2.000 de suflete de la Pata Rat, oameni care traiesc pe rampa de gunoi sau in apropierea ei, vor ramane, anul acesta, fara casa. Rampa se inchide, iar oamenii vor lua, indiscutabil, drumul orasului. E vorba de persoane care au trait toata viata intr-o semi-salbaticie. Pentru majoritatea, curentul, gazul, linistea, scoala si respectul sunt niste mistere.
Ca sa nu repete din nou esecul reintegrarii sociale a celor 20 de oameni despre care Ziar de Cluj a scris in repetate randuri, autoritatile iau din timp masuri de precautie. De la sfarsitul anului trecut, in Pata Rat se deruleaza programe speciale, tocmai pentru ca oamenii sa se obisnuiasca treptat cu “civilizatia”.
“Strategia are o componenta foarte importanta pe planul incluziunii. Este vorba de un proces de reabilitare si de integrare a comunitatii de la Pata Rat”, spune Aurel Mocan, seful directiei de Asistenta Sociala din cadrul Primariei Cluj-Napoca.
Problemele aparute pana acum s-au nascut din vina autoritatilor, recunoaste Mocan. Nu e municipiul de vina, sustine el; toate organele de ordine care nu si-au facut treaba sunt la fel de vinovate. Spre deosebire de oamenii care locuiau in padure, cei din Pata Rat au mai multe conexiuni cu restul orasului, mai spun cei de la Asistenta Sociala:
“Cei din padure nu au acces la oras, nu au acces la infrastructura, la scoli; multi dintre ei nu au nici macar acte”.
In modulele amplasate la Pata Rat se desfasoara programe care-i vizeaza atat pe copii, cat si pe parintii acestora.
“Copiii sunt atrasi in activitati educative ca sa li se formeze deprinderile minimale. Totul pentru ca, atunci cand o sa acceada la sistemul de invatamant, sa nu fie cazuti din cer. Altcineva nu are cine sa le arate”, mai spune Aurel Mocan.
Conform acestuia, in module, cei mici invata “sa socializeze, sa se comporte si capata si stima de sine”.
sursa foto: eclujeanul.ro