Editorial

Prima încovoiere de coloană e mai grea

Să fii “om” în România înseamnă să ții spatele colegilor, să întorci servicii chiar dacă acest lucru înseamnă să ocolești legea, să pui o vorbă bună la amicii tăi sus-puși, să intervii pe lângă ei să închidă ochii la rigorile legii, să rezolve să nu stai la coadă, să fii servit cum trebuie șamd. O vorbă bună pentru un prieten cu toții am pus – aici intervine și birocrația excesivă din sistem și mentalitatea de satrapi a celor din spatele ghișeelor care, în marea lor majoritate, s-au obișnuit să-și trateze slujba ca pe o feudă de unde își încasează propriile taxe și impozite de la cetățean. Revenind la ce înseamnă “sunt om cu tine, fii om cu mine”, cu atât mai grave sunt încălecările legii pentru cei care operează cu legea și care este de presupus că modelează destine – ce valoare mai au sentințele unui astfel de judecător? La fel cum prima șpagă e mai grea, pentru că s-a creat o consolare morală prin faptul că toți iau, aflăm că și prima semnătură pe un document prin care se pot distruge destine e la fel de simplă, tot cu scuza că toți au semnat.

Aflăm acest lucru făcând recurs la memoria de dată recentă, ce pe care românul o uită de la mâna cu care mânuiește expert ștampila și micul electoral, până la gura cu care pupă de zor moaște.

Nu sunt doi ani de când generalul SRI Dumbravă, ca un specialist care îi vorbește gura fără de proprietatea gândirii, crezând că face un spirit de amenințare către magistrații care judecă, a declarat că

„SRI își păstrează interesul în cauzele penale și îi urmărește pe magistrați până la soluționarea definitivă a dosarelor”,

a spus numai adevărul.

Adică ne-a transmis că SRI se bagă unde nu are atribuții legale și mai și sare peste lege dacă i se pare că legea sună bine numai după cum le sună bine șefilor săi (sau cam așa ceva). Confirmarea acestei măgării nedemocratice vine de la Viorica Costiniu, președintele de onoare al Asociației Magistraților din România, de la care am aflat că, majoritatea magistraților aflați în “câmpul tactic” al SRI, au semnat angajamente că vor soluționa dosare pe documente secrete. În cauzele penale în care există documente secrete provenite de la serviciile de informații, magistrații au fost obligați să semneze angajamente secrete, potrivit cărora vor judeca pe baza documentelor clasificate, cu obligația de a nu le arata inculpatilor și nici avocaților acestora.

Să derulăm banda și să ascultăm, împreună, ce zicea în timp ce românii doarm în picioare în timp ce imnul de stat le susură la ureche că ar fi cazul să se deștepte:

“Angajamentele s-au semnat. Toată magistratura română… sunt puțini care n-au semnat”.

Să fie foarte clar: nimic democratic sau în interesul democrației nu se ascunde în spatele unei asemenea metode de lucru. Prin asemenea metode, dreptul la apărare este încălcat flagrant în România, câtă vreme există situații în care verdictele de condamnare/achitare se dau pe probe la care apărarea și acuzații nu au avut acces – nici măcar nu au avut habar că ar exista.

Căci, ca un mic exemplu aflat la îndemână, dacă eu îl supăr pe un „Geimsbond” de la SRI și ăla se hotărăște să-mi plaseze un dosar în care, în interesul legii și al statului român, îmi fabrică ceva atât de secret încât până și judecătorul trebuie să se sinucidă după ce trage cu ochiul la respectiva probă, este că sunt gata de executat orice pedeapsă (vinovat, nevinovat) hotărăște din cască respectivul „ochio-timpanist”?

PS: A fi martor în România este o batjocură la adresa ta ca cetățean plătitor de taxe și impozire. Ai numai obligații, nu și drepturi. Am stat ieri pe holul Palatului de Justiție Galați de la ora 9,30, la ora 18,00. Am scăpat ieftin. Cu doia ani mai înainte am stat pe holul Tribunalului Brăila de la ora 11,00, la ora 24,00 – fără nici o posibilitate de a-mi cumpăra ceva de mâncare, sau apă de băut, dar cu o budă turceasca la subsol, accesibilă la prețul de 1 leu și 50 de bani pișarea. La Galați a fost doar 1 leu. Cam așa se pișă Justiția cu boltă pe cetățenii Patriei sale: pe de o parte îi lucrează la secret în înțelegeri tenebroase cu noul Ochi și Timpan, pe de cealaltă îi târăște sub obligația de a se prezenta ca martori în ce colț de țară se nimerește. Recapitulare: am fost citat de la Cluj: o dată la Brăila, a doua oară la Galați – în aceeași speță. Pe banii mei, pe timpul, sănătatea și afacerea mea. Mi s-au furat din viață 4 zile (2 la Brăila, 2 la Galați) – după câte o zi de mers cu mașina pe minunatele “autostrăzi” pe care o șleahtă organizată de infractori numiți politicieni “le-au construit” după 27 de bugete anuale tocate sistematic. Doar pentru a zace 12, respectiv 8 ceasuri pe un hol și apoi pentru a da o mărturie pe care, într-o țară normală din era digitalizării și comunicării instantanee, aș fi putut-o da dintr-o sală din Tribunalul, respectiv Curtea de Apel din propriul meu oraș. E bine că s-au cheltuit milioane de euro și pe sisteme informatice în Justiție. Voi reveni pe larg pe acest subiect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *