Editorial

Re-evaluat, mitomanul şi plagiatorul Victor Viorel Ponta încearcă un take-over al PSD. Cu complicitatea noului „Căcărău” al politicii dâmboviţene, Sică Orban Mandolină

Mai ţineţi minte când Plagiatorul Mitoman, Victor Viorel Ponta, s-a baricadat în Guvern, împreună cu Grindeanu, primul prim-ministru al lui Liviu Dragnea? Şi atunci Ponta credea că va putea executa un take-over asupra Partidului Social Democrat prin intermediul unor disperaţi să rămână pe scaunul guvernării, la împărţit ciolan şi pâine. Şi atunci infantilachele a fost re-evaluat de către cei care îl urau mai mult pe Dragnea. Asta în loc să iubească Democraţia şi regulile acesteia. Asta din dor de dictator şi dictatură. „Să ne scape cineva de ăsta”, era ideea, nu respectul faţă de votul pe care tocmai se pişaseră în 2016, nu respectul faţă de legi şi reguli democratice. Şi nici nu se răcise bine cenuşa celor arşi la #Colectiv… Dar asta ne arată cât de nee-ducaţi în democraţie suntem, că cei care au fost premianţi la socialism ştiinţific, n-au izbutit să-şi educe urmaşii să fie premianţi la capitalism. Numai la cumetrie.

Poate aţi uitat cât de greu a fost debarcat de la putere acest individ. Poate aţi uitat cine este artizanul Uniunii Social Liberale şi al tuturor acţiunilor îndreptate concret, parşiv şi concertat împotriva fundaţiilor tuturor instituţiilor statului de drept. Cel care declara, senin, că nu are Puterea până nu încalecă Justiţia. Cel care l-a pus pe Dragnea să fure voturi la Referendumul din 2012. Furt soldat cu un dosar penal şi un proces de la care a pornit, de altfel şi cearta dintre cei doi, Dragnea realizând că e pe cale să devină ţapul ispăşitor al Mitomanului. Ceartă care a însemnat debarcarea, la primul pretext (#Colectiv), a lui Ponta, atât de la guvernare, cât şi din PSD, dar şi declinul politic al lui Dragnea, soldat cu încarcerarea sa.

Cu neruşinare, Dragnea s-a folosit de PSD ca să-şi salveze pielea de temniţă. S-a considerat îndreptăţit, în fond, nu furase „la 2012” pentru el, ci pentru beneficiul şefului său de partid şi al aliatului său de guvernare, Partidul Naţional Liberal. Ce credeţi că va face Ponta cu PSD dacă îi va reuşi acţiunea de take-over a acestuia prin intermediul „grindenismelor” de genul Alianţa Pro-România – Trădătoriceanu, sprijinul re-evaluatului PNL şi cu şobolanii care părăsesc corabia partidului de guvernământ? La ora aceasta, toate partidele şparlamentare joacă în interesul politic al lui Victor Ponta, crezând că îşi joacă propria carte politică. Vai de steaua lor!

Acel USL „bun”, despre care vorbesc (degeaba) de multă vreme, s-a refăcut în Şparlamentul României, în defavoarea PSD „rău” şi în interesul lui Victor Viorel Ponta. Ludovic Orban joacă pentru Ponta rolul lui Crin Antonescu. Ponta exploatează perfect lăcomia chitaristului de a fi premier, aşa cum s-a jucat şi cu lăcomia lui „Căcărău” de a dormi la Cotroceni. Între timp, cei de la #UniţiSalivămRomânia fac joc de gleznă pe marginea gropii de unde jubilează a victorie, fără să realizeze că nu contează decât până îşi fac numărul, că nu sunt în cărţile împărţirii puterii care va să vie. Ei habar nu au ce înseamnă rotirea cadrelor, habar nu au ce lipsă de relevanţă are să-i lovească. Cu dracul nu te faci frate până treci puntea! Puntea e lungă cât vrea acesta să fie de lungă, iar de văzut (capătul punţii) vezi doar ce vrea Vrăjitorul Minciunilor să vezi.

Minciuna acesta cu „răul cel mic”, preferabil „răului mai mare”, a distrus România. Această orbire şi nerecunoaştere a faptului că „răul” este indivizibil, absolut şi fără termen de comparaţie ne-a livrat neterminaţi în politica de vârf şi afacerile României; neisprăviţi porniţi de nicăieri, cu CV incert, dar împinşi în faţă de interese obscure.

Interesul poartă fesul, iar politica e o curvă nesătulă – asta nu înţeleg don’şoarele de pension de la #UniuneaSalivămRomânia şi hipsterimea captivă în bule de Facebook, agitaţii de serviciu pe stradă, fără o cauză anume, indiferent de cauză. Că-i #RoşiaMontană, că-i #Colectiv, că-i #PuieMonta, #DuieMragnea, #BuieMăsescu, #PentruCăMonica, #PentruCăColduţa, #PuieMSD şamd, totul a fost un mare consum de energie, fără nici o finalitate, alta decât re-evaluarea rebuturilor umane mai puţin urâte în acel moment. Totul după cum bate vântul transmis prin Ordin de Zi pe Unitate către Unităţile Militare Mass Media. Nimic concret, doar „cine nu sare, nu vrea schimbare”, răcnit lângă scaunul cu rotile al paraplegicului şi bastonul unor moşi de peste 80 de ani.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *