Patru ghertoi de 17 ani s-au imbatat, au fumat niste „legale” si, cu mintile distorsionate de chimicalele din droguri, au inceput sa se certe de la o „femeie”. Doi dintre ei identifica „Zburatorul” si se apuca de bumbacit profesionist la el, in chicotelile celui de-al patrulea „pretenar/a” care filmeaza totul. Romania feisbucista se oripileaza si are si de ce: batausii frapeaza prin bucuria dementa cu care isi calca victima pe cap, prin energia debordanta cu care ii rad spituri in burta. Romania feisbucista trece de la stadiul de „gura-casca” la stadiul reactiv. Si, din colturile Babadagului, Calimanestiului, Falticeniului si Gherlei apar amenintarile „oamenilor de bine”. Pedepsele virtuale sunt inimaginabile: romanii crestini, judecatori de cricumstanta, le doresc batausilor sa fie trasi in cur, arsi, violati, violate mamele lor in toate gaurile, etc, etc, s.a.m.d.
Si apoi vine placinta: in fata IML, apare Zburatorul, cam sifonat, e si normal, dupa carabele primite, si incepe sa rada retardat in fata camerelor, cu ochii luciosi de la „legale”, anuntand intreaga Romanie ca, no, se mai intampla, erau beti crita si au fumat ceva, asa ca s-au certat de la o femeie.
Sigur ca micuta dramoleta va avea niste consecinte. Peste o ora si ceva, batausii vor fi prezentati judecatorului pentru arestare. Sunt curios cum va judeca magistratul aceste lovituri incredibil de dure. Putea sa iasa rau de tot, cu moartea prostalaului mort de beat ce a facut curte „femeii” nepotrivite.
Pe mine altceva insa m-a facut sa ma opresc putin din starea de revolta si sa trec peste imaginile violente. Si anume mama baiatului batut, care da declaratii in fata camerelor de luat vederi. Ea vrea sa se faca dreptate, ea vrea ca agresorii sa fie pedepsiti, dar nu spune nimic despre baietelul ei scump si drag, cam sifonat, e drept, dar care isi bause si fumase mintile cu cateva ore in urma. E drept ca nici reporterii nu intreaba.
Nu spune nimic nici despre ea, ca mama, nu ne spune cum s-a ajuns aici, cum a ajuns baiatul ei sa o ia razna. E clar ca, daca baiatului, asa cum declara, ii e mai frica de unchiul sau, ea, ca mama, si-a pierdut statutul de stalp in sufletul copilului. Copilul sta la bunica, mama nu sta cu el, nu stim daca are tata sau nu, iar un unchi a preluat rolul tatalui. Putem lesne banui cam despre ce traume sufletesti vorbim. Nu le stim situatia familiala nici batausilor, nici voyeuristului/voyeuristei care a filmat cu nesat batuta. Dar as pune pariu ca si acei copii sunt de multa vreme pierduti din mana de parintii lor.
Iesiti din starea de ura. Da, sunt niste copchii cretini care au fumat si baut ca porcii, s-au batut ca maimutele in calduri si merita abtiguiti. Dar ar mai trebui sa intre niste oameni la inchisoare alaturi de ei. Parintii!
Cunosc si eu multi parinti din „noua generatie”, parintii zgarciti moral care isi incredinteaza copiii Scolii. Nu au chef de ei, de copii, de spasmele pubertatii lor, de temerile lor, si atunci isi cumpara temporar linistea bagandu-i la ore suplimentare, trimitandu-i la licee in strainatate, cumparandu-le „calcuri” si „aifoane”, punand pe prunci presiune, ca sa ajunga sa ia Bacul cu nota 11 daca se poate, caci zecele devine prea mainstream.
Dar degeaba ii incredinteaza Scolii, daca ei nu au pus caramizile in vatra sufletului copiilor lor. Caci profesorii, dezabuzati si prost platiti, nu au „competenta” decat pana la zidurile Scolii, in afara lor nu e decat Strada, Anturajul, Beutura si Legalele.
Preacucernicii romani, ortodocsi nevoie mare, au strans 4 milioane de semnaturi ca sa ii scuipe in cap pe homosexualii cei rai, din cauza carora merge prost tara, in loc sa vada ca Familia, Mica Biserica a lui Dumnezeu, are acoperisul stirbit de minciuna, de violenta, de nepasare, de avorturi, de divorturi.
Crezi ca tu nu esti vinovat cu nimic?
Ba, esti vinovat, cand ii dai tableta copilului ca sa scapi de maraiala lui, cand uiti sa iti strangi nevasta in brate si sa ii spui ca o iubesti, cand muncesti ca un bou ca sa cumperi o masina scumpa si inutila, iar tu stai intr-o garsoniera pe Detunata, cand te zgarcesti sa iesi la plimbare cu baiatul tau in parc, cand uiti sa citesti o poezie, cand intorci capul la semafor ca sa nu il mai vezi pe milogul care iti cere pomana, cand iti bagi nasul in vietile altora, ignorand faptul ca in viata ta, in mijlocul covorului, sta tolanit un rahat, cand iti plangi de mila in permanenta, fara sa mai zambesti la lucrurile bune din viata ta.
Niciun om pe lumea asta nu a fost vreodata inconjurat numai de lucruri rele, Dumnezeu nu a fost niciodata atat de meschin incat sa iti dea doar tie, pentru trait, doar mizeriile vietii. Esti doar nesimtit si orb.
Purtand poveri nestiute pe umeri, consecintele pure ale greselilor noastre de zi cu zi, contribuim indirect la povestile teribile ce improasca din cand in cand atmosfera, precum capacul stors de puroi al unui furuncul nascut vara.
Strangem in noi secrete, prejudecati, minciuni, neimpliniri, frustrari, creand in noi cate un mic criminal, tinut la racoare de chingile subconstientului. Cateodata, criminalul mic mai iese la suprafata baltii constiente, eliberat de cate o betie sanatoasa, de ploaia unei depresii sau de ceata drogurilor.
Dar si daca nu iese, nu inseamna ca el nu exista, ca nu traieste in noi, dezvoltandu-se ca o sarcina nedorita in uterul respiratiei noastre.
Pe violatori, i-am viola si urgisi mai abitir ca violatorii de „profesie”.
Pe criminalii cu bolizi, i-am taia si dezmembra si piguli, ba inca nu ne-am opri pana nu le-am epila inghinal cu azot lichid si pe bunicile si strabunicile lor.
In Evul Mediu, oamenii se strangeau la esafod sa vada cu ochii lor cum tasneste sangele din cururile biciuite ale reginelor, sa se bucure „in direct” la auzul oaselor gatului de boier taiat de otelul gadelui.
Azi, nu mai suntem atat de primitivi. Am evoluat, noul nostru esafod e Facebook-ul.
Ne strangem in jurul lui cat ai clipi din toate colturile lumii. E mult mai civilizat asa, fiindca, ascunsi dupa monitoare, putem sa eliberam toti monstrii din noi, putem ucide si viola si calca in picioare oricand si in voie.
Noi suntem gazi, noi suntem juzi, noi suntem spectatori, noi suntem regizorii thriller-ului, noi suntem dumnezeii.
Noi suntem niste „ei” pituliti dupa aparente.
Iar daca subconstientul ar fi reglementat de un Cod Penal, multi dintre noi am fi inchisi pe viata.