Analiza

Prim-ministrul va fi rezultatul luptei pentru putere dintre doi cocoși politici. Felicitări, români! Din nou ați luat țeapă!

În urma recentelor alegeri parlamentare, PSD a obținut un scor zdrobitor, primind un cec în alb din partea românilor care, neștiind de dinainte propunerea social-democraților pentru funcția de premier, nu au votat viitorul prim-ministru, pe persoană fizică, ci viitorul guvern PSD. Liviu Dragnea, liderul politic care și-a dus partidul la cele mai înalte procente electorale din istoria postdecembristă, îmbătat de puterea care se știe că, de cele mai multe ori, îl înrobește pe cel care o posedă, și-a desemnat, în ultimul moment, ca propunere de prim-ministru, pupila, în persoana doamnei Sevil Shhaideh, cunoscută drept o apropiată a sa. Liviu Dragnea a făcut această nominalizare din postura învingătorului absolut care are întotdeauna dreptate și care, după război, împarte dreptatea așa cum consideră el de cuviință. 

Pentru că nu trăim totuși în anul 1016, ci în 2016, președintele Iohannis, un alt învingător, dar al alegerilor prezidențiale, exercitându-și dreptul Constituțional de a numi prim-ministrul  – Constituția României, Articolul 85 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament; Constituția României, Articolul 103 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament – Iohannis a ales să refuze propunerea lui Dragnea, cu aceeași aroganță și dispreț cu care aceasta i-a parvenit.

Dat fiind modul laconic în care s-a luat decizia de respingere a propunerii PSD de prim-ministru, îi revine lui Dragnea să se zbată să convingă țara că Sevil Shhaideh are mai multe argumente favorabile. Iar loialitatea invocată de la început de Dragnea nu constituie un motiv plauzibil de nominalizare. Mai trebuie nuanțat un lucru: solicitarea președintelui pentru o nouă nominalizare s-a adresat coaliției PSD+ALDE+UDMR. Nu lui Dragnea. Iar UDMR, prin Kelemen Hunor, deja a declarat public că: „Dragnea trebuie să vină cu o altă propunere. Votul UDMR depinde de viitoarea propunere de premier.”

În mare, suntem în așteptarea unei alte propuneri. Fără numirea unui interimar. Fără sugerarea de anticipate. Pisica moartă e în curtea lui Dragnea care s-ar putea să facă greșeala agitării cârpei cu suspendarea președintelui.

Dar, ca să avem un Conflict Juridic de Natură Constituțională care să declanșeze mecanismul unei suspendări, e nevoie de un act sau de o acțiune care produce o consecință juridică.

Ori, nici propunerea lui Dragnea, nici respingerea lui Iohannis nu au fost făcute prin acte scrise sau acțiuni concrete cu efecte juridice, ci prin declarații de presă.

„Conflictul juridic de natură constituțională între autorități publice presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor”. (Decizia 53/2005)

Și, ca să-l cităm pe fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean: „Nicăieri în Constituție nu scrie de câte ori poate un președinte să respingă o propunere de prim-ministru.”

Deci, confruntarea din momentul de față este strict una politică, de orgolii, între doi cocoși împăunați cu alegeri câștigate (unul acum, iar altul în urmă cu câțiva ani), nefiind vorba despre un conflict constituțional și nici măcar despre unul instituțional – șeful statului își exercită dreptul constituțional de a desemna prim-ministrul și a respins propunerea unui partid, care nu e o autoritate a statului. 

Conflictul de acum are ca scop reglarea balanței de putere între Iohannis, care riscă să piardă total puterea, dacă cedează supus, întocmai și la timp, în fața doleanțelor liderilor PSD, și între Dragnea, care își etalează acum penele de păun-stăpân peste întregul harem politic. 

În toată această luptă de cocoși, cei care pierd sunt românii, cei care au votat orbește un partid pentru a implementa anumite măsuri politice, economice, măsuri care vor fi mult amânate, până la finalizarea reglării de conturi și a balanței de putere între Iohannis și Dragnea. 

Rămâne de văzut care vor fi următorii pași ai liderilor politici angrenați în această bătălie postelectorală, dacă și în ce mod președintele Iohannis și Liviu Dragnea vor respecta alegerea românilor care au votat „în orb” majoritar PSD, pentru că numele prim-ministrului a fost ținut la secret până în ultimul moment, până după alegeri. Dacă românii au votat un partid, un program de guvernare, și nu un prim-ministru, este de neînțeles de ce Liviu Dragnea, preocupat doar de punerea în aplicare a programului de guvernare al PSD, s-ar crampona de o singură persoană: nu mai există în PSD o altă persoană capabilă și de încredere, singura fiind Sevil Shhaideh? PSD, devenit un partid-mamut, cu un scor electoral colosal, suferă de o atât de gravă lipsă de cadre? 

Dacă Sevil Shhaideh ar fi fost asumată din start de către PSD, de dinainte de alegeri și, în consecință, dacă ar fi fost votată indirect de către români pentru a ocupa funcția de prim-ministru, încrâncenarea lui Dragnea, încăpățânarea sa de a se rezuma la această singură propunere ar fi fost legitimă și de înțeles. În condițiile însă în care românii l-au votat pe Dragnea cu tot partidul la un loc (cu oameni, cu idei, cu program de guvernare), din tot ceea ce înseamnă PSD acum, chiar nu mai există un alt om capabil, care să fie o propunere de nerefuzat pentru Iohannis, care să preia urgent frâiele Guvernului și să implementeze toate măsurile de bunăstare enunțate de Dragnea după alegeri, cu gravitatea unui Decalog? 

În ceea ce-l privește pe președintele Iohannis, atâta timp cât nu își motivează alegerea, decizia luată rămâne sub semnul întrebării, iar atitudinea sa rămâne una care frizează nepăsarea și lipsa de respect față de votul românilor. 

Iohannis nu mai e de mult ce-a fost, probabil că, dacă va mai candida, românii nu îi vor mai reînnoi mandatul, însă, muțește, între două concedii și 3 vizite de lucru, când iese în fața românilor care l-au investit în funcția publică pe care o ocupă, vorbește cu o greață viscerală, ca un tartor preistoric ce taie și spânzură pe moșia lui așa cum consideră de cuviință, fără a considera necesar a le da explicații fraierilor din popor și prostănacilor din partide. 

Viitorul prim-ministru va fi decis ca un rezultat al conflictului dintre două persoane publice care se comportă ca niște tirani înzestrați cu o agendă care, din moment ce este secretă, de ultim moment, neexplicată, pare personală sau ocultă sau oricum alta decât cea a populației. În consecință, viitorul prim-ministru nu va fi al României, ci al lui Dragnea sau al lui Iohannis, nu va fi o emanație a votului cetățenilor acestei țări, ci o emanație de testosteron din scrotul masculului care se va dovedi mai puternic. Viitorul prim-ministru, în consecință, făurit în lupta pentru putere, va fi reprezentantul luptei de clasă politică, va fi doar un nou politruc, rupt de nevoile populației, probabil o marionetă în mâna celui care l-a înscăunat. 

Felicitări, români! Din nou ați luat țeapă! Nu contează cine ce votează, contează cine manipulează mai abitir rezultatul votului!

Foto: ziuaveche.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *