Dan Lazăr, prorectorul UBB cu finanțarea și administrația, e un economist pursânge. Are un CV impresionant, pentru cei 38 de ani de viață, ani pe care îi povestește cu sânge rece, matematic, calm și relaxat, cu vorbe bine dozate și cântărite. E rece și formal pe toată durata interviului, vorbind cu detașare, fără emoție, despre realizările sale din viața profesională sau personală, pentru a deveni brusc cald și uman, odată cu terminarea discuției oficiale, când iese din rolul de prorector intervievat și intră în rolul propriei persoane, pentru a îmi destăinui, în timp ce coboară scările FSPAC, cu o reală satisfacție și cu zâmbetul larg pe buze, realizările sale de suflet, Parcul Iuliu Hațieganu, terminat în doar 8 luni, datorită expertizei anterioare în domeniu, care i-a permis să anticipeze eventualele probleme ce ar fi putut cauza tergiversări și să le demonteze înainte de a apărea. Din câte am intuit eu, Dan Lazăr e unul în viața formală, profesională, și altul în viața „normală”, personală. Să-l cunoaștem pe cel ce, in umbra rectorului Ioan Aurel Pop, este un sprijin discret pentru stabilitatea financiara a universitatii.
Vasile Puscas, primul mentor
A absolvit FSPAC, specializarea Administrație Publică, ,,am fost prima generație, în paralel am făcut și Facultatea de Științe Economice, iar în 2003 am finalizat doctoratul în științe economice. În familie am avut toți membrii familiei economiști, tatăl meu a fost profesor universitar la FSEGA, toată viața am încercat să fug de științele economice în sensul că mi-am dorit să fiu altfel decât părinții și fratele meu, care e și el economist. La sfârșitul liceului, eram oarecum dezorientat unde să dau la facultate, și la un moment dat am avut ocazia să-l cunosc pe profesorul Vasile Pușcaș care, la vremea respectivă, era decanul facultății noastre; dânsul tocmai se întorsese din Statele Unite, din diplomație, și a venit cu o altă viziune vizavi de universitate și cu un program sponsorizat de USAID (IREX), care presupunea dezvoltarea curriculei la nivelul facultăților de științe politice în Europa Centrală și de Est, și în discuția pe care am avut-o cu decanul Pușcaș, mi-a prezentat atât cursurile și oportunitățile de la nivelul Facultății de Științe Politice la acea vreme, precum și perspectiva deschiderii unui program de administrație publică la facultatea noastră. Mie din start mi-a plăcut ideea și pe loc m-am decis că o să dau admitere la Administrație Publică.
Încă din primul an cel mai mult mi-au plăcut cursurile din domeniul economic, deși întotdeauna am încercat să studiez altceva decât membrii familiei, dar se pare că vocația mea era către domeniul științelor economice. Doctoratul a fost o teză interdisciplinară, întrepătrundere între finanțe publice și informatică economică, obiectivul fundamental a fost crearea un sistem informatic, care să poată fi utilizat în administrația publică locală pentru a analiza veniturile și cheltuielile comunității, folosind metode moderne de elaborare a bugetelor; sistemul a fost implementat în 7-8 comunități locale, din câteva județe, printre care și Cluj”, spune Lazar.
Emil Boc, al doilea mentor
„În 1999, după finalizarea facultății, am concurat pe un post de preparator la FSPAC, apoi în 2002 am trecut la asistent și firesc în 2004, după absolvirea doctoratului, pe postul de lector, ulterior pe cel de conferențiar și începând cu anul trecut profesor universitar și îndrumător de doctorat.
În paralel am avut și experiența mai practică, fiindcă întotdeauna mi-am dorit să împărtășesc studenților mei lucruri nu citite doar în cărți, ci și trăite, și am avut oportunitatea ca în 2009 să plec la București la invitația fostului meu profesor, Emil Boc, să fac parte din echipa dumnealui de consilieri. Până în 2010 am îndeplinit funcția de consilier de stat pe probleme economice în cadrul aparatului de lucru al prim-ministrului, iar la sfârșitul anului 2010 mi s-a făcut propunerea să preiau funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Decizia a fost una destul de grea, fiindcă la acea vreme s-a dorit o restructurare a cheltuielilor publice cu demnitarii, în speță se dorea reducerea numărului de demnitari, așa încât atribuțiile pe care trebuia sa le preiau erau a doi secretari de stat, și anume secretar de stat privind politica fiscală, dar și atribuțiile secretarului de stat pe politici europene. Cea mai importantă realizare ca și consilier al prim-ministrului a fost coordonarea grupului privind trecerea la declarația unică, pe care am și realizat-o. Am reușit un lucru remarcabil, dacă înainte se depuneau 5 declarații, să fie depusă ulterior doar una singură, și nu la toate cele 5 birouri sau ghișee ale instituțiilor, ci, spun eu, la niciunul, în sensul că se pot depune electronic.
În ceea ce privește activitatea de profesor, principala realizare cred că a fost o bursă postdoctorală Fulbright, pe care am câștigat-o în 2004, iar între 2005-2006 am avut un stagiu de pregătire în Statele Unite, având ca tematică de cercetare reforma sistemului fiscal în România și controlul evaziunii fiscale. Întâmplarea face ca acest stagiu să mă ajute enorm ulterior în funcția de secretar de stat pe politici fiscale, fiindcă m-a ajutat să preiau modele de succes din Statele Unite și din alte țări și să le implementez în țara noastră, de exemplu, unul dintre lucrurile pe care sunt bucuros că le-am preluat a fost impozitarea veniturilor neidentificate, ce, practic, până în 2011, nu erau impozitate, fapt ce crea probleme atât în ceea ce privește echitatea în fața impozitelor, dar și în ceea ce privește nevoia de a colecta mai multe impozite și taxe”.
Ioan Aurel Pop, al treilea mentor
„În ceea ce privește munca cu studenții, una din marile satisfacții a fost în momentul în care am mers la Guvern și la Ministerul de Finanțe și am întâlnit foști absolvenți de administrație publică de la facultatea noastră, care erau pe diferite funcții de conducere din cadrul ministerelor, a doua satisfacție a fost când am reușit să inițiez un program care acum se desfășoară anual, de a selecta un număr dintre studenții noștri pentru a face practică profesională în instituțiile administrației centrale. Satisfacția mare este că, deși eu am plecat de la București, programul continuă încă, în fiecare vară.
O nouă etapă importantă în cariera mea a fost aceea când actualul rector UBB, domnul academician prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, mi-a propus să fac parte din echipa dânsului de la conducerea universității. Chiar dacă la acea vreme încă eram secretar de stat la Ministerul de Finanțe n-am zăbovit în a alege universitatea în detrimentul demnității publice, mai ales că știam că o să lucrez cu un grup de prorectori relativ tineri, care-și propuseseră o altă abordare în ceea ce privește managementul universității. Dacă în trecut am avut de a face cu o conducere relativ autoritară la nivelul UBB, atât persoana rectorului Ioan-Aurel Pop, cât și echipa pe care și-a ales-o, mi-au dat garanția unui management participativ.
Odată cu preluarea funcției de prorector responsabil cu finanțarea și programele europene, împreună cu colegii din conducerea executivă, dar și legislativă, ne-am asumat o sarcină destul de complicată, având în vedere vremurile pe care le trăim, și anume menținerea stabilității financiare a universității, dar și dezvoltarea acesteia, având în vedere că resursele pe care le avem la dispoziție sunt mult mai puține față de cum erau în anii anteriori crizei. De altfel, una dintre provocări, pe fondul scăderii finanțării de la bugetul de stat, a fost accesarea fondurilor europene, unde, spun eu, am înregistrat una dintre cele mai importante performanțe la nivelul țării, și anume atragerea a peste un miliard de lei din proiectele finanțate de către UE. Din păcate, și în cazul atragerii de fonduri europene, lucrurile sunt din ce în ce mai complicate, întrucât universitatea, pentru a își implementa proiecte, pentru a își atinge obiectivele, grupurile țintă, a avansat resurse financiare importante, nu reușim să recuperăm de la autoritățile de management acești bani, ceea ce ne îngreunează oarecum activitățile de zi cu zi. De altfel, eu cred că avem un nivel de absorbție atât de scăzut al fondurilor europene în România din cauza cel puțin a două probleme, și anume lipsa banilor la nivelul guvernului pentru a rambursa sumele avansate de beneficiari și procedurile extrem de complicate și de foarte multe ori modificate pe parcursul derulării proiectelor.”,
Dan Lazăr e căsătorit din 2008, soția sa e medic la Spitalul Municipal, are două fetițe, de 5 și de 3 ani, de care se declară foarte mândru: ,,Una dintre cele mai mari încercări ale mele a fost să mă împart între profesie și familie, un mare merit are soția mea, care, pe perioada cât am fost plecat la București, a fost extrem de îngăduitoare și a înțeles opțiunea pe care am făcut-o în profesie. De altfel lucrul care ne-a unit și mai mult a fost apariția copiilor exact în această perioadă, în care eu eram departe de soție. Având în vedere natura temporară a funcției, a demnității pe care am îndeplinit-o, și fiindcă nu voiam să mă stabilesc în București, nu am pus problema ca soția mea să se mute cu serviciul la București și astfel a fost nevoie ca 4 ani de zile să fac naveta pentru a îmi vedea familia, de multe ori îmi doream săptămânal, dar nu prea reușeam.”
Ca și planuri de viitor, prorectorul UBB își dorește deocamdată să se concentreze mai departe pe cariera universitară, atât de dascăl FSPAC, cât și pe cea de membru în executivul universității: ,,Pot să spun că îmi place ceea ce fac și nu resimt o nevoie de a schimba ceva în viața mea, să urmez o altă carieră, dar niciodată nu știi, viața îți oferă surprize!”