Aldo Blaga e un muzician self-made. La 28 de ani de viață are 24 de ani de experiență muzicală. Gustul pentru muzică i-a apărut de mic, când cânta prin casă, ca baterist în oale, cratițe și tigăi. Provine, de altfel, dintr-o familie de artiști: tatăl său, Vasile Blaga, un mare actor la Teatrul de Nord din Satu Mare, i-a descoperit și încurajat inclinațiile muzicale, testându-și fiul, din copilărie, cu un coleg chitarist, și el actor la teatru.
La 4 ani a participat la Tip Top Minitop, cu Anda Călugăreanu, iar talentul, odată descoperit, și l-a cultivat și îmbogățit mângâind mai întâi cu coardele sufletului său clapele pianului, cu profesoara Anamaria Manfredi, mai apoi, la 11 ani, învățând clarinetul cu Ioan Butuza. Și-a definitivat studiile la Cluj, la Academia de Muzică Gheorge Dima, ca solist vocal începând să cânte mai serios de la 19 ani:
,,Până atunci mă tot prosteam și pe la 19 ani am început cu Michael Buble, mi-am dat seama că am ambitus similar cu vocea lui și că puteam să cânt cam tot ce cânta el. Odată cu Buble, dă-i cu Frank Sinatra, dă-i cu Dean Martin, cu Elvis, care era dragostea mea de mic, cu Bing Crosby, și în general cu toți greii clasici ai muzicii.”
A început să înregistreze cu un microfon de 5 lei, postat într-o sticlă de apă minerală
A început să înregistreze pentru prima dată acasă, în mod improvizat, cântând la un microfon ,,de-ala de 5 lei, pe o sticlă de apă minerală”, înregistrând într-o primă fază CD-uri cu coveruri, doar pentru prieteni.
Nu după multă vreme, a avut și primul contract, în cadrul unui festival de artă din București, în 2006, debutând cu un prim concert într-un mall din Capitală.
Michael Buble de România, chelner în America
După acest eveniment, văzând că tot mai multă lume îl compară și îl asociază cu Michael Buble, și profitând de bunăvoința unui prieten de familie stabilit în America, își ia viza și, în 2007, pleacă în Statele Unite, într-o vacanță de vară, unde, la 21 de ani neîmpliniți, intenționa să se lanseze într-o carieră muzicală internațională. A ajuns în schimb chelner pentru 3 luni, într-un restaurant cu specific italienesc:
,,În perioada asta mi-am făcut practic «armata», mi-am dobândit independența financiară și am înțeles ce înseamnă să fii o rotiță dintr-un sistem mai mare, care e piața muncii.”
Dar piața rece și lipsită de artisticitate a muncii nu l-a debusolat și nu i-a deviat deloc traiectoria artistică. Și-a continuat studiile în cadrul Academiei de Muzică, iar concomitent cu asta a început colaborarea cu diverse cluburi, pe partea de karaoke, susținând și sporadic câte-un concert, ,,ici-colo”.
Își obține notorietatea muzicală postând masiv pe YouTube
În 2008 a început să posteze masiv pe YouTube, fapt care l-a consacrat ca și solist, piesele sale fiind urmărite de zeci și de sute de mii de fani. Din 2009, grație notorietății nou dobândite prin intermediul internetului, a început colaborarea cu TzikaSax, într-un prim concert la Satu Mare, cu ocazia zilei de 8 Martie.
A urmat o perioadă foarte plină de concerte și de nopți pierdute prin cluburi, încercând să își promoveze noul brand: Aldo & TzikaSax.
Noua formație s-a făcut relativ rapid cunoscută, bazându-se pe promovarea directă, de la om la om, începând să fie chemați și la nunți și botezuri și migrând încet-încet spre concertele de club:
,,În 2009 a fost primul an foarte activ din punctul de vedere al concertelor, an în care ne-am definitivat ca trupă. Ne-am pus la punct repertoriul și am dat tonul la ceea ce urma să vină, și anume dorința de a colabora și de a ne dezvolta ca artiști, un demers pe care eu l-am continuat în America în 2010, unde am petrecut la Chicago și la New York însumat cam 6 luni, timp în care am avut onoarea de a cânta cu diverși artiști, mai mult sau mai puțin cunoscuți. Cel mai notoriu, dintre cei cu care am colaborat, a fost Bill Porter, care este trombonist și are acum vreo 80 de ani. A fost prim-trombonistul lui Frank Sinatra – 10-12 ani a fost mereu în preajma lui Sinatra, cântând cu orchestra lui. Astfel m-am format și mai mult și m-am orientat spre ceea ce simțeam deja că vreau să fac.”
A ajuns să cânte cu artiști celebri din Statele Unite datorită unor cunoștințe dobândite în șederea sa anterioară în America, cântând și la un radio din Chicago, cu profil de muzică jazz.
A fost contactat de Horia Brenciu, care l-a convins să se întoarcă în țară
Pe finalul șederii sale creative din afara țării, a fost contactat de Horia Brenciu, care l-a determinat să se întoarcă în România și să continue drumul învățării și desăvârșirii sale ca artist, alături de alți muzicieni deja consacrați din țară.
A urmat o perioadă de vreo 3 luni de colaborări cu Brenciu, timp în care nu a neglijat nici proiectul său personal, Aldo & TzikaSax, începând, din 2011, să cânte regulat în unul dintre cele mai în vogă cluburi din Cluj, la momentul respectiv: District One.
În același an a pus bazele TzikaSax Orchestra, o echipă nouă, ,,o prezență fresh pe piața muzicală clujeană și nu numai, plină de entuziasm, cu oameni talentați și dornici de lucruri mari”, orchestră cu care se apropie încet-încet de idealul său, acela de a avea o formație compusă din 30 de muzicieni, acum fiind ,,doar” 11:
,,Au urmat nenumărate concerte și evenimente, atât în formula de duet, cât și în formula cu orchestra, și e un drum frumos de parcurs, plin de împliniri, atât sufletești, cât și artistice, un drum ce în mod sigur mă va aduce pe mine, ca artist, cât mai aproape de împlinire.”
Un public de nișă, nu foarte numeros, dar foarte calitativ
Acum Aldo are un public de nișă, unul ,,nu foarte numeros, dar foarte calitativ”, și se bucură de susținerea unui număr din ce în ce mai mare de oameni, atât din țară, cât și din străinătate:
,,Acum încep să bag și piesele mele proprii în concerte, iar până acum cântam preponderent oldies but goldies, deci hituri din anii ’50 până azi. Mergeam strict pe coveruri, iar pe partea românească pe romanțe și hituri ale unor trupe pop rock – exclus manele și muzică populară. Cu timpul, treptat, ne vom definitiva identitatea, prin includerea de piese proprii în repertoriu, atât ale mele personale, cât și ale noastre, ca grup.”
Pe 1 decembrie, anul acesta, Aldo & TzikaSax au cântat la Cluj, în Piața Unirii, având programate, în această lună sărbătorească, și alte evenimente muzicale cu iz de sărbătoare, în orașele mari din țară.
Deși se simte legat sufletește de Cluj, orașul pe care-l consideră adevărata capitală, Aldo locuiește acum în București, cu prietena sa, ,,cunoscută, așa cum își cunoaște toată lumea în ultima vreme jumătatea, pe Facebook.”
Cei doi sunt împreună de 3 ani, din perioada când Aldo participa la Vocea României. Ea l-a văzut, l-a plăcut, a făcut primul pas, contactându-l pe net, apoi el ,,făcând restul”.
Perioada Vocea României a însemnat pentru tânărul artist șansa unui mare impact mediatic, plătit printr-o grămadă de drumuri și de nervi, începând din august 2011 și terminând în decembrie, când a avut ultima reprezentație:
,,A fost perioada în care m-am făcut mult mai cunoscut publicului român și în care am învățat multe dintre jocurile de culise care se fac în cadrul unei televiziuni.
Eu eram familiarizat cu concursuri de când studiam clarinetul și mergeam la olimpiade, așa că nu a fost neapărat un șoc pentru mine ceea ce s-a întâmplat la Vocea României. Am luat totul ca atare, m-am bucurat de momentele petrecute pe sticlă și am încercat pe cât posibil să fructific mai departe notorietatea dobândită.”
Deși a bătut țara în lung și-n lat, Clujul i se pare, ca oraș, pe locul I
Faptul că e căutat cam peste tot în țară îi permite lui Aldo să își satisfacă, odată cu muzica, și o altă mare pasiune – călătoritul: ,,Îmi satisfac prin concertele pe care le susțin încă o plăcere, cea de a călători și a vedea cât mai multe locuri frumoase, din țară și nu numai.”
,,Pentru mine Clujul e capitala, pe locul doi sunt la egalitate: Timișoara, Sibiul și Brașovul. Cam atât. Restul orașelor se bat toate pe același loc, nu am vreo altă preferință sau vreo ierarhie.
Clujul îmi place în primul rând pentru atmosferă, pentru aerul fresh pe care îl aduc studenții, care au un aport însemnat de prospețime și de tinerețe, ce se transmite mai departe înspre conducerea urbei; și asta se vede. Mie mi se pare că în Cluj se întâmplă cele mai multe lucruri și pe partea de încurajare a unor mișcări ale studenților, e un aer de libertate, mai occidental, aici, față de alte locuri.
Dacă «Banatul e fruncea», atunci Clujul e inima Ardealului, pompează speranță și o stare generală de pozitivism în toată țara.”
Aldo se definește ca fiind foarte critic cu el însuși, un perfecționist, ce încearcă prin dedicație și perseverență să își ridice mereu nivelul și să își împingă limitele, atât din punct de vedere muzical, cât și ca show în general:
,,Poate mai mult decât orice altă meserie, cea de artist e cea mai predispusă schimbărilor și adaptării continue, în ceea ce privește menținerea în preferințele publicului.”
Aldo, deși e deja un artist național și internațional, are, drept cea mai arzătoare dorință, un gând legat tot de Cluj: ,,Fiind orașul meu de suflet, sper să continue relația bună pe care am avut-o în toți acești ani cu publicul și cu mass-media clujeană, publicul de aici fiind cel mai aproape de inima mea.”