Printr-o scrisoare deschisă, publicistul Cornel Udrea, unul dintre foștii grei ai Radioului clujean, îi bate obrazul actualului manager al Radio Cluj, Bogdan Roșca. Părerea noastră că bate ceva ce nu există.
Scrisoare deschisă lui Bogdan Roșca, managerul care este
Sper că ți-ai dat seama că fac o trimitere la filmul lui Eisenstein. Cultura ta, foarte generală, cu gleznă groasă, va dibui, până la urmă, sensul acestei metafore din pamfletul meu.
Dacă cineva îți spune că ai nasul mare, că râzi nemotivat și că-ți freci foarte des mâinile între genunchi, te duci la ușa lui și mori cu el de gât (metodă care îți place) și nu la ăla care cheamă bărcile la mal pe lacul din Parc: „barca 11 la mal, lebăda nr. 4 la mal”. Așa ai procedat și tu, de fiecare dată când ai luat-o pe coajă: de astă dată într-o postare pe facebook din 6 aprilie 2017, dai cu voroneț peste realitate, crezând că lumea nu-și va da seama de spaimele tale, provenite din nanismul ideatic și creator. Vorbești cuneiforme, tu, făuritule din praf de stele, alături de gaura neagră, care-ți justifică anduranța stelară.
Concluzia la început: nu știi românește nici 28,3% din cât ar trebui să știe un manager al unei Instituții de dimensiunea fostului Radio Cluj, pe care l-ai demolat repede și agresiv, cu elanul oniricului tău belit și devenit coșmar pentru ascultătorii de anțărț.
În cele 24 de rânduri ale postării, subsemnată Bogdan Roșca-Zasmencu, am găsit, la vedere, 33 (treizecișitrei) de greșeli de exprimare, de acorduri gramaticale, de confuzii semantice de termeni, de exprimări hilare, ilogice, infantile, fără a mai socoti lipsa semnelor de punctuație, ori așezarea lor aiuristică, acolo unde apar, firav.
Din acest material al tău, dulce festivist, dar plin de mânie, am să redau numai un fragment: „Daca ei cer DSP-ului sa vina in vizita, adresez si eu o intrebare publica: DE CE pentru contributiile sociale retinute salariatilor si NEVARSATE la bugetul de stat fiscul si procuratura nu isi face treaba?”
1. DSP-ul nu vine în vizită, ci în control.
2. Afirmația referitoare la contribuțiile sociale reținute salariaților și nevărsate la bugetul de stat este extrem de gravă și cred că trebuie să afle și conducerea SRR ce crezi tu despre felul în care Societatea Română de Radiodifuziune gestionează banii salariaților.
3. În final, apare un dezacord gramatical, specific, mult îndrăgit de tine.
Al doilea material este unul care a dispărut subit de pe facebook-ul tău. Probabil cineva ți-a explicat cât de periculos și nociv este pentru sănătate, un selfie în care îți dai singur picioare în oximoroni. Este clar, suferi de constipație intelectuală și nu ai încredere în ceaiurile de autosugestie diuretică.
Am salvat textul, pentru odihna ta sufletească, și îl redau:
„Bogdan Rosca-Zasmencu a distribuit postarea lui.
14 mai la 11:57 .
Bogdan Rosca-Zasmencu se simte hotărât.
12 mai la 18:00 .
Nu sunt un tip conflictual.
De aceea nu am depus plangere penala impotriva unui amarat care facuse din mine o tinta, chiar daca elementele constitutive ale infractiunii prevazute la articolul 208 NCP erau toate prezente. Si nici nu m-am balacarit cu un personaj cercetat pentru crima si care pozeaza in Fecioara Maria sau cu un individ cu peste 30 de procese deschise impotriva tuturor (colegi, sefi, sotie, vecini … )
Dar cred ca ajunge!
Nu pot sa nu remarc insistenta unui domn de asa zisa cultura (facuta exclusiv pe spatele unei institutii publice cu osanelele de rigoare in fata Partidului) de a ma calomnia la nesfarsit. Ce bine era cand contractele de colaborare curgeau fara acopenre In munca …
Eu nu am vrut consilieri care sa nu faca nimic!
Plictisit de toate astea si cu incredere in justitie, ma voi adresa instantei. Poate prind si eu niste despagubiri … #incercareamoartenare #satetinapensia
1 comentariu 1 distribuire
37 Florin Brusten, Andrei Hutanu și alți 35”
Am să mă opresc doar la al patrulea personaj, reiau pasajul despre el, pentru un scurt comentariu: „Nu pot sa nu remarc insistenta unui domn de asa zisa cultura (facuta exclusiv pe spatele unei institutii publice cu osanelele de rigoare in fata Partidului) de a ma calomnia la nesfarsit. Ce bine era cand contractele de colaborare curgeau fara acoperire in munca …
Eu nu am vrut consilieri care sa nu faca nimic!
În acest paragraf, faci vorbire scrisă despre mine. Ai vrut să scrii, probabil, temenele, nu osanale, pentru că osanalele nu sunt în fața partidului, ci la adresa lui. Iată două dintre acestea, incriminatoare:
Timp de 12 luni am fost, cu intermitențe administrative, consilier al redactorului-șef Florin Zaharescu, după pensionarea mea. În această perioadă, „contractele de colaborare curgeau fără acoperire în muncă…”. Am încasat suma de 6.500 lei, o sumă uriașă, dar care nu reprezintă nici jumătate din salariul tău, lunar, de manager. Puturosul de mine, un om de cultură pârât, un profitor ordinar, mi-am întocmit (singur) statele de plată și i-am obligat, pe redactorul-șef și contabila șefă, sub amenințarea cu bătaia, să semneze statele de plată. După aceea m-am așezat frumos în cur, în așteptarea banilor lunari. Am fentat, evident, Studioul de Radio Cluj, am profitat de neatenția lui și, în perioada cât am lucrat în instituția radioului public teritorial, am realizat aproximativ 1500 de emisiuni Radio-Duminica, 40 de spectacole Acusticon, peste 200 de interviuri cu personalități transilvane și naționale, peste 400 de monoloage și scheciuri umoristice. Pe raftul tău din fonotecă nu se găsește nimic. Ia de la mine, nu mă supăr!
Conjuncția și din afirmația „poate prind și eu niște despăgubiri” dovedește faptul că nu întotdeauna puținele sinapse îți sunt acasă: ai făcut o referire, nefericită pentru tine, la dosarul 694/117/2017 – Curtea de Apel Cluj, prin care Societatea Română de Radiodifuziune este obligată să plătească despăgubiri morale în valoare de 100.000 de euro angajatului Mihai Miclăuș. În dosarul respectiv, numele tău apare de multe ori.
Partea finală a postării este o mârlănie valutistă, Bogdan, atâta poți și crezi că se poate. Nu-i rău, dar nu-i nici bine: asta-i cugetarea lui Benone Sinulescu, salutat de un frizer. O să mai revin, până la întâlnirea în sala pașilo pierduți: nu ne-am văzut de mult, mi-e dor de tine!
P.S.: Când ai să primești și tu un asemenea autograf, îmi voi retrage cuvintele.
