România-n Spaţiul Şmengen

Hai, că de la atâta spaimă de moarte, aţi uitat să mai trăiţi. Ca să parafrazez un celebru filozof al sportului cu mingea, „în viaţă se mai şi moare”.

Aşa că azi am să vă reamintesc de ce trăiţi sub teroarea “autorităţii” şi prezentul e tot una cu trecutul şi viitorul în România: sumbru. De ce sunt necesari nouă asistaţi mintal îmbrăcaţi în haina statului ca să încătuşeze un moş şi o babă care au refuzat termoscanarea la intrarea într-un magazin. Şi de ce aceşti supersolizi pu(fu)leţi ai statului îşi vor merita, ca atâtea alte generaţii de miliţieni avortate pe străzile României din Şcolile de Poliţie, pensia specială. Că ştiu să acţioneze cu fermitate şi exces de zmuceală şi muşchi pe limbă când se bat cu moşii şi hăituiesc babele ce vând usturoi neaccizat, dar se scapă în pamperşi în faţa interlopilor când nu se joacă cu aceştia de-a hoţii şi vardiştii. De nu mai ştii care-i interlopul şi care “garda”...

În România nu se face justiție. Ci se mimează justiţia o dată la patru ani. În campania electorală și imediat după câștigarea alegerilor. Atunci aflăm, cu uimire, în ce mizerie interlopă se zbate România. Atunci se “scapă” în mass media tot felul de “rapoarte” provenite din “mediile” judiciare sau dinspre serviciile secrete. Se fac “dezvăluiri” “de senzaţie”.

Așa mai află și românul despre structuri mafiote care rezistă în România cu complicitate de la nivel înalt în lumea judiciară şi politică Aşa mai află şi cum se împletesc tâlhăria, taxa de protecţie, răpirile, tortura, racheţii şi ucigaşii plătiţi cu tehnica băiatului de treabă ce face cadouri demnitarilor şi are avocat în Parlament, plătit să-l scoată din necazuri.

De parcă în anii scurşi între alegeri cu toţii am trăit într-o societate perfectă în care totul a funcţionat perfect. Doar că această perfecţiune se defectează din patru în patru ani şi trebuie reparată. Ori asta se întâmplă numai mediatic: „organele” muncesc, statul “munceşte”, drept pentru care capi ai lumii politice-economice-mafiot-interlope sunt scoşi în lumina reflectoarelor să i se facă alegătorului părul măciucă în cap şi, din spaima trasă, să voteze cu „statul” – că uite ce bine îl apără. Căci – nu-i așa, doar se revarsă din televizor? – “statul” se luptă cu niște „fiare” care atunci când sunt încolţite, dau cu pumnul, scot săbiile ninja, pistolul sau mitraliera şi, dacă nici aşa nu răzbesc în lupta cu Anticorupția, poliţistul, procurorul sau demnitarul din dotare.

Zic să nu ne mai mirăm că suntem trataţi ca fiind buni doar de dus la cules recolta- O culegeam, copii şi adolescenţi fiind pe plantaţiile lui Nea Ceaşcă, o culegem, maturi, de pe plantaţia lui Tanti Sparangelica Merkel.

Noroc cu pandemia că li s-au golit lor străzile de alde “Pirandelo”, prolifici scriitori cu şuriul pe la buzunare şi nu mai sunt nevoiți să-i citească, după amprentele de la locul faptei, pe „Duduieni”, „Sadoveni”, „Gemeni”, „Cămătari”...

Îi citim noi.

Acest schimb de experiență între “organele” noastre și interlopi, în majoritatea lor foşti informatori ai Miliţiei şi Securităţii, a fost benefic: interlopii au scăpat de cei incomozi lor, lumea poliţiei şi a serviciilor secrete s-a lăudat că “munceşte” şi că „are realizări” şi-şi merită pensiile speciale şi pensionarea la vârsta cele de-a doua tinereţi.

Au căzut peştii şi au rămas rechinii – şi la unii şi la ceilalţi.

Există destule rapoarte interne peste care s-a aşternut praful în care apar numele unor celebri colonei şi generali de poliţie care, de la traficul cu maşini de lux şi până la reţelele de prostituate şi droguri, au avut relaţii cu lumea interlopă şi reţele ale crimei organizate. Am avut un general de poliţie numit “amfetamină”. Aţi mai auzit de el? Nimic. La noi scandalul trece, banii le rămân.

Liderii lumii interlope s-au străduit şi au reuşit să obţină protecţia câte unui parlamentar sau consilier prezidenţial sau guvernamental. Numai aşa se explică cum, profitând de înaltele protecţii, s-a ajuns la intimidarea Justiţiei, până la anihilare în majoritatea cazurilor (rare, de altfel) când au fost aduşi să răspundă în fața Legii nume sonore ale mafiei din România.

Pe faţă, cei mai influenţi protectori s-au dovedit a fi parlamentarii-avocați, urmaţi de avocaţii foşti procurori, miliţieni sau chiar judecători. Lista continuă cu nume de prefecţi, foşti în consilii de admninistraţie la firme de interlopi, cu şefi de poliţii judeţene sau municipale care stau bot în bot cu borfaşii, cu copii de parlamentari şi demnitari, mai mult sau mai puţin locali, care fac afaceri necurate şi care beneficiază de sprijin în faţa reprezentanţilor legii.

Vă mai amintiţi, nu, că “statul” nu crede în “arestările de vineri”?

Şi, gata!

Adauga comentariu