Călin Andruș e un român ce întruchipează perfect definiția fericirii: e un om împlinit pe toate planurile vieții sale, atât profesional, ca director al sucursalei unei multinaționale, cât și personal, în calitate de soț iubitor și tată devotat, dar și cetățenește, ca român întors din America pe meleagurile natale, din patriotism și dragoste pentru țară.
Călin Andruș e un inginer ce s-a format inițial la Universitatea Tehnică din Cluj, apoi s-a dezvoltat ca expertiză și principii profesionale în Statele Unite, pentru a reveni în România, cu gândul de a-și întemeia o familie, de a se stabili la casa sa și de a participa activ la bunăstarea țării sale. El e și un practicant pasionat de tir dinamic, un promotor al acestui nou și palpitant sport internațional, căruia de abia acum i se pun bazele în România.
Tirul dinamic se practică cu arme de foc reale, în circuite interactive, în care sportivii se angrenează în lovirea unor ținte fixe sau mobile. Trăgător de elită, așadar, și un patriot convins, directorul EPLAN România se antrenează pentru performanța sportivă, dar, la nevoie, s-ar pune fără să clipească, cu arma în mână, și în slujba țării sale:
„Iubesc România așa cum e și nu aș da-o pe nimic în lumea asta. Și, în plus, dacă ar fi nevoie, oricând aș muri pentru țara mea!”, exclamă Călin Andruș, o persoană ce are cu adevărat pentru ce trăi, ce debordează de viață și radiază de fericire, un om bonom, vesel, mereu cu un zâmbet larg pe buze, cu principii solide și sănătoase și cu o poveste de viață exemplară, o dovadă palpabilă că fericirea există și că obținerea ei nu depinde de plecarea din țară, ci de întemeierea unei existențe pe fundamente umane și profesionale corecte, după cum veți citi, în rândurile ce urmează.
Clujul, ca o primă dragoste studențească
Călin Andruș își începe povestea prin definirea unor repere, prin care își explică beatitudinea sa:
„Sunt căsătorit, am doi copii de care sunt foarte mândru și care îmi sunt foarte dragi: Matei, 6 ani, și Maria, 4 ani.”
Dar, până să ajungă aici, ca personajele fantastice din basme, a trebuit să călătorească peste mări și țări, să dobândească experiență și înțelepciune, iar apoi să se întoarcă, victorios, pe tărâmurile natale. Călin Andruș s-a născut în Turda, dar se simte puternic legat și de Cluj, orașul studenției sale:
„În 1995 am devenit student al Universității Tehnice, la specializarea Acționări Electrice, și am locuit în Căminul 3 din Observator 5 ani de zile. A fost momentul în care m-am îndrăgostit de orașul Cluj și de tot ce înseamnă Clujul. Pentru mine era posibilitatea de a interacționa cu tot felul de sporturi, cu partea culturală, evenimente, concerte – ăsta a fost principalul meu șoc, când am venit din Turda, care m-a impresionat plăcut.”
5 ani în America
Din anul II de facultate, Călin a lucrat pe timpul verii în afara țării, inițial în Anglia, apoi în Statele Unite, din dorința de a cunoaște oameni noi și de a experimenta culturi inedite. În anul 2000, după ce a terminat facultatea, a plecat din nou în America, unde de data aceasta a și rămas, obținând un contract cu o firmă de automatizări, Seekirk Inc., în Columbus, Ohio, unde a lucrat ca și suport tehnic, până în 2005.
După 5 ani, s-a întors în România, cu o atitudine sănătoasă de business, însușită temeinic, și cu hotărârea precisă de a-și întemeia o familie, pe baze tradiționale, sănătoase, „românești”:
„Experiența din America mi-a format atitudinea în business și dorința de a promova corectitudinea și principiile unui business sănătos. Acesta a fost și modul meu de viață, din momentul în care am revenit în România. Când m-am întors, am avut niște idei destul de clare referitor la ceea ce îmi doream să fac, pentru că în primul rând voiam să îmi întemeiez o familie.
A existat o incompatibilitate între mine și cetățeanul tipic american, date fiind diferențele de valori, de cultură; eu nu am reușit să mă adaptez la stilul acela de viață și, când m-am întors, scopul meu principal era să găsesc o persoană cu care să îmi întemeiez o familie, să am primul copil, să îmi construiesc o casă și să îmi găsesc un job decent.
Ajuns în țară, am mers să îmi deschid cont la bancă și acolo mi-am cunoscut și soția. Din ziua în care ne-am întâlnit, a fost așa, o companie plăcută, și pot să spun că mă bucur enorm că am găsit-o și de multe ori îi spun că «a trebuit să trec un ocean și să îmi dau seama că de fapt erai în același oraș în care locuiam și eu, nu trebuia să te caut peste mări și țări!»”.
„Am întâlnit și români fericiți, și pot să spun că sunt unul dintre ei”
„Simt că sunt un român fericit!”, își continuă Călin Andruș povestea, „era o emisiune la un moment dat, «Am întâlnit și români fericiți», și cred că pot spune că sunt unul dintre ei. Am mai primit propuneri de a părăsi țara împreună cu familia, dar nu cred că aș mai putea pleca, pentru nimic în lume! Simt și cred că România are nevoie de oameni dedicați, care să se implice, să facă ceva pentru țara care de fapt i-a crescut și i-a format ca și profesioniști. Cu toate că eu am avut de învățat destul de mult din experiența din America, pot spune că, să fiu inginer, am fost format în România.”
Din 2014, Călin Andruș e și membru al Clubului Rotary din Turda, tocmai din dorința de a se implica în activități dedicate orașului și comunității în mijlocul căreia trăiește:
„Încercăm prin pași mici și cu sprijinul comunității din jur să creăm proiecte utile pentru tinerii din Turda, pentru oamenii cu dizabilități și pentru a promova, în primul rând, elitele care apar la noi în comunitate: elevi, artiști, sportivi.”
„În business principiul în care ambele părți câștigă este cel mai sănătos”
În 2006, proaspăt întors în țară, Călin Andruș a aplicat pentru un job, la două firme: EnergoBit și Frosys. S-a angajat la firma Frosys, unde a fost implicat în partea de vânzări, dar s-a ocupat și de soft, atunci având primul contact cu softul EPLAN. Frosys a fost preluat din 2007 de către Siemens, iar responsabilitatea lui Călin a fost schimbată, el devenind responsabil cu tot ce înseamnă tratări de ape industriale în România. A activat în proiecte de anvergură, cel mai mare proiect al său fiind desfășurat cu firma OMV, un proiect de 40 de milioane de euro.
În 2009 i s-a propus să se alăture unei alte firme multinaționale, EPLAN Software Service, pentru a deschide sucursala din România și a forma o echipă responsabilă de piața autohtonă:
„Poziția inițială a fost de director de vânzări, unde în fiecare an am reușit să creștem cifra de afaceri cu 15-20%, iar din 2012 mi s-a propus să ocup poziția de director al sucursalei din România (pe care o dețin și în momentul de față), și a crește în continuare echipa și portofoliul clienților care utilizează EPLAN.
În momentul de față considerăm că suntem lideri de piață în România ca soft dedicat pentru partea de inginerie, proiectare și automatizări în domeniul electric.”
EPLAN are sediul central în Germania, având sucursale peste tot în lume. În România, sediul central este la Cluj-Napoca, mai existând și un birou de vânzări în București. Ca principii implementate în firma pe care o conduce, Călin Andruș a dat mereu dovadă de corectitudine, fiind apropiat de clienții săi, cărora le-a oferit mereu exact soluția de care aceștia au avut nevoie:
„În 5 ani de zile ne putem mândri cu faptul că nu am avut clienți nemulțumiți sau probleme nerezolvate, adresate de către clienți. Consider că în business principiul în care ambele părți câștigă este cel mai sănătos și tot timpul am încercat să îmi tratez clienții ca și cum aș fi în locul lor, adică să fiu corect și să plătească exact ceea ce au nevoie.
Există în orice firmă presiunea de a vinde, de a atinge niște targeturi, dar am încercat tot timpul să mă gândesc în primul rând la firmele din România și pe mine ce m-a interesat întotdeauna a fost să încerc să îi ajut, fiindcă știu că orice ban este important pentru ei, și că orice ban investit trebuie să aducă profitabilitate maximă. Am avut și clienți la care efectiv le-am spus că nu le este necesar acest soft, fiindcă la două-trei proiecte câte au ei pe an, nu se justifică o astfel de investiție; dar, pe termen lung, cred că am avut mai mult de câștigat fiind sincer cu oamenii, decât încercând să le vând ceva ce nu le era necesar.”
Un pasionat promotor al tirului dinamic în România
Ca hobby, din 2009, Călin Andruș a început să practice vânătoarea, ulterior descoperind și tirul dinamic, un sport încă nou în România:
„În general mă pasionează vânatul la mistreț și la căprior, dar la fel de interesantă mi se pare și vânătoarea la vulpi, care îți solicită foarte mult îndemânarea și calitățile unui trăgător de elită.
În România, un domn foarte generos și cu o inimă mare, Jimmy R. Barbuti, a încercat să aducă IPSC (International Practical Shooting Confederation), tirul dinamic, pe care încercăm cu toții să îl promovăm, pentru ca în cele din urmă să fie recunoscut ca și sport de către Ministerul Tineretului și Sportului, la fel cum este recunoscut în majoritatea țărilor din lume.”
Confederația Internațională de Tir Dinamic (IPSC) a fost înființată în 1976, în Statele Unite, pentru a promova tirul dinamic la nivel mondial. Acesta este un sport internațional, ce se practică cu arme reale de foc (pistol, pușcă, carabină), în circuite interactive, în care sportivul se angrenează în lovirea unor ținte fixe sau mobile. Sportivii se deplasează în timpul tragerii, pentru a lovi ținte mișcătoare, multiple, sau ținte parțial acoperite. În Cluj nu există momentan un poligon IPSC omologat:
„Noi mergem în general la Arad, unde este un poligon, care acum a fost omologat. Și închiriem poligonul armatei din Someșeni, sau de cele mai multe ori mergem și ne antrenăm în Ungaria, în vederea concursurilor. Toată mișcarea, angrenarea, se fac contra timp, iar alegerea ordinii în care sunt lovite țintele depinde de strategia fiecărui sportiv, și asta e o provocare, cum îți faci strategia, să lovești țintele cât mai repede, cât mai bine și din pozițiile cele mai bune”, explică Călin Andruș.
Sportivul împătimit de tir dinamic a participat până acum la trei concursuri internaționale, unde, date fiind condițiile precare de antrenament, față de cele de care beneficiază competitorii din alte țări, a câștigat momentan doar experiență:
„Am participat la un concurs în Timișoara, la unul în Ungaria și la Campionatul Mondial din Statele Unite, din 2014, cu echipa României. Concursul acesta pentru mine a fost o experiență foarte bună, dar am realizat că e nevoie de mult antrenament, e nevoie de condiții pentru a te antrena și chiar și de sponsori, pentru a promova sportul acesta, având în vedere că ceilalți participanți la concurs aveau zeci de mii de cartușe trase ca și antrenament, iar noi, în România, aveam câteva sute. Nu ai cum să câștigi concursuri internaționale, atâta timp cât tu nu ai poligoane, nu ai dreptul să deții arme ca sportiv. Tirul dinamic nefiind încă recunoscut ca sport nu poți să îți cumperi arma ta de sportiv și atunci folosim armele colegilor care activează în sistemul militar și care au dreptul de deținere.”
„Eu sunt și foarte patriot!”
Deși una dintre marile sale pasiuni e cea de a călători, de a vedea cât mai multe țări, Călin își poartă țara natală în sânge, fiind locul unde se întoarce de fiecare dată cu drag. Își dorește să vadă în fiecare an cel puțin o țară nouă, iar destinația „exotică” a acestei veri va fi… România:
„Anul acesta am hotărât să merg în concediu la Venus. Nu am mai fost de când eram student și îmi doresc să dau o șansă litoralului românesc, având în vedere că sunt de principiul de a îmi cheltui banii în țară, nu extern, dacă se poate.
Eu sunt și foarte patriot. Când am terminat casa, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pun drapelul la balcon. Trăind în Columbus 5 ani de zile, un oraș universitar foarte asemănător cu Clujul, am experimentat ce înseamnă aglomerație, multe ore petrecute în trafic, și am hotărât că vreau să îmi fac un loc al meu, într-o zonă liniștită. Am preferat un sat de lângă Turda, Mihai Viteazu, unde simt plăcerea aia din copilărie, de a îmi vedea copiii pe stradă cu bicicleta, sau alergând și jucându-se fără teama de a îi lovi o mașină.
Pe toți vecinii îi cunosc, copiii se știu între ei și se joacă împreună fără a avea teama și grija de la oraș, că li se poate întâmpla ceva neplăcut. Îmi iau laptele din capătul satului, direct de la vacă, îmi iau legumele de la vecina mea de peste drum, o altă vecină de-a mea îmi aduce brânză de capră, telemea… toate îmi sunt acolo, naturale! Mă duc și îmi scoate morcovul din pământ, și îl văd eu cum îl spală, e așa o satisfacție și o bucurie!
Eu sunt foarte mândru că sunt român și mi-e drag că încă pot, ca în copilărie, să trăiesc experiențele astea, și copiii mei pot să le trăiască la rândul lor, fără a vedea, ca în America, găina, doar la grădina zoologică! De-asta mi-am dorit să mă mut într-o zonă mai retrasă. Iar în momentul în care am nevoie de agitație sau de un spectacol, de un film sau de un eveniment cultural, vin la Cluj – în 25 de minute ajung.
Sunt foarte mulțumit și chiar pot să zic că sunt fericit! Chiar sunt o persoană fericită în România și nu aș putea să plec pentru nimic în lume! Mi-e drag și o să încerc să îmi educ copiii în așa fel încât să își iubească țara, să fie corecți și să îi respecte pe oamenii din jur, la fel cum își doresc și ei să fie respectați. Cred că e singurul mod prin care putem face țara asta un loc mai bun și o țară de care chiar să fim mândri. Cred că ține de fiecare să ne aducem un aport pentru a schimba România și a o transforma într-un loc în care ți-e drag să te întorci, din orice concediu!”
„Am sărutat șoseaua și mi-am băgat mâna în praful de pe marginea drumului, să simt că sunt acasă!”
Călin Andruș a plecat în America pentru a se realiza financiar, dar și-a dat seama în cele din urmă că în fiecare an făcea mai mulți bani, însă era tot mai nefericit. A realizat că fericirea nu depinde de posesiuni materiale, ci vine din altceva:
„Și acel ceva e soția mea, copiii mei, familia mea. Mă refer aici la tata și sora mea și la prietenii cu care am copilărit și, nu în cele din urmă, la orașul în care am crescut.
Când am venit în România am aterizat la Budapesta și pot să spun sincer că, după ce am trecut de vamă, primul lucru pe care l-am făcut, m-am oprit, m-am dat jos din mașină, am sărutat șoseaua și mi-am băgat mâna în praful de pe marginea drumului, să simt că sunt acasă! Iubesc România așa cum e și nu aș da-o pe nimic în lumea asta! Și, în plus, dacă ar fi nevoie, oricând aș muri pentru țara mea!”
Povestea lui Călin Andruș e una excepțională prin simplitatea ei. E povestea unui român ce nu a renunțat la valorile tradiționale, la principiile morale, la corectitudine și la bun-simț, convins că doar acestea îi pot oferi fericirea. A pariat pe coloană vertebrală, pe iubire și pe muncă cinstită și a câștigat o viață tihnită, în țara care îi este dragă și care îi împărtășește iubirea – pentru că i-a oferit un cămin într-un loc idilic, un birou luminos într-un important centru urban și o familie plină de dragoste, în centrul inimii sale.