Electric Castle a castigat, anul trecut, admiratia a zeci de mii de participanti pentru line-up-ul extraordinar si pentru organizarea desavarsita. Dar mare parte din efuziunea fanilor si concluziile ca acest festival merita sprijinul comunitatii au fost transmise de catre presa clujeana. Tot ce inseamna comunicare si relatii publice a fost gestionat de catre Andi Vanca, un tanar calm si organizat, care a reusit sa cucereasca prin eficienta inimile tuturor jurnalistilor. Din nu stiu care motive, organizatorii Electric Castle au decis anul acesta sa aloce povara acreditarilor si a relatiei cu presa societatii PR&More, condusa de Renate Roca Rozeberg, din pacate “unica specialista” in relatii publice din Transilvania.
Purtand metehnele fostei sale sefe, Mihaela Rus, care i-a fost angajator la Vitrina, Renate Roca Rozenberg n-a reusit in ultimii doi ani altceva decat sa se remarce prin lipsa de perspective si prin atitudinea meschina pe care a manifestat-o fata de jurnalisti. Renate Roca Rozenberg s-a transformat intr-o sefa de ferma comunista, un soi de Elena Ceausescu a PR-ului care a inceput sa-si „intoarca” clientii impotriva presei.
Anul acesta, in numele clientului Electric Castle, draga de Renate a decis ca presa clujeana e de rahat si ca o taie de la acreditari. Am auzit de la foarte multi groupies ideea ca nu suntem in stare sa ne cumparam bilete. Credeti-ma, dragi fani, avem destui bani incat sa o facem. O acreditare de presa inseamna, insa, ca organizatorul ne confera un statut special in interiorul locatiei, acces la internet si backstage, chiar daca doar pentru cateva minute, astfel incat sa putem sa scoatem cele mai frumoase povesti din festival, fiindca asta e rolul presei, sa oglindeasca manifestarea.
In momentul in care desteapta de Renate Roca-Rozenberg si-a permis sa refuze acreditarile unor confrati de breasla, am decis sa iau pozitie si sa refuz acreditarile primite pentru jurnalistii de la ziarul meu. Am considerat necesar sa fiu solidar cu colegii din presa impotriva discriminarii companiei PR&More, care, prin sefa ei Renate Roca-Rozenberg, isi permite sa faca diferentieri intre jurnalisti. Inteleg ca e un festival in mare parte privat, dar atata vreme cat are, chiar si 10.000 de euro finantare publica, este dreptul presei sa participe.
Inteleg ca organizatorii au fost coplesiti de solicitari, dar cat de incompetent trebuie sa fii ca sef de firma de PR sa compari solicitarile a 300 de bloguri si site-uri de nisa cu solicitarile unor ziare locale, ba, mai mult, sa consideri cele 300 de bloguri „institutii”.
Renate Roca Rozenberg, obisnuita cu PR-ul tupeului si nesimtirii, i-a aburit pe organizatori ca nu toata presa locala merita onoarea unei acreditari, mai ales ca nu toti cei care au participat anul trecut au si scris despre asta. Asta e PR-ul lui Renate. Ea da numai daca primeste, e un PR invatat la scoala de trafic de influenta a lui Vitrina. Nicio firma de relatii publice profesionista nu pretinde, pentru acreditarile primite, o expunere impusa. Daca PR-ul lui Renate se rezuma la a trimite comunicate pentru clientii ei, atunci PR-ul lui Renate e jalnic si face deservicii clientului.
Ultima porcarie pe care PR&More a fost in stare sa o faca a fost sa-i anuleze, acum cateva minute, jurnalistului Tiberiu Farcas acreditarea la festival, dupa ce ii fusese deja oferita oficial. Orice se poate spune despre Tibi: ca are gura mare, ca iubeste prea mult echipa AS Roma, dar nu ca ignora evenimentele culturale. Tiberiu Farcas a promovat mereu, cu pasiune si constanta, evenimente culturale fara sa astepte ceva in schimb. Ba chiar a si organizat cateva. Din acest punct de vedere, indiferent de disputele mele cu Tibi, il consider jurnalist-institutie.
Solicit organizatorilor Electric Castle sa-i reactiveze acreditarea lui Farcas si sa rupa imediat contractual cu PR&More, o firma care le face mai mult deservicii decat imagine buna. E aceeasi companie care jongleaza de ani de zile cu invitatiile pentru TIFF, impartind bilete de intrare private la petrecerile de nisa amicilor si cunoscutilor sau fursecarilor lasandu-i pe jurnalisti afara, in semn de razbunare ca au indraznit sa-l critice pe Tudor Giurgiu.
Aceeasi Renate Roca Rosenberg n-a fost in stare anul acesta sa inteleaga ca ea nu inseamna nimic pentru presa clujeana, ca nu o poate impiedica nici sa critice, nici sa laude si ca le ia banii degeaba clientilor. Ea e PR, dar nu al relatiilor publice, ci l relatiilor cu publicul, o vanzatoare de minciuni ce sta pitita dupa ghiseul facturierului.
Solicit presei clujene care mai pastreaza acreditari pentru Electric Castle sa le refuze si sa se ralieze boicotului pe care l-am propus. Voi, colegi de breasla, spuneti mereu ca presa nu e unita, dar cand vi se cere sa participati activ la momentele ei dificile, va trageti pe fund. N-am vazut coada la banci din partea tuturor jurnalistilor clujeni, care sa depuna din salariul lor, oricat ar fi el, macar 5 euro pentru cauza lui Tudor Stirbu, care a primit o amenda nedreapta de 5.000 de euro de la instanta. Nu trebuia mai mult, doar 5 euro, dar ar fi insemnat ca suntem toti alaturi de el.
Indiferent de cat de bine va intelegeti voi cu Andi Vanca, sunteti datori sa fiti alaturi de colegii discriminati, nu de el. Iar el, omul rational care a acceptat aceasta mizerie, trebuie sa ne dovedeasca ca e drept si proactiv. Si sa repare rahatul facut de Renate.
Presa clujeana nu e presul lui PR&More.
sursa foto: blog.tiff.ro