Analiza

Rechizitoriul Vieţilor distruse de procurorii ce-şi doresc să fie vedete mai mult decât magistraţi: astazi, fraierul de Mircea Abrudean

La trei ani bine bătuți în muchie de la declanșarea cazului Uioreanu aflăm azi cu stupoare că procurorii au dispus clasarea dosarului pe care îl aveau deschis în numele penelistului Mircea Abrudean, acuzat de luare de mită, detalii vezi AICI.

Practic, timp de trei ani viața politică și, în general, viața lui Mircea Abrudean a fost ținută în loc, dacă nu găurită de oprobiul public din cauza acestei anateme temporale. Să stai in spinare si suflet cu rușinea că ai dosar la DNA, mai ales după ce ai scăpate prin presă și câteva stenograme, ei bine, nu cred că ar fi ușor pentru nimeni. Ca jurnalist care a comentat la vremea respectivă toate stenogramele din dosarul lui Uioreanu, mă declar șocat, nu de această decizie, ci de faptul că nimeni nu va răspunde pentru viața distrusă a lui Abrudean.. 

Ca și multe alte dosare începute de fosta șefă a DNA Cluj, Elena Botezan, constatăm că rechizitoriile au fost în foarte mare măsură literatură Shakespeariană. 

Cât au contat pe fond și în mod real „dumele” din rechizitoriile Elenei Botezan despre lubenița lui Apostu, cardurile de la Rosal folosite de acesta, crochiurile din discuțiile private ale jucătorului de golf Călin Stoia? Vă spun eu: zero.

Cum să consider altfel decât foarte ciudat, faptul că tu ca procuror întemeiezi un dosar penal pe numele lui Rareș Pop – șeful ISCTR, adică aceeași instituție unde tu, ca procuror, ai un cumnat pe care te faci că nu îl vezi că avea utilaje și vehicule pe care le închiria prin interpuși lui Costel Călugăru pentru construirea Autostrăzii Transilvania?!

Pe aceeași linie a comparației doresc să o întreb public pe doamna fost-procuror Elena Botezan, de ce Ioan Bene a făcut pârnaie pentru banii personali dați lui Uioreanu, iar directorul general de la UTI – Gabriel Davidescu a avut statut special de libertate în condițiile care, spre deosebire de Bene, ce nu a fost prins în flagrant, Davidescu a fost prins în chiloți dând 10.000 euro din banii UTI consilierului județean, actualmente profesor la Universitatea Tehnică: Ioan Petran, care ulterior și-a cumpărat un Iphone aurit de la Iulius Mall, ca ultimul cocalar???!!!

Și dacă tot mai stăm aici cu întrebările, să constatăm că pentru cei doi aleși județeni, Horea Uioreanu și Ioan Petran, a existat dublă măsură. Unul a fost arestat pentru mită, iar celălalt nu. Unuia i s-a permis să stea în liberate pe motiv că banii erau pentru partid, iar celălalt se pregătește de o mare condamnare. 

Oare ce înțeleg cetățenii simpli când îl văd pe Ioan Petran în libertate? Oare ce înțeleg studenții, viitorul țării, când îl văd pe Petran la catedră în calitate de profesor condamnat penal, dandu-le lectii?

Mircea Abrudean a fost sacrificat ca un miel fraier pe altarul unui rechizitoriu pompos ca să dea bine pentru opinia publică. Transformat ad-hoc în „Aspaziu Droniuc”, adică într-un „Tata Hari” de conjunctură, Răzvan Pop a scuipat vrute și nevrute pe baza cărora Elena Botezan și-a făcut norma la dosare ca pe vremea lui Ceaușescu, soarta scutind-o de a-și vedea munca anulată așa cum a pățit Hrudei. 

Abrudean, ca un om ce a publicat acele stenograme, și crede-mă că aveam legitimitate profesională să o fac, îți prezint scuzele mele.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *