Procurorii au "muncit" la Dosarul Certej până când s-au prescris faptele de corupţie. Așa că, despre ce anume să vorbim: despre corupţie, sau despre munca procurorilor sub atenta supraveghere a acesteia?

Dosarul privind infracțiunile de la Certej a fost deschis în urma unui denunț depus în octombrie 2016 la DNA Alba. În noiembrie 2016, DNA Alba a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu. La aceasta s-au adăugat sesizări ale Corpului de control al Ministrului Afacerilor Interne și Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din cadrul Parlamentului României și Senatului. În iunie 2019, DNA Alba Iulia a clasat dosarul. În august 2019, procurorul-șef DNA a infirmat soluția de clasare ca netemeinică și nelegală și a dispus redeschiderea anchetei la DNA, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. În doar 10 zile de la preluarea dosarului, procurorii Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală au clasat dosarul Certej.

Azi Dosarul „Certej” a fost clasat pentru a treia oară de procurorii DNA. De această dată, pentru prescrierea faptelor de corupție. La noi, procurorii "muncesc" de le sar capacele. Şi culeg roadele muncii lor după ce faptele se prescriu. Atunci, cu mulţumirea muncii bune împlinite, se şterg de sudoarea muncii de pe frunte şi clasează, satisfăcuţi, dosarul. Apoi se cer în pensia aia specială. Că nu e procuror să nu fi clasat vreodată vreo porcărie.

Zice-se că Dracu’ a prins odată un român, un rus şi un american. Ca să le dea drumul le-a cerut fie să plătească 1000 de dolari, fie să încaseze 25 de lovituri de ciomag pe spinare, fie să înfulece o oală cu excremente. Americanul a plătit fără probleme dolarii, rusul a încasat cu stoicism loviturile. Când a venit rândul românului, acesta, văicărindu-se că nu are bani (să moarămama lui!) şi nici chef de bătaie neavând, a cerut oala. A mâncat cu mare scârbă mai mult de trei sferturi, după care, îngreţoşat, a renunţat, preferând să treacă la ciomăgeală. La a 13-a bâtă pe spinare nu a mai rezistat, a scos din buzunar 1000 de dolari şi a plecat fericit. A rezolvat-o şi pe asta!

Imediat după decembrie 1989, prin grija lui Iliescu și a echipei sale care pregăteau socialismul cu față umană (dar le-a ieșit capitalism de cumetrie), ne-am procopsit cu o serie de legi cu dedicație. Acestea nu au fost date în interesul României, ci în interesul personal al celor care s-au hotărât să se împroprietărească cu ceea ce generic s-a numit “bunul întregului popor” – care provenea din jefuirea sistematică, timp de 50 de ani, a întregului popor – iar o parte din proprietari fie decedaseră, fie (majoritatea) habar nu aveau ce drepturi au și nici nu prea-i interesa dincolo de umplerea imediată a mațului. Așa că cei care au avut interesul au manipulat în interes personal Legile. Trebuie să vizualizați România devalizată de acești indivizi ca pe un zigurat pe ale cărui platforme superioare s-au cățărat “ei” folosindu-se de Legi ca de niște scări – scări pe care, după ce s-au folosit de ele, le-au retras, să nu cumva să mai încerce vreun deștept care nu face parte din gașcă să se cațere lângă ei, să le întineze nobilele idealuri ale jafului sistematizat.

Așa că, din 1989 încoace, băieții fac la fel (și la fel vor proceda în continuare): fură de la stat și se prefac că lucrează pentru români şi România până când unul dintre ei vomită de la cât a furat, ori are impresia că e deștept de unul singur și nu mai vrea să împartă – moment în care afacere “se strică” și trebuie închisă cu tot cu cel care a „defectat”. Apoi trec la pasul doi: își fac legi noi și se apucă să fure acoperiți de ele. Cele vechi, firește, vor fi fiind abrogate. Să nu devină cumva și alții “deștepți” și să-i poată depista pe intruși.

Revenind, proiectul minier din Certeju de Sus, Hunedoara, este propus de Eldorado Gold, companie canadiană de aur low cost ce intenționează să deschidă prima mină de suprafață cu cianuri din România. Zăcământul de la Certej este deținut de Deva Gold SA, un joint-venture între Eldorado Gold (80%) și compania de stat Minvest Deva (aproximativ 20%). Iazurile de decantare, având baraje din anrocamente de 169 m și, respectiv, de 70 m înălţime sunt un motiv suplimentar de îngrijorare deoarece ar fi amplasate în imediata vecinătate a mai multor sate dens populate: Hondol, Bocşa Mică şi Certej.

Există un controversat om de afaceri român cu cetăţenie australiană, Frank Timiş pe numele său, care s-a lansat în afaceri dubioase înainte de vârsta de 20 de ani, fiind condamnat de două ori în Australia pentru trafic de heroină. Înainte de 1997 Frank Timiş a revenit în România şi, împreună cu un geolog canadian, a pus mâna pe câteva studii importante despre rezervele de minereu aurifer din zona Munţilor Metaliferi. Cu respectivele studii geologice, executate de intreprinderile miniere şi de firmele specializate în prospecţiuni, înainte de 1989, a plecat în Canada unde a obţinut un acord al marilor companii de exploatare auriferă pentru a negocia cu statul român înfiinţarea unei societăţi mixte şi concesionarea perimetrelor cu zăcăminte aurifere. Cu studiile făcute de români în “geantă” Timiș s-a prezentat la Bucureşti – le-a prezentat ca fiind făcute pe bani grei de canadieni – şi şi-a negocoat partea leului dintr-o societate cu capital mixt, controlată de firma sa.

Astfel în 1997 a luat fiinţă societatea Euro Gold, actuala Roşia Montană Gold Corporation, cu capital majoritar străin, înfiinţată prin asociere cu Compania minieră de stat „Minvest” SA Deva. La vremea tunului “Roșia Montană”, acționarii „RMGC” erau Gabriel Resources – cu 80.46% din totalul acţiunilor, compania minieră de stat Minvest Deva – cu 19.31% din capital şi alţi acţionari minoritari printre care și firma abonată la lucrări de închideri de mină şi ecologizări finanţate din fonduri publice, Cartel Bau.

În anul 1998, pe baza Legii Minelor exploatarea auriferă de la Roşia Montană a fost încredinţată direct CNCAF “Minvest”.

Un an mai târziu prin Hotărârea de Guvern nr. 458, semnată de Radu Berceanu, s-a aprobat licenţa de concesiune nr. 47/1999, întreaga zonă Roşia Montană ajungând la Compania Naţională „Minvest”. În data de 9 octombrie 2000, licenţa de exploatare a fost transferată de la Minvest către Roşia Montană Gold Corporation, unde acţionar majoritar, în proporţie de 80%, era o societate controlată de omul de afaceri Frank Timiş.

Acesta a fost momentul în care statul român a pierdut orice control asupra exploatării aurului. Contravaloarea concesiunii, de numai trei milioane de dolari, i-a pus pe tavă lui Timiş un zăcământ de peste 800 de tone de aur şi 2.000 de tone de argint, cu valoare estimată de 10 miliarde de dolari. Într-un singur an, în perioada 1999-2000, zona exploatată a fost lărgită, în urma analizelor, de la 12, la 22 şi, în final, la 42,8 kilometri pătraţi. Ulterior Frank Timiş şi George Soros (vedeți unde se întâlnesc marile caractere și de ce foștii tovarăși își dau la gioale prin diverse fundații, societăți, cetățeni cu barbă ajunşi senatori #UniţiSalivăm, comitete și comiții?) şi-au vândut acţiunile deţinute la Gabriel Resources, lui Beny Steinmetz, un controversat om de afaceri judecat în SUA pentru evaziune fiscală.

Dar, în toată această perioadă, Timiş era cu ochii pe Săcărâmb. O altă firmă a lui Frank Timiș, International Goldfields, a concesionat o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătraţi între oraşele Deva, Lugoj şi Oţelul Roşu. Împreună, suprafeţele controlate de aceste firme, împreună cu ariile controlate de Gabriel Resources şi de European Goldfields, companie care activează în județul Hunedoara, toate controlate de Timiş, totalizează 5% din teritoriul României.

În 1997, încă înainte de publicarea Legii Minelor a luat fiinţă societatea Deva Gold S.A., printr-o asociere între firma lui Timiş, Castle Europa Ltd., cu 60%, Minvest Deva cu 38,5% şi aceiaşi trei acţionari din RMGC: Cartel Bau S.A., Foricon S.A. şi Comat Trading SA cu câte 1,5%. Perimetrele miniere vizate de Timiş sunt Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Haneş. În contractul de asociere era prevăzut ca Minvest să transfere societăţii Deva Gold licențele de explorare şi exploatare pentru perimetre pe care societatea le consideră necesare pentru dezvoltarea proiectului.

În anul 1998, Gabriel Resources a achiziționat Castle Europa, adăugând astfel alte două proiecte în România. Gabriel a pus astfel mâna şi pe zăcămintele de la Certej – Săcărâmb şi Haneş – Zlatna pe lângă cele de la Roşia Montană şi Bucium. Actualmente Frank Timiş deţine 80% din Deva Gold prin firma Goldfields LTD.

Așa că, despre ce anume vorbim? Despre corupţie, sau despre munca procurorilor sub atenta supraveghere a corupţiei?

Şi, gata!

Adauga comentariu