PORTRET

Radu Nechita, conferențiarul ce vrea să vaccineze societatea demagogiei prin educație economică

Radu Nechita e un profesor de economie ca nimeni altul. E modern, e ,,șmecher”, e tânăr și știe să-și facă atractive ideile. Simplifică raționamentele economice și le prezintă, chiar și la seminariile pentru neofiți, într-un limbaj vioi și deștept, cu exemple inedite și familiare, ce-ți stârnesc râsul și te fac să înțelegi. E un profesor de vocație, ce își propune să educe în spirit economic și societatea în ansamblul ei, nu numai pe studenții săi, pentru că e convins că un om educat e un om mai greu de manipulat.

 

Șef de promoție la Economie Agrară

 

Deși visul părinților ar fi fost să facă medicina, a luat decizia de a studia Științele Economice, la Cluj, pentru că aici, în 1989, era singura facultate de profil. Se hotărăște ,,că îi trebuie” ISE încă din clasa a zecea, ,,prin eliminare, pentru că era un anumit context istoric”, pentru că acest domeniul i s-a părut accesibil și plăcut, conform cu structura sa interioară. A terminat șef de promoție la secția de Economie Agrară, deși atunci aceasta nu a fost prima sa opțiune, însă, în acele vremuri, ,,existau cam 20 de locuri pentru incorporabili, cum eram eu, adică băieți care tocmai terminau liceul, și aveai practic o singură șansă să intri la facultate. Dacă nu intrai din prima, serviciul militar era de un an și 4 luni și pierdeai două admiteri.”

Radu Nechita a ales economia ca drum în viață pentru că era o variantă acceptabilă cu personalitatea și centrele sale de interes, cu disciplinele la care era bun – pentru că admiterea se făcea pe bază de examen. Se lovește, totuși, încă din perioada liceului, de economia politică marxistă, pe care a trebuit să o învețe, considerând această obligație drept partea cea mai de coșmar a respectivei etape din viața sa. Are și un banc pe această temă: ,,Un adevărat comunist este cel care a citit «Capitalul», un anticomunist e cel care a înțeles «Capitalul» și erorile conținute.”

În acea perioadă a fost nevoit să învețe pe de rost un întreg manual de economie politică marxistă și ,,măcinarea” acestui manual a început să trezească încă de pe atunci în mintea viitorului capitalist și liberal convins (ca doctrină, nu ca și adeziune pentru vreun partid), neîncrederea în socialism, începând să conștientizeze contradicțiile interne ale marxismului.

 

Experiența capitalistă a copilului Radu Nechita

 

Lipsa sa de adeziune la tezele acelui prim manual o consideră de fapt datorată șansei extraordinare pe care a avut-o de a călători în străinătate între 1978 și 1982, în Maroc, unde părinții săi au predat matematică și chimie.

Bunicii săi i-au povestit despre adevărata istorie, ,,despre istoria nespusă, absentă din manualele de istorie oficială” și i-au pus la dispoziție cărți salvate de cenzura comunistă. O altă mare șansă de a vedea dincolo de regimul totalitar o consideră faptul că, locuind cu părinții câțiva ani în Maroc, a avut posibilitatea de a profita de vacanța de vară, vizitând în drumul spre țară tot ce însemna Europa Occidentală, într-o perioadă în care puțini români aveau pașaport.

,,Datorez această șansă părinților mei care au avut curajul de a pleca cu doi copii într-o țară complet străină, iar eu cu ochii mei de copil de 7-11 ani am putut să fac comparație, am putut să văd ce însemna capitalismul și diversitatea, pe mine ca băiat de 7 ani m-a șocat diversitatea absolut extraordinară a mașinilor, apoi, eu am mâncat prima dată mandarine când am ajuns în Maroc și nici măcar nu știam cum să le  numim, le spuneam portocăluțe”. 

Pe lângă beneficiile capitalismului, mintea lucidă a viitorului economist observă și inechitățile sociale, ,,sărăcia oamenilor, care trăiau în case din ondulin la marginea orașelor și copiii care se jucau desculți pe stradă, am văzut de toate și am văzut lumea”.

De fapt, Radu Nechita vede lumea înainte de a vedea țara, Atlanticul și Mediterana, înainte de a vedea Marea Neagră, vizitează ,,tot ce înseamnă «la vest de Germania»”, putând să constate ,,că și alții au construit foarte frumos și dacă nu l-au avut pe Ceaușescu”. Perioada aceea Nechita o consideră drept o deschidere extraordinară față de lume, o deschidere a minții, începută prin educația primită de la familia sa, și o imunizare definitivă la tot ce însemna ideologie comunistă.

 

Masteratul și doctoratul în Franța

 

Există în viața oricărui om întâlniri providențiale, menite a-i schimba și a-i determina tot cursul vieții ulteriore. O astfel de întâlnire pentru Radu Nechita a fost cea cu profesorii francezi veniți la ,,niște conferințe, când eu eram în anul III de facultate, mi-am scurtat vacanța de Paști ca să particip la acele conferințe și am văzut pentru prima dată o prezentare coerentă, argumentată, completă, a unei alternative, nu numai la planificarea centralizată și la economia marxistă, ci și la pseudocapitalismul controlat de guvern, de stat, la politicile intervenționiste recomandate de anumiți economiști.” 

Cursurile respective îl ajută să cunoască economiști și filosofi ce aveau o viziune alternativă la tot ce cunoscuse până atunci. La noi nu se făcea economie liberală, iar acei profesori i-au prezentat ce înseamnă de fapt o societate și o economie liberă și care sunt principiile pe care o astfel de societate trebuie să fie clădită, pentru a maximiza libertatea cetățenilor săi.

Unul dintre profesori, Jacques Garello, l-a încurajat să participe în cursul facultății la seminariile organizate de IHS Europe, o filială europeană a unei asociații americane de promovare a libertății individuale, în Franța și Belgia, iar la absolvire să continue cu un masterat de analiză economică a instituțiilor, în Franța. Planul inițial al lui Radu Nechita era de a se întoarce după masterat în țară și de a lucra într-o bancă, fără a se gândi la o eventuală carieră didactică. Tema lucrării de masterat era ,,Concurența monetară”, ceea ce ar fi fost o oportunitate de reorientare pe domeniul bancar.

,,Profesorul francez respectiv mi-a obținut și finanțare și bursă, a garantat sub semnătură că voi plăti chiria, atâta de mult s-a străduit, încât s-a pus garant pentru mine. Îi datorez foarte mult. Lucrarea mi-am făcut-o cu un alt profesor care fusese la conferința respectivă, Jean-Pierre Centi. Apoi, la recomandarea și insistențele profesorilor din Franța am continuat cu o teză de doctorat, ce pentru mine era o modalitate de a nu mă întoarce în țară.”

În momentul terminării masteratului, din cauza tuturor vizelor și barierelor de pe atunci, Radu Nechita avea impresia că întoarcerea în țară ar fi însemnat un drum cu sens unic, pe care nu se simțea pregătit a îl urma. Continuarea studiilor doctorale însemna astfel pentru tânărul Nechita satisfacerea a trei obiective: amânarea drumului cu sens unic spre România, reorientarea carierei sale și specializarea de pe domeniul agrar pe partea bancară, lucru pe care îl începuse în perioadele de practică la Banca Agricolă în Cluj, în ’94-’95, și era și o modalitate de a mai economisi și câștiga niște bani, din bursa suficient de consistentă pentru a îi permite acest lucru.

 

De la intenția de a deveni lucrător bancar, la dorința de a fi profesor

 

Doctoratul e punctul de cotitură dinspre dorința de a lucra într-o bancă spre cea de a fi depozitarul și transmițătorul unor valori mai solide decât banii. În calitate de doctorand, a trebuit să predea seminarii și atunci a descoperit că poate, că vrea și că îi place să fie profesor, iar din feedbackul studenților francezi a înțeles că e foarte bun. Atunci și acolo, dincolo de interesul său pentru aspectele economice, s-a născut și dorința de a transmite mai departe cunoștințele acumulate prin lectură.

,,Într-un sistem distorsionat ca al nostru educația nu îți garantează succesul, dar îți mărește șansele de succes, educația e un ingredient important de succes. Chiar și la cele mai sărace familii e foarte importantă investiția în educație, în cunoaștere, în propriul capital uman”, consideră Radu Nechita.

Spirit întreprinzător, a făcut autostopul Franța-România și retur, pe toată perioada studenției, considerând asta ca pe un job de 2 zile, în care putea câștiga 300 de euro:

,,Eu consideram ca economist că nu puteam câștiga în 2 zile echivalentul a 3-400 de euro, cât ar fi costat biletul de avion, și consideram că autostopul e un job de 2 zile în care câștigam acești bani. Cu trenul dura tot atât, adică nu câștigam ca timp nimic și din analiza economică consideram că e rentabil să fac autostopul.”

 

S-a întors în țară ca lector la Facultatea de Studii Europene

 

După 7 ani petrecuți în Franța, Radu Nechita se întoarce în țară pe postul de lector la Facultatea de Studii Europene, unde, glumește, ,,a trebuit să-mi echivalez studiile, au fost o serie de proceduri. În condițiile în care în 2002 știm cam cum se luau doctoratele în România, eu a trebuit să fac procedura de echivalare, să vedem dacă doctoratul din Franța e destul de bun…”

De atunci predă, într-un stil inegalabil, discipline economice, satisfacția sa cea mai mare fiind faptul că foști studenți ajung la universități de prestigiu în străinătate, câștigă burse prin concurs, sunt angajați pe posturi de răspundere în firme românești și străine, iar unii dintre ei devin întreprinzători și își fac propriile firme.

Deși are convingeri ferme de liberalism economic, nu s-a implicat niciodată activ în politică, considerând că schimbările profunde și durabile, pozitive, ale societății, se fac mai degrabă prin educație economică, decât prin intervenție politică:

,,Este foarte greu pentru un politician să adopte politici care nu sunt cerute, care nu sunt dorite de către populație; în același timp, populația cere acele politici care i se par potrivite ținând cont de nivelul ei de educație economică. Educația economică este singurul vaccin anti-demagogie.”

 

,,Copiii nu au nevoie numai de bani, ci în primul rând de atenție”

 

Radu Nechita e căsătorit, are o fetiță de 5 ani și un băiat de două luni. Și-a cunoscut soția în Franța, unde și ea era studentă la o altă facultate din domeniul științelor economice. Economistul de formație consideră că pentru creșterea copiilor nu e nevoie în primul rând de bani, ci de timp și atenție: 

,,Copiii nu vor, nu au nevoie de la tine numai de bani, ei au nevoie de fapt să le acorzi zilnic timp și atenție, să fii cu ei, să te joci, să te maimuțărești, ei asta vor și de asta au nevoie!”

Radu Nechita e, pe scurt, un profesor implicat profund în realitățile sociale și economice actuale, un dascăl ce nu stă închis în turnul său de fildeș universitar, ci încearcă să contribuie prin cunoștințele și expertiza sa la progresul unei societăți pe care consideră că o poate schimba în bine, prin educație. E, așadar, un intelectual autentic și o valoare de necontestat a Clujului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *