Povestea terifiantă a unui clujean „colectat selectiv” din Mărăști și aruncat la groapa de gunoi a orașului

Alex Fechete se descrie drept „un rom din oraș, un rom născut în Cluj, crescut în Mănăștur până la vârsta de 14 ani”, mutat ulterior cu mama sa în cartierul Mărăști, de unde a fost evacuat, împreună cu alte 70 de familii, la groapa de gunoi a orașului.

În anul 2010, într-o zi geroasă de decembrie, familiile de pe strada Coastei au fost evacuate forțat și mutate în zona Pata Rât, la aproximativ 800 de metri de rampa de gunoi a municipiului Cluj-Napoca și la circa 200 de metri de depozitul de deșeuri chimice. Aproximativ 350 de persoane, majoritatea de etnie romă, au fost obligate să locuiască în câteva module amenajate ad-hoc de către autoritățile locale.

Peste 30 de familii au fost aruncate de municipalitate la groapa de gunoi a Clujului, pe vreme de iarnă, fără să li se ofere niciun fel de adăpost, fiindcă „locuințe” modulare nu le-au fost oferite tuturor.

Puteți citi mai jos povestea terifiantă a lui Alex Fechete, o ființă umană aruncată în stradă de către Primărie, pe ger, efectiv la gunoi! Municipalitatea clujeană practica, în urmă cu un deceniu, colectarea selectivă a cetățenilor, care erau depozitați, pe fracții, la Pata Rât.

O poveste de groază

Din Mănăștur, de pe strada Bucegi, Alex s-a mutat la 14 ani pe strada Coastei, într-o comunitate de romi. Mutarea a fost determinată de o întâmplare nefericită: bunicul său a fost „prostit” de un țepar clujean celebru la vremea respectivă, a girat cu apartamentul, pe care ulterior l-a pierdut.

Neavând alte opțiuni, ajunși în stradă, Alex împreună cu mama sa au fost nevoiți să se stabilească în comunitatea de romi de pe strada Coastei, unde nu aveau condiții de trai ca în apartamentul pierdut, însă puteau locui decent, cu acces facil la utilități.

„Am reușit să stau acolo din 1998 până în 2010, când domnul primar Apostu a hotărât că noi nu mai avem ce sta în zonă, fiind și vecini cu el. Ne învecinam cu dânsul, pentru că el stătea undeva pe strada Inău și eram la 5 minute distanță. El era sătul de toate poveștile cu romi, deși nouă, ca vecini, înainte să ajungă primar, nu ne dădea impresia că are ceva cu noi. Doar putea să discute, că eram vecini!

Ajuns în funcția aceasta, de mare meșter al orașului, a decis că locul romilor este la gunoi”, povestește Alex Fechete.

Mărturia clujeanului privind modul în care a fost aruncat la groapa de gunoi, în plin ger, este cutremurătoare:

„Ei nu ne-au dat niciun avertisment în prealabil. Cumva se știa, de pe vremea lui Ceaușescu, că oamenii vor trebui mutați de acolo. Se știa de mult că vor trebui mutați, dar nu în asemenea măsură.

Ei au venit în 15 decembrie, deci au așteptat până iarna, că nu puteau face asta vara. Au așteptat până iarna, să fie mai crâncen și mai hardcore pentru noi de suportat, și au venit acolo Poliția Locală, dimineața la ora 6, împreună cu alți indivizi de prin Primărie, la vremea respectivă, ne-au trezit de dimineață și au zis: «Băi, mâine vă mutăm! Dacă vreți locuință, veniți astăzi și vă băgați dosarele la Primăria din Mărăști.»

Treziți cu noaptea în cap, bulversați toți: băi, hai, că nu vin ăștia să ne demoleze, mai ales iarna, fără să ne ofere ceva în schimb, o soluție, orice! Ne mulțumeam cu absolut orice!

Au venit a doua zi, au montat baricade, jandarmii acolo, ca la meciuri, un camion imens cu soldați jandarmi, Poliția Locală, dis-de-dimineața, cred că au venit mai repede de 6, au venit pe la 5, că era foarte întuneric afară. Există și filmări care pot să ateste ceea ce spun.

Noi ne-am înțeles, pentru că am știut că or să facă o ticăloșie. Eu, când am văzut cum procedează, m-am informat, să vedem dacă au ei ceva disponibil pentru romii de pe Coastei. Și m-am dus până la Pata Rât, pentru că bănuiam că vor să ne mute pe Cantonului sau undeva în zona aceea, și m-am dus cu încă cineva și am făcut poze la module. Muncitorii de acolo erau mega-secretoși, nu au vrut să ne spună cine se mută și, în ultima zi, ei mai făceau unele lucrări de mentenanță, să închidă uși, să pregătească. Bineînțeles, apa pe pereți curgea, că nu erau uscate materialele. Am fost acolo, am făcut poze și am venit și le-am arătat la oamenii din comunitate: uitați unde ne mută ăștia! Nu m-a crezut nimeni. Asta, până a doua zi dimineața, când au venit ăștia și ne-au spus!

Și așa, ca într-un circ macabru, stăteau jandarmii în fața străzii, Poliția Locală, în spate erau oamenii de la Primărie, cu dosarele în mână, și strigau: «Cutărică, vrei locuință?» Dar nu ziceau, oamenii nu au văzut contractul, nu știau câte camere, unde merg, în ce condiții, nimic! Zero informații! «Cutărică, vrei locuință?» Dacă ai 5 copii, ce îi răspunzi la doamna? Că nu vrei?!

Unii am avut o strategie, am zis că nu acceptăm, stăm aici, să dea cu buldozerele peste noi! Asta a fost strategia bărbaților.”

Angajații Primăriei au strigat: „cine vrea locuință?”, unii au acceptat, iar cei care nu, nu au primit. Însă nici aceștia din urmă nu au scăpat de debarcarea la groapa de gunoi, unde s-au trezit, în ger, pe stradă:

„Au venit cu mașinile de gunoi, au băgat buldozerele, până la ora 8 era nivelat acolo tot. Ce mi s-a părut mai hardcore, din cele 76 de familii, doar 40 au primit un modul. Femeia striga și numai am văzut că se termină. Și noi am rămas, vreo 30 de familii, fără să ne auzim numele.

Chiar dacă ai primit sau nu, ei pe toți ne-au dus, au mutat toată strada. Când nu mi-am auzit numele strigat acolo, mi-am zis: hai să mă duc la doamna, să o întreb care e problema sau de ce nu am primit. Și, așa, în scârbă, îmi răspunde: «Păi, câți copii ai?» I-am zis că nu am copii. «Păi, și, atunci, cum vrei să îți dau locuință?» Păi cum, doamnă, dacă nu am copii, nu primesc? «Păi, astea s-au dat numai la ăia cu copii, de ce nu ți-ai făcut copii?» Păi, mi-i creșteai tu, doamnă? Mă puneai acum în drum cu ei, ce era să fac?

Și, cam acesta a fost răspunsul lor și cu aia am rămas! La care a venit altul și mi-a zis: «Băi, păi poți să îți iei lemne de pe aici și îți faci acolo o baracă!» Băi, nu mai fac eu ilegalități, că oricum ați dat jos fix pe ideea asta! Un tip din Primărie mi-a zis asta, unul dintre oamenii care nu aveau costume de polițist. Și a venit și ne-a zis: «Bă, stai liniștit, că, de acolo nu vă mai mută nimeni! Liniștit poți să îți faci!» Acesta a fost îndemnul lui.”

Oamenii au fost mutați la Pata Rât cu mașinile de gunoi, ca niște deșeuri, după cum povestește Alex:

„Au venit niște mașini de gunoi, care ne-au încărcat hainele. Cu ce mașini cari gunoaiele la gunoi? Cu mașina de gunoi, nu? Și, atunci, ne-au băgat frumos în mașinile de gunoi hainele, mobila. Unii aveau chiar mobilă nouă și haine destul de mișto! Le-au băgat acolo, la grămadă, cu mașinile RADP și ale companiei de gunoi și cu autocare din-acelea ca la pușcărie, fără să ne zică unde mergem, am aflat noi că la Pata Rât ne duc. Ne-au băgat acolo pe toți și ne-au dus așa, ca la Auschwitz. Ca o deportare a fost!”

Dimineața, la temperaturi cu minus, oamenii au fost aruncați, cu mașinile de gunoi, în stradă:

La Pata Rât era atunci de zece ori mai rău ca acum! (…) Acolo erau deja trei comunități de romi, despre care nu se prea știa: una pe Cantonului, care provenea tot din evacuări din oraș sau din revendicări, a venit cutărică și l-a dat afară și, atunci, Primăria i-a recomandat să meargă pe Cantonului, în vecinătatea rampei de gunoi. Primăria a dus o mare parte din oameni acolo, vorba a mers că poți să stai în Cluj, undeva la marginea Clujului, să îți câștigi o pâine, au mai venit unii-alții de prin alte orașe sărace de pe lângă Cluj și, uite așa, s-a format Cantonului și Pata Rât-ul. (…) Un vecin mi-a spus că cineva din Primărie i-a dat o replică, că «oricum mergeți acolo și aveți de lucru». Vrei să spui că noi toți ne ocupăm cu asta? (cu căutatul în gunoi - n.r.)

Doar 40 din cei 70 de evacuați au primit locuințe. Restul, cerul gol! I-au dus la Pata Rât, i-au dat jos din autocar: «Te-am pupat pe portofel! Descurcă-te, frate!» Nu puteai să improvizezi o locuință, că era frig, era beton de înghețat, nu aveai cum să construiești nimic și, atunci, restul vecinilor, ca să nu murim de frig afară, ne-au adăpostit până primăvara. Eu, de exemplu, am dormit în primele 3 luni în casă cu încă 11 persoane, într-o cameră de 16 mp, fără nimic!”, mărturisește Alex Fechete.

Întregul interviu cutremurător îl puteți urmări aici:

Adauga comentariu