Lorand Soares Szasz e, pe scurt, un tânăr de 32 de ani care a reușit de la zero să devină un antreprenor de succes, chiar un antrenor al antreprenorilor. E, pe foarte scurt, un model de reușită, un antrenor al oamenilor împliniți.
S-a născut într-o familie săracă, într-un sătuc din județul Mureș, a venit la Cluj la facultate, dar nu s-a mulțumit doar să îngroașe rândurile strângătorilor de diplome – hârtie igienică pentru adevărata reușită în viață. Așa că a renunțat cu curaj și determinare la studiile universitare și a plecat în Portugalia, să-și facă o viață. A devenit mai întâi un foarte bun grădinar și, fiind foarte bun și dedicat, a fost remarcat și promovat constant, până a ajuns să lucreze la ActionCOACH, cea mai mare companie din lume de business coaching. Și fiindcă Lorand nu se mulțumește niciodată cu puțin și consideră că omul, aidoma lui Dumnezeu, are un potențial infinit, a revenit în țară, unde și-a deschis propria firmă. De la o firmă a crescut la 5, iar în următorii 10 ani își propune să ajungă la 25.
Nu a lăsat școala să-i strice educația, iar acum îi educă pe alții în spiritul valorilor sale
Chiar dacă ,,nu a lăsat școala să-i strice educația”, sau poate tocmai de-asta, Lorand a scris și o carte, pentru a-i educa pe ceilalți: ,,De la grădinar la business coach – Principii practice pentru o creștere accelerată în carieră”, carte pe care mi-o oferit-o și mie, la finalul interviului.
Am început prin a răsfoi cartea lui Lorand Soares, pentru a mă documenta suplimentar pentru acest portret. Fascinantă lectură, plină de lucruri grele și foarte ușor de citit. Recomand cartea oricui, pe bune, nu doar ca să mă aflu în treaba. Volumul, început cu intenția de răsfoială, nu l-am mai putut lăsa din mână, de la prima frază, și până la ultima:
,,Probabil că mă cunoști ca «grădinarul devenit business coach» sau «tânărul inconștient care deschide o firmă de business coaching în provincie și, în doar 4 ani, ajunge cel mai bun speaker din România și unul dintre cei mai căutați antrenori de afaceri din țară»” e prima frază, iar ultima: ,,Trăiește câțiva ani din viața ta așa cum majoritatea nu o fac, ca să poți trăi restul vieții, așa cum majoritatea nu își permit!”
Între aceste două considerații, cartea conține o întreagă filosofie și școală teoretică și practică a vieții, însușită de Lorand printr-o muncă teribilă și prin sacrificii asumate conștient, pentru ca acum, după ce a reușit, să ne poată împărtăși nouă ,,modelul frumos” al său, de viață personală și profesională.
Lorand Soares e nu doar un foarte bun profesionist, e și un foarte bun profesionist al vieții intime, private, al spiritului și al sufletului său, după cum veți putea vedea mai pe larg, în acest portret.
Până la 9 ani, nu știa nimic altceva decât munca fizică, la țară, și vorbea doar maghiara
Lorand s-a născut în Reghin, județul Mureș: ,,M-am născut în oraș, dar am crescut la țară, într-un mic sătuc, numit Fițcău, este un sat unde 99% eram maghiari, mai puțin pădurarul, care știa și el ungurește, deci practic până la 10 ani nici nu știam română, numai ce se preda la școală, profesoara de română încerca să ne învețe româna, dar și ea era unguroaică.”
Până la vârsta de 9 ani, Lorand nu știa nimic altceva decât să mulgă vacile, să meargă cu caprele la păscut, să lucreze pământul, să strângă fânul, și astea toate doar pe ungurește. A avut o copilărie grea, dar frumoasă, care i-a insuflat valori autentice de viață și i-a influențat ulterior întreaga devenire.
La oraș suferă un șoc educațional: din primul din clasă, ajunge ultimul
La vârsta de 10 ani s-a mutat la oraș, la Zalău, unde tatăl său a început să lucreze ca și pastor într-o biserică neo-protestantă. Acolo a suferit un adevărat șoc educațional: la țară era primul din clasă (fiind numai doi elevi în anul său de studiu), iar când a ajuns la oraș, era ultimul. A încercat să recupereze, să învețe din ce în ce mai bine, dar nu a reușit niciodată să fie un elev prea strălucit. La 14 ani a venit la Cluj la liceu, tatăl insistând să urmeze Liceul Teologic, pentru a deveni și el pastor. După absolvirea liceului, a dat la facultate, la Studii Europene, fiindcă ,,suna bine”, și la Psihologie, plus la o școală postliceală de secretariat, ,,cea mai ușoară pe care am găsit-o”.
Intră la două facultăți, dar pleacă în Portugalia fără a termina vreuna
Nu a apucat să termine niciuna dintre facultăți, doar postliceala, și după un an de Psihologie și doi de Studii Europene, a plecat în Portugalia:
,,Oarecum motivul pentru care am plecat a fost pentru că, crescând într-o familie săracă, niciodată nu am putut să îmi cumpăr ce îmi doream, lucrurile la care visam, și mă săturasem să tot lucrez fizic; de la 14 ani lucram, în construcții, și în alte locuri, ca să pot să îmi cumpăr ceea ce îmi doream.”
În 6 ani ajunge de la grădinar la business coach
Lorand a plecat în Portugalia cu speranța că lucrurile ,,or să fie mai bine”, că nu va mai lucra fizic, că va lucra cu mintea, îmbrăcat frumos, dar cu toate acestea, a început să lucreze ca și grădinar, adică în continuare muncă fizică. A trecut mai apoi prin 13 locuri de muncă, în cadrul a 3 companii: ,,practic am crescut pas cu pas în carieră, până am ajuns să lucrez într-o companie foarte mare de business coaching, ActionCOACH.”
În Portugalia a stat aproape 6 ani, din care ultimii doi au fost în această companie de consultanță și coaching. Tot acolo a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție:
,,Practic am început să fim prieteni, să ieșim, când eram ajutor de bucătar, și înainte să mă întorc în România, cu un an, ne-am căsătorit acolo, în Portugalia, în 2007, ea fiind portugheză.”
A revenit cu soția, în țară, de 6 ani. Acum și ea știe limba, s-a adaptat, deși, la început, când s-au întors în România, planul era să rămână doar 10 ani, cât să construiască câteva afaceri, apoi să se întoarcă în Portugalia:
,,Primele luni a fost foarte greu pentru ea, fiindcă, practic, a venit cu 20 de ani în urmă, ca și cultură, dezvoltare, mediu – poate nu chiar 20, 15 ani… – și în primele luni îmi amintea: «Să nu uiți că am venit numai pentru 10 ani!». Dar acuma nu mai este cazul, se simte bine, și-a deschis și ea o afacere și nu se mai gândește neapărat să se întoarcă în Portugalia – are o firmă de accesorii vestimentare, în domeniul modei.”
Se implică personal și financiar în viața copiilor nevoiași
Cei doi tineri întreprinzători plănuiesc să aibă și copii și, deși deocamdată nu au copiii proprii, se implică foarte mult în viața copiilor nevoiași, prin evenimente sociale, organizează evenimente caritabile, prin care strâng bani, dar se implică și personal, fizic, sufletește:
,,Avem două fetițe din Apahida de care avem grijă; nu le ajutăm numai financiar, petrecem și timp cu ele. Sunt două fetițe părăsite de mama lor, trăiesc cu tatăl lor și încercăm să le dăm o familie, pe care nu o au. Mie personal și nouă ne plac foarte mult copiii, eu am lucrat și într-un colegiu particular din Portugalia, unde aveam grijă de copiii de grădiniță”.
A ales România pentru că piața de aici i s-a părut mult mai bună decât cea din Portugalia
Lorand s-a întors în țară, alături de soție, la un an după ce s-au căsătorit: ,,Am zis, ok, acuma am câștigat suficientă experiență în afaceri, am avut plăcerea să lucrez cu compania ActionCOACH, și acum sunt suficient de pregătit încât să îmi fac firma mea.”
A ales România pentru că piața de aici i s-a părut mult mai bună decât cea din Portugalia, unde existau deja multe firme în domeniu. Criza la nivel economic se simte în orice domeniu de activitate, consideră Lorand, dar pentru el a fost oarecum o rampă de lansare.
S-a întors în 2008 și mergea la oamenii de afaceri, spunându-le că vrea să îi ajute să câștige bani, iar aceștia râdeau de el, pentru că ei făceau deja o grămadă de bani, fiind ,,topul boomului economic”. Fiind și foarte tânăr, 26 de ani, era respins din start, însă, după declanșarea crizei, ,,oamenii de afaceri și-au dat seama că nu mai merge să conduci lucrurile după ureche”, aceasta fiind o oportunitate extraordinară pentru tânărul business coach.
,,În perioada crizei sunt două categorii de oameni: cei care plâng și cei care vând batiste”
Până în 2008, orice afacere, fie că o făceai profesionist sau nu, mergea, consideră Lorand, din 2009, de când a lovit criza, lucrurile nu au mai mers: ,,În perioada de criză supraviețuiesc doar cei care fac lucrurile bine, și cresc cei ce le fac extraordinar de bine; cei care au deschis doar de dragul de a face o afacere au murit în 2008. Plus că, legat de criză, am o definiție foarte simplă: în perioada crizei sunt două categorii de oameni, cei care plâng, și cei care vând batiste.”
Startul businessului său nu a fost unul sănătos și strălucitor, datorită lipsei de credibilitate a sa ca și coach, datorată vârstei, dar și pentru că oamenii nu doreau serviciile sale, neavând nevoie. Astfel, din iunie 2008, de când s-a întors în România, și până în luna decembrie a aceluiași an, a pierdut toți banii cu care venise din Portugalia, și a intrat practic în faliment.
În 6 luni, în România, pierde toți banii câștigați în Portugalia
În 6 luni, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu a reușit să semneze niciun contract de coaching, reușind să piardă inclusiv banii de la nunta din Portugalia: ,,Lucrurile stăteau atât de prost, încât a trebuit să ne mutăm din chirie, la fratele meu, împreună cu soția mea, pentru că nu mai aveam nici măcar bani de chirie sau de mâncare.”
,,Mulți oameni renunță când sunt doar la un pas de a reuși, și e păcat!”
Atunci, în decembrie, a trebuit să ia o decizie: închide firma și se angajează, închide firma și se întoarce în Portugalia, sau mai încearcă, nu închide firma și merge mai departe. A optat pentru cea de-a treia variantă:
,,Am zis, ok, încă 3 luni mai încerc, și a fost o decizie bună, pentru că până în ianuarie 2009 am reușit să închei 4 contracte care au fost consecința efortului depus până atunci. Dar dacă renunțam în decembrie, niciodată nu mai aveam alea 4 contracte și nu mai eram astăzi la masă, aici, cu tine. Pentru cei care citesc, am un mesaj din inimă: mulți oameni renunță când sunt doar la un pas de a reuși, și e păcat!”
2009, 2010, 2011, au fost 3 ani grei, în care lucrurile mergeau pentru afacerea lui Lorand, dar nu străluceau. Businessul presupunea foarte multă muncă și promovare, dar din punct de vedere financiar el definește acea perioadă ca una în care ,,supraviețuiau”:
,,Nu ne permiteam mari luxuri, mai erau și luni în care data de 25 când veneau impozitele ne speria, dar știam că succesul ia timp, nu e peste noapte, necesită multă muncă, multă determinare, și foarte rar sunt milionarii care ajung acolo într-un an de zile, așa că am zis, ok, dacă alții nu au ajuns acolo într-un an de zile, înseamnă că trebuie să am și eu răbdare mai mulți ani.”
Apoi, 2012, 2013, 2014 au însemnat oarecum o explozie. În 2 ani a ajuns de la un angajat la 30, de la o firmă la 5, scopul pe termen lung al lui Lorand fiind cel de a avea nu mai puțin de 25 de firme, ,,să fie un circuit, care să satisfacă toate necesitățile și dorințele unui om”.
La 32 de ani e convins că, cu ajutorul lui Dumnezeu, planul său de dezvoltare de la 5 la 25 de firme, în următorii 10 ani, e perfect realizabil: ,,Dacă Dumnezeu îmi dă sănătate și viață, eu doar trebuie să îmi fac treaba, pentru că e realizabil.”
Activitatea principală a lui Lorand, în momentul de față, și ceea ce îl pasionează, este să călătorească prin țară, să le țină cursuri oamenilor de afaceri, să îi ajute să se dezvolte și să le spună unde a greșit el, ca să nu greșească și ei, să le spună ce a făcut bine, ca să facă și ei.
Echilibrul între viața personală și business este foarte important
Echilibrul între viața personală și business este foarte important pentru Lorand Soares, punând foarte mult accent pe acest lucru inclusiv la cursurile sale. Îmi exemplifică printr-un citat: ,,Nu are niciun rost să lucrezi până la ore târzii, pentru o familie care nu te mai recunoaște.”
Timp pentru viața personală, consideră Lorand, oricât ai fi de ocupat, nu ai, doar dacă nu vrei – dacă viața personală nu constituie pentru tine o prioritate.
Iar pentru el o viață personală împlinită e o prioritate, așa că petrece două luni pe an în concediu (acum, de Crăciun, va merge în Miami, apoi într-o croazieră în America centrală). În plus, Lorand nu lucrează în weekend – în primul rând din motive religioase, dar nu numai, asta însemnând ,,încă 104 zile pe an pe care le petrec cu soția, plus, când ajung acasă, și asta e un principiu foarte important, aici greșesc foarte mulți oameni de afaceri, atunci mă dedic soției mele, nu stau pe mailuri, Facebook, sau la televizor, când sunt cu ea, sunt cu ea 100%.”
Trei lucruri esențiale: concediul petrecut mult, weekendul și serile dedicate soției
Aceste 3 lucruri le consideră Lorand ca fiind esențiale: concediul petrecut mult, weekendul, și serile dedicate soției.
Televizorul îl folosește doar sâmbăta seara, pentru un film: ,,Știrile negative ne tâmpesc, eu vreau să citesc lucruri pozitive, oamenii sunt inundați de știri negative, și atunci prefer să nu mă uit la televizor, ci să îmi aleg din ziare, ce doresc eu.”
În spatele principiului său sănătos de a își petrece mult timp cu familia și de a avea timp suficient pentru viața personală, stă o convingere: ,,Avem timp pentru ce ne facem timp. Adică dacă pentru mine relația mea cu familia este un lucru important, normal că o să-mi fac timp, chiar dacă am 50 de afaceri. Dacă nu e importantă, normal că nu am timp, că am mult de lucru. La cursurile mele le spun oamenilor de afaceri că e bine să aibă o afacere de succes, dar să aibă timp și pentru exercițiu fizic, să aibă timp să dedice și familiei, copiilor.”
Dacă ar trebui să reduc la un singur cuvânt descrierea mea, cuvântul ar fi: integritate
Întrebat cum s-ar putea autodefini, Lorand cade pe gânduri: ,,Bună întrebare! Cred că dacă ar trebui să reduc la un singur cuvânt descrierea mea, cuvântul ar fi: integritate. Cel puțin, asta îmi doresc. Nu vreau să fiu ținut minte ca și un mare speaker sau ca și un om bogat, prefer ca oamenii să mă țină minte ca și un Om mare, mare caracter – asta e mult mai important decât banii sau succesul sau orice altceva.”
,,Dă 100% în ceea ce faci, indiferent ce faci!”
Principiul, linia de forță care i-a ghidat întreaga viață, care i-a adus succesul, a fost: ,,Dă 100% în ceea ce faci, indiferent ce faci!”
,,Chiar dacă mături strada în Cluj, mătură în așa fel încât oamenii să rămână cu gura căscată”, îndeamnă Lorand, ,,nu o fă doar de mântuială! E un principiu interesant, care spune că dacă dai 100% la un loc de muncă, o să ieși în evidență și o să fii foarte repede promovat. Din păcate, în România, mulți oameni nu sunt dispuși să dea 100% la un loc de muncă mai puțin important, ca și măturatul străzilor, și tocmai din acest motiv ajung să rămână toată viața măturători de străzi. Pentru că nu dau 100%, și nu poți să crești, dacă nu ești dispus să dai 100%, chiar și în lucrurile care nu îți plac. Când eram în Portugalia și lucram ca și grădinar, nu-mi plăcea și nu era ușor, lucram 14-16 ore pe zi, în căldura din Portugalia, a fost greu, dar am dat 100% și așa am crescut. Azi conduc 5 afaceri și nu sunt grădinar, și în mare măsură se datorează acestui principiu.”