V-am mai zis noi că Securitatea e mic copil față de birocrație. Ieri, Fiscul avea tupeul să vrea să primească, necondiţionat, mai ceva ca un Big Brother, „toate detaliile disponibile cu privire la identitatea deţinătorului cardului” ori de câte ori se efectuează o plată electronică.
În contextul în care operatorii economici sunt obligaţi să înlocuiască vechile case de marcat cu rolă cu noi aparate de marcat electronice, dotate cu jurnal electronic, Fiscul se învrednicește să vrea ca:
„În cazul plăţilor electronice, efectuate cu cardul bancar prin intermediul POS-ului, entitatea care gestionează certificarea/autorizarea tranzacţiei, comunică Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, simultan cu transmiterea tranzacţiei către instituţia acceptantă, date despre ID –ul terminalului, ID-ul comerciantului, numărul, valoarea, data, ora, minutul emiterii bonului fiscal, instituţia acceptantă, numărul cardului utilizat pentru efectuarea plăţii, cod autorizare plată, toate detaliile disponibile cu privire la identitatea deţinătorului cardului”
Practic Fiscul cere acces necondiţionat la toate detaliile privind tranzacţiile electronice din România, aici incluzând atât datele operatorului, dar şi datele personale ale posesorului de card bancar, fără notificarea, permisiunea utilizatorului sau mandat de la o instanţă. Asta vine cam așa: după ce îi ia românului cam 75% din muncă prin taxe și impozite, apoi încă o șesime din ce rămâne sub formă de TVA, plus accize pe combustibil, tutun și alcool, nesimțiții statului au curiozități legate de ce face cetățeanul cu restul de bani, în cazul în care îi cheltuie de pe card. “Merțanele” și “Chișasăle” celor care nu au nici o justificare nici măcar pentru palatele cu turnulețe în care stau nu sunt luate la purecta, disecat, analizat, tot contribuabilul cinstit e în vizor. Angajatul suportă toată taxa din muncă, iar asistatul e plătit din aceasta.
Câte biruri plătește în medie un salariat și în ce țări trăiesc cei mai năpăstuiți lucrători? Institutul Economic Molinari realizează în fiecare an o analiză în încercarea de a răspunde la această întrebare. Pentru a vedea cât de mare este povara fiscală pe muncă autorii studiului compară două elemente: salariul complet brut, adică suma totală de bani pe care trebuie să o plătească un angajator pentru a crea un loc de muncă; salariul net real, adică suma de bani cu care mai rămâne un salariat după ce sunt plătite către stat cele mai importante taxe: impozitul pe venit, contribuțiile sociale și TVA. Potrivit raportului, România se află pe locul 8 în Europa în ceea ce privește povara fiscală pe muncă. În primul rând deoarece România este țara cu cea mai mare pondere a proprietarilor de locuințe din UE: 96% față de media europeană de 70%. Deci putem presupune că ponderea cheltuielilor cu chiria în bugetul unei persoane este mult mai mic decât în Occident. În al doilea rând, rata economisirii este mai mică în România decât în țările dezvoltate, ceea ce înseamnă că o parte mai însemnată a venitului personal este alocată pentru cumpărarea de bunuri și servicii afectate de TVA
Urmare a scandalului mediatic iscat ieri, Ministerul Finantelor are o primă reacție oficială în legătură cu această intruziune majoră în viața cetățenilor. Ministerul anunță că, împreună cu ANAF, ia în considerare să renunțe la unele dintre cererile care au declanșat disputele. În acest sens, Ministerul dă ca exemplu de informație pe care va renunța să o mai ceară de la magazine numărul cardului bancar al clientului care a plătit cu cardul. De asemenea, Ministerul Finanțelor arată că intenționează să nu mai ceară nici date pe care băncile nu le dețin, fără a explica însă la care date se referă.
Reacția Ministerului Finanțelor este ambiguă și nu spune explicit că va elimina punctul privind colectarea tuturor datelor cu caracter personal ale cumparatorilor.