toată lumea despre aceste isprăvi?

Hai mai bine să ne vedem de treabă, să fim mai buni tot anul sau să nu fim mai buni decît de Paști, oricum nu interesează pe nimeni, asta e clar.

Pe noi însă ar trebui să ne intereseze, pe fiecare dintre noi.

De abia atunci am fi mai corecți cu noi înșine, mai împliniți sufletește.

Și, cine știe, poate atunci am fi și mai fericiți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *