Amicii ziarului

Prima Casa nu e "acasa"!

Privesc in fiecare dimineata pe geamul casei mele si urmaresc un spectacol unic care, dupa spusele presei, este la ultimul act. Tineri, insotiti de parinti in multe cazuri, vin in fiecare dimineata sa vada apartamentele din blocurile nou construite peste drum de casa mea. Ii vad cum calca increzatori, cu o oarecare seriozitate, manati parca de un imbold orb, intra in blocurile noi tragand pe nas aerul cu miresme de constructie proaspata, de tencuiala umeda si zugraveala noua. Aroma unui nou inceput le patrunde in nari si ii face sa isi doreasca si mai mult un apartament proaspat, parca nepangarit de vietile altor oameni. Ii vezi cum ies in balcoane dupa cateva minute si dau grav din cap, apreciativ, dar cu gesturi masurate de frica parca sa nu mareasca geambasul pretul vazandu-i incantati. Au gesturile retinute ale oamenilor gospodari ardeleni care stiu bine ca la chimirul lor sunt banii, iar vanzatorul nu are decat sa ii perie si sa le gadile orgoliile daca vrea sa faca targul. O piesa de teatru burlesc, in care la un moment dat vanzatorul pleaca si ii lasa singuri pe potentialii cumparatori. In acest moment gesturile lor devin mai largi, mai degajate, incep chiar sa vorbeasca intre ei, insotitorii mai varstnici isi prezinta incantarea aratand cu degetul si dand din cap apreciativ la calitatea constructiei si finisajelor si indemnandu-i sa nu mai stea pe ganduri.

Acesta este, de fapt, momentul in care partea de comedie se termina si incepe drama. Este oarecum momentul zero al unei existente noi pe care ei nici macar nu o banuie. Nu stiu ca din acest moment ei nu se mai pot lauda cu libertatea lor ca indivizi. De acum, viata lor va fi diferita, anosta si plina de privatiuni. Victime ale manipularii atat din partea bancilor, cat si din partea parintilor, tinerii sunt in acest moment parca legati la ochi si par sa nu asculte sfatul nimanui. Asculta doar sloganele bancilor care iti impuie capul ca este mai bine sa platesti o rata decat o chirie. Asculta cretinismul unor parinti care s-au oprit din evolutia mintala odata cu democratizarea si care le spun ca si pentru ei a fost greu, dar au reusit, prin seriozitate si daruire.

Uimirea mea este fara margini cand vad cum se grabesc aceste biete victime ale viitorului sa se casatoreasca mai repede decat si-au propus, doar-doar vor mai apuca sa isi depuna dosarul pentru PRIMA CASA. Parca este un concurs de ocuparea posturilor de sclavi ai propriilor vieti. Daca ii intrebi despre siguranta zilei de maine, iti raspund cu o sinceritate naiva ca si ei vor plati ratele la fel cum vor plati toti ceilalti. Nimeni nu face calcule in astfel de situatii, nimeni nu face apel la logica, toti se simt apartinatori ai unui mare grup, lucru care ii face sa se creada puternici.

Primii manipulatori si cei mai prosti sfatuitori sunt parintii. Acestia sunt tributari unei gandiri specifice estului Europei, unde trebuie sa fii neaparat proprietar pe tot, casa, masina, pamant, nevasta, copii. Vin din alte vremuri, cu mentalitati invechite, pe care le transmit oarecum fortat copiilor spunand de fiecare data ca, si pe vremea lor, era la fel de greu. Ce uita ei sa le spuna ca, in acele vremuri „grele”, rata unui apartament era cam 500 de lei, in timp ce ei castigau intre 3000 si 4000 toata familia. Utilitatile erau tot cam 500, iar familiei ii ramaneau intre 2000 si 3000 de lei sa traiasca. Vai, ce greu le mai era! Atat de greu incat trebuiau sa mearga de doua ori pe an la mare sau la munte. Veniturile sunt oarecum la fel doar ca bugetul familiei arata diferit. Ratele si utilitatile sunt de data asta ponderea mare, iar ce ramane este putin, foarte putin.

Ce ar trebui sa le spuna parintii tolomaci copiilor si mai tolomaci e ca vremurile s-au schimbat, ca nevoile noastre sunt diferite, ca s-a inventat alt mod de viata, ca nu se poate trai fara concediu timp de 30 de ani. Oare nu ar fi mai cinstit sa le spuna ca exista cateva posibilitati care iti apar in viata fara sa vrei tu? Daca nu se gandesc ca unul dintre ei poate sa isi piarda locul de munca, atunci sa se gandeasca foarte serios la faptul ca unul dintre ei se poate imbolnavi sau, in cel mai rau caz, ce se intampla daca cotizantii divorteaza? In gandirea obtuza si mentalitatea invechita nu este loc pentru nimic din toate astea, iar intregul discurs este dominat de credinta ca lor nu li se poate intampla. In felul asta, ii mana pe copii de la spate cu sentimentul ca asa ii leaga mai mult unul de celalalt si au impresia ca, odata mutati in casa lor, odraslele sunt „realizate”. Un cuvant atat de prezent in mintea celor de varsta a doua incat capata valente uriase. In capul lor suna mai bine „un copil realizat” decat „un copil liber”.   Este parca o razbunare a parintilor, un gest egoist, prin care isi arata frustrarile unei vieti pline de neputinte si micimi, ale unor suflete incapabile sa creada in ceva si care nu au alta dorinta decat sa se incartiruiasca in masa de truditori pentru o masa si un acoperis.

Bancile isi fac de cealalta parte treaba foarte bine si spala mintile viitorilor clienti speculand povesti cu soacre si nurori, cu zani, cu case frumoase si familii fericite care parca abia dupa ce au rezolvat creditul incep sa traiasca fericiti. Ele nu pot fi invinuiti de nimic. Ar fi culmea sa iti spuna ca, decat sa platesti 450 de euro rata la apartament 30 de ani, mai bine sa stai in chirie cu 150 si sa pui in fiecare luna 300 de euro deoparte si in felul acesta in 12-15 ani iti cumperi apartamentul cu banii tai, nu cu ai bancii, si in acest fel libertatea nu este afectata.

Bancherii speculeaza tot si, daca sunteti atenti, veti observa cum toate campaniile publicitare sunt adresate femeilor, acest factor de decizie extraordinar care confunda de cele mai multe ori caminul cu casa.  Ele sunt cele care cred ca, odata ce sunt asezate la casa lor, au cumparat si sentimentul de acasa. Ce nu realizeaza ele este faptul ca lupta lor zilnica pentru plata ratelor nu le va mai lasa timpul necesar sa construiasca acel camin numit acasa.

Si ca aceasta piesa de teatru sa fie transformata in opera, cel mai corect ar fi ca dupa mutare, la petrecerea de casa noua, sa se cante CORUL SCLAVILOR, piesa pusa in scena de guvernul Boc si garantata de guvernele care au urmat. Dupa terminarea piesei, platitorii vor fi invitati sa urmareasca un spectacol cu pret redus cu aproximativ 20%. Caci cu atat se preconizeaza sa scada preturile din piata dupa ce statul nu va mai garanta creditele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *