Editorial

Puterea tâmpeşte

Despre cum nu este bine să pui să te mai guverneze indivizi care una zic când sunt de capul lor în piaţă şi cu totul „viţăvercea” când ajung să se uite, direct intersaţi, prin bugetele Patriei. Altfel se vede Patria când interesul poartă fesul.

Azi ne aducem aminte de BiriŞuţii statului, înainte de a-i vedea din nou aburcaţi în scaunele guvernărilor ce vor fi să vie. Să ne aducem aminte de toţi acei băieţi şi de toate acele fetiţe care clamau micul intreprinzător și inițiativa privată. Şi cum s-a ales praful de declaraţiile lor când au început să vorbească în numele „Statului”… Azi ne amintim de Gabriel Biriş.

Acesta nu este nici primul și nici ultimul băiat deştept care mimează mediul de afaceri și democrația până se trezește cu sacii pe statul de plată al Statului. Şi care, în așteptarea primului salariu de ministru, preia şi ne cântă versurile melodiei cu care ne fredonează tot timpul buzunarele Statul: „Românii sunt hoți și puturoși, nu vor să-și declară veniturili, vor să fură de la drăguțul și neprețuitul de stat”. Că, deh, are și el, Statul, obligațiile sale față de clientela sa. Şi-atunci de ce să nu se ia de buzunarele propriilor săi cetățeni, pe care-i suspectează din start că ar fi borfași?

Zicea BiriŞuţul, în urmă cu doar trei ani: ”Cum poți să zici «am trăit fără nici un venit» timp de șase luni? Ce ai făcut? Ai vânat, ai săpat după rădăcini? Cum ai putut să trăiești șase luni fără să câștigi nimic? Nu cumva vorbim nu de faptul că nu ai câștigat, ci de faptul că nu ai declarat?”.

Avea „Statul” de scos, din pământ din piatră seacă, niște bani de la românii care, morți-copți, ar trebui să contribuie la un sistem de sănătate putred care te omoară cu zile fix de banii daţi şi care se cam fură. Birișul „de dreapta” ne justifica mitocănia „de stânga”. Şi ne mai zicea şi cum se face o distincție de “noblețe” între asistatul statului și buzunăritul statului: asistatul este cinstit, buzunăritul, nu. Ăla care nu munceşte, în mod firesc nu poate produce evaziune fiscală… Corect!

Din păcate, deseori, pe indivizii aceştia zişi „de dreapta” îi apucă cântatul baladelor triste „de stânga”. Nu mai departe decât sâmbătă, aflat cu ceva treabă prin Mediaş, „Sică” Orban s-a apucat să ne cânte despre cum ar trebui să fie impozitaţi şi IT-iştii. Ca să fie „egalitate fiscală”. Adică să-i băgăm şi pe cei care n-au impozit în malaxorul de jupuit piei al „Statului”! Să-i împovărăm şi pe cei care nu au, nu cumva să încerce aceşti sinecurişti politici să înceapă să judece politici flexibile fiscale, de despovărare!? Că altfel de unde să mai scoată „Statul” „penzia” specială la care râvneşte în viitor şi „liberalul” Ludovic Orban?

Ajungem la veșnica noastră problemă cu cei care inventează, scriu legi și norme ale acestora și le aplică fără să gândească nici o clipă că ar trebui să slujească în primul rând românilor contribuabili și abia apoi “organizației” din care fac ei parte – cea numită generic Stat.

Iată cum BiriŞuţii statului îşi dau mâna în ticăloşenie şi lipsă de educaţie fiscală taman „pe dreapta” „noastră”! Cum ar fi fost ca aceste două „Vete” a politicilor fiscale să ne câte la altă masă? Cea la care statul are politici concrete de ocupare a forței de muncă. Cea la care Statul are politici fiscale corecte față de propriii cetățeni și nu-i tratează ca pe borfași din start. Şi nici nu le fură din buzunare prin supra-accizări, taxe și impozite tembele, să acopere găurile propriei lor incompetenţe la guvernare!?

Dar numai prin astfel de „porumbei” scăpaţi în public ni se relevă caracterul lor de slugoi ai sistemului etatist şi nu ai populimii care-i trimite cu votul în pită. Deci, aceste declaraţii sunt bine venite, cu condiţia să nu uitaţi pe cine votaţi. Că aceştia doi nu sunt nici primii, nici ultimii politicieni „de dreapta” care „s-au născut talent” și au eșuat „promisiune” în sinecurile statului.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *