Povestea Dacianei Loi, „mama adoptivă” a 24 de copii mai puțin norocoși: „Nu accept să îmi spună cineva că «nu merită»! Copiii merită totul!”

Daciana Loi este o profesoară sufletistă care are grijă lunar de 24 de copii sărmani din județele Cluj și Sălaj. Indiferent de nevoile acestor copii mai puțin norocoși, Daciana le este alături în toate, fiind pentru ei o adevărată mamă adoptivă. Inspirată de Irina Binder și urmărind și cazurile umanitare prezentate de Ziar de Cluj, Daciana a reușit ca, alături de comunitatea de oameni de bine pe care a coagulat-o în sprijinul acțiunilor sale altruiste, să le ofere copiilor săraci sau bolnavi pachete lunare cu alimente, haine, rechizite, lucrurile de strictă necesitate fără de care viața acestora ar fi rămas un calvar.

Singura și cea mai importantă recompensă pentru eforturile dedicate ajutorării celor 24 de copii o reprezintă pentru Daciana zâmbetul și bucuria acestora. A avut copii care au îmbrățișat bucata de cașcaval pe care au primit-o, care au sărutat sticla de șampon, o bucurie sufletească ce costă bani puțini, dar care înseamnă pentru ea (și pentru copii) totul! 

Povestea Dacianei Loi este cea a unui Om cu „O” mare, pentru care „să fim mai buni” nu înseamnă doar un clișeu ipocrit arborat pe paginile de socializare cu ocazia sărbătorilor de iarnă, ci o credință de suflet, după care își ghidează viața și bucuria de a trăi!

„Mi-am dorit să fiu printre copii, să fiu aproape de sufletul lor!”

Daciana Loi s-a născut în Sebeș, județul Alba. A urmat Facultatea de Inginerie Textilă la Sibiu, s-a căsătorit încă din timpul facultății și l-a urmat pe soțul ei la Huedin, unde acesta a primit repartiție, la unitatea militară din localitate. 

Fiind îndrăgostită de pedagogie, de partea de educație pe care o presupune învățământul, Daciana și-a dorit neapărat să fie profesoară. La început a predat chimia la Huedin, ca suplinitor necalificat, iar ulterior, pentru că singura variantă de post viabil la Huedin era informatica, a urmat un program postuniversitar de informatică aplicată, ce i-a oferit calificarea necesară pentru a se titulariza la Liceul Teoretic Octavian Goga, unde  predă TIC de peste 12 ani:

„Am prins drag de învățământ și de partea de educație, în primul rând, de sufletul copilului! Cred că dacă era post liber de balet, balet făceam! Mi-am dorit să fiu printre copii, să fiu aproape de ei, de sufletul lor și tot timpul am considerat că meseria de profesor este cea care îți aduce cea mai multă fericire! Ești înconjurat în permanență de fericire, de zâmbete, de veselie, niciodată de tristețe, de supărare, de durere! Bineînțeles că și elevii au probleme, dar pe ei nu îi afectează așa de mult, durerea mai mare e la părinți!”, explică Daciana.

Irina Binder a inspirat-o pe Daciana Loi în acțiunile sale umanitare, iar unele dintre cazurile pe care le-a preluat le-a cunoscut prin intermediul Ziar de Cluj

Primul copil ajutat de Daciana Loi a fost un elev, căruia îi era dirigintă. Ulterior a continuat, inspirată de Irina Binder, și a ajutat în unele dintre cazurile umanitare prezentate de Ziar de Cluj:

„Un elev a fost primul copil adoptat, pe care l-am luat sub aripa mea. Eu așa le spun, că i-am adoptat. A fost în anul 2000, iar el acum mă ajută foarte mult și tot timpul îmi spune: «Doamna dirigintă, eu nu am uitat ce ați făcut pentru mine!» 

Acestui prim copil ajutat i-am fost dirigintă. Ca voluntariat umanitar, am început acum 4-5 ani, la îndemnul Irinei Binder. Ea a postat la un moment dat un anunț pe Facebook despre o asistentă maternală din București care avea grijă  de mai mulți copii și atunci am luat legătura cu doamna din București și i-am trimis, cu ajutorul copiilor de la școala din Huedin, 3 cutii mari de ajutoare. Au venit copiii la școală cu plăsuțele și am umplut 3 cutii mari de congelator cu alimente, dulciuri, au donat și rechizite, hăinuțe.

Irina Binder a fost și este un model.pentru mine. Ea este cea mai bună prietenă a mea și mă inspiră mult! Și acela a fost bulgărașul mic. Pe urmă, cum auzeam de cineva, încercam să ajut. Și, la voi în ziar am citit, de la voi a pornit, acum 2 ani, cazul lui Emanuel din Pata Rât. Ați prezentat cazul unui băiat de 15 ani care își creștea singur frații și atunci am luat legătura cu mediatorul de la școala unde mergea Emanuel. Acela a fost primul caz la nivel de județ. Am făcut campanie și în școală, am adunat și cu ajutorul prietenilor de pe Facebook și am dus o dubiță plină de ajutoare. S-au strâns foarte multe donații și, pentru că erau deja prea multe pentru Emanuel, am împărțit atunci la mai multe persoane care aveau nevoie, la Pata Rât, la rampa de gunoi, pe Cantonului. Atunci am înțeles că se poate!”

După ce a realizat că astfel de campanii umanitare pot fi duse la bun sfârșit pentru că oamenii sunt inimoși și își doresc să ajute, Daciana, împreună cu mediatorul de la școala unde învățau copiii de la Pata Rât, a mai organizat încă o acțiune prin care a donat, de Crăciun, 104 pachete cu cadouri pentru copii, 104 saci cu alimente și 104 saci cu haine:

„Cinci oameni am lucrat atunci, zi și noapte, pentru a ajuta 104 familii din Pata Rât, Cantonului, groapa de gunoi. Cu ajutorul mediatorului școlar am ajutat copiii care mergeau la școală, doar prin școală am organizat această campanie. Și, de acolo încolo, cum auzeam de copii care aveau nevoie, mă implicam. Tot la voi în ziar am citit de o familie de pe strada Traian Moșoiu – i-am preluat, i-am «adoptat» și pe copiii aceia, îi mențin încă.”

24 de copii se bazează pe Daciana ca pe o mamă care le rezolvă orice problemă

Un suflet mare, Daciana Loi a ajuns să se ocupe în prezent de 24 de copii din județele Cluj și Sălaj, copii la care merge lunar și care se bazează pe ea pentru orice problemă întâmpină:

„Ei știu că mă au pe mine, orice problemă ar avea! Inclusiv dacă pe copil îl doare măseaua, mă sună și îmi spune că e programat la medic. Orice probleme au, pe mine mă sună, ei știu că au pe cineva acolo, care probabil le va rezolva problema! 

Cu banii care se strâng în contul asociației (Asociația Umanitară «Dreptul la viață» - Huedin), în funcție de ce nevoi au, pot să îi ajut. Haine nu mai strâng, prefer să le cumpăr noi atunci când au nevoie, dar, în mare, deja le-am dus la toți. Acum îi ajut în special cu alimente, produse de igienă, rechizite, jucării, depinde ce nevoi identific pe moment.

Până să apară pozele de pe Facebook, în care se vede că am fost și le-am dus, e multă muncă de alergat după donații, e muncă multă la împachetat, la sortat. Eu, în permanență, după orele de școală, îmi intru în «ținuta de scandal» - la școală mă duc cu tocuri și în fustă, iar, după școală, blugi și adidași, încât cine mă vede zice că nu sunt eu! Chiar m-am întâlnit cu oameni pe stradă care nu m-au recunoscut!

Aveam o familie la Fildu de Jos, care locuia într-un grajd, efectiv în anexa unei șuri, cu pământ pe jos, cu găuri pe lângă geamuri, le intra frigul pe sub ușă! Și, în vară, le-am amenajat locuința, am retencuit, rezidit totul, le-am pus geamuri termopan, ușă, gresie, faianță, parchet, mobilă nouă, iar acum arată a casă omenească! Toată vacanța mi-am petrecut-o pe șantier. E sufletul meu acolo, în casa aceea! Și vreau să-i mulțumesc domnului Virgil Oniță, a cărui librărie online a donat 3% pe 3 luni din vânzarea cărții «Fluturi» a Irinei Binder, bani cu ajutorul cărora am renovat casa de la Fildu.”


„Crăciunei și Crăciunițe” pentru toate lunile anului

Daciana Loi a înființat pe Facebook un grup de „Crăciunei și Crăciunițe”, un grup de persoane cu suflet bun care sunt lună de lună alături de ea, oferindu-i baza materială cu care îi poate ajuta pe cei 24 de copii „adoptați”:

„Am înființat acest grup pe Facebook pentru sprijinul acestor copilași pe care îi am în grijă. Membrii grupului donează 20 de lei pe lună, care intră în contul asociației, și sunt în prezent peste 150 de oameni din toată Europa (cei din străinătate donează câte 5 euro pe lună).  Se strâng în jur de 3000 de lei pe lună, bani din care pot să asigur alimentele necesare pentru copii. Cu banii aceștia siguri, pe care îi am în fiecare lună, pot să îi sprijin pe copii. 

Oamenii din acest grup au ales să fie în permanență alături de mine, și atunci eu, în fiecare lună, știu că am banii aceia, mă duc la cumpărături și iau coșul lunar de alimente. Cine vrea să intre în grupul Crăciunei și Crăciunițe trebuie să fie conștient de cei 20 de lei pe lună pe care trebuie să îi doneze. Celor care dau add la grup, pentru ca să mă asigur că știu despre această responsabilitate pe care și-o asumă, le scriu în privat, pentru a le explica. 

Membrii grupului sunt oameni simpli, unii trăiesc dintr-o pensie, sunt familii care poate trăiesc dintr-un salariu, sunt chiar și oameni bolnavi, chiar și copii de la școală care, din alocație, contribuie și ei cu 20 de lei, ceea ce m-a impresionat extraordinar de mult!

Anul acesta, părinții copiilor din grupul Armonia Music, condus de Rada Stan, le vor face câte un cadou de Moș copiilor pe care îi avem în grijă, cadou care va presupune și încălțăminte de iarnă. Vor organiza în 8 decembrie un concert umanitar la Cinema Dacia din Cluj-Napoca și, până la concert, vor fi gata și pachetele. Le mulțumesc că acum, de Moș, mă ajută și ei! Copiii de care am grijă mănâncă însă și în ianuarie, și în martie, iar pentru asta mă bazez strict pe donațiile viitoare. Începe un nou an, iar cine vrea să doneze o poate face în contul scris pe pagina de Facebook a asociației.

Cu toate că, în general, Daciana Loi postează pe Facebook imagini cu copiii pe care îi ajută, sunt și cazuri care preferă să rămână secrete, pentru protecția copiilor. Toți copiii „adoptați” au încredere în ea și, pentru protecția lor, nu le face niciodată publice adresele, preferând să îi însoțească personal, la toate aceste familii, pe oamenii de bine care doresc să ajute:

„Am avut săptămâna trecută plăcuta surpriză ca 4 tineri din Cluj, de 20 de ani, să vrea să meargă să îi ajute pe cei doi copilași de care ați scris și voi. Au venit până la Huedin și am mers cu ei și mi-au spus că vor mai veni să îi vadă pe copii, să vadă condițiile și cum evoluează situația lor.

Eu îi felicit pe toți tinerii care aleg să își petreacă timpul liber în scopuri umanitare. Lumea zice: «Tineretul din ziua de astăzi!», un clișeu cu care nu sunt de acord, pentru că tineretul din ziua de astăzi este minunat! Mie mi-au dovedit de atâtea ori, avem tineri extraordinari!”

Elevii clasei a V-a, cărora Daciana le este diriginte, au confecționat acum podoabe de Crăciun pe care le vor vinde, iar din banii strânși vor cumpăra cadouri pentru copilașii mai puțin norocoși:

„Ei m-au întrebat: «Doamna dirigintă, noi ce putem face?» Mi-a venit o fetiță cu o păpușă nou-nouță donație, iar seara m-am și dus la spital la o fetiță și i-am dus păpușa!”, a explicat Daciana, profesoara care îi inspiră și pe elevii săi pentru a îi ajuta pe semenii aflați în nevoie.

„Nu accept și nu concep să îmi spună cineva că «nu merită»! Copiii merită totul!”

Daciana postează pe Facebook poze cu acțiunile sale caritabile, fiind blamată uneori pentru acest gest, însă ea consideră că astfel le face o bucurie și  celor care îi oferă donații pentru a le ușura viața copiilor „adoptați” de ea:

„Cei care donează se bucură să vadă că ceea ce au donat ei a ajuns la copii, pozele cu copiii le demonstrează că ce au donat ei a ajuns acolo unde este nevoie. Dacă eu nu puneam poze, lumea nu avea încredere în mine, că eu chiar le duc copiilor ajutoarele. 

Mi s-a spus și: «Mi-e scârbă de acei plozi, cu alimentele înșirate pe canapea!» Păi, dacă ți-e scârbă, du-te la Ateneu! Pe mine plozii aceștia mă fac fericită și, când îi vezi că pupă bucata de cașcaval…! Am o poză cu o fetiță care îmbrățișează bucata de cașcaval sau pupă sticla de șampon și e fericită, și, atunci, cum să nu îi fac poze și cum să nu mă bucur?!

Am avut și piedici multe, am avut și cuvinte de genul acesta, «nu merită, te zbați degeaba!», dar chiar nu consider că este degeaba și, chiar dacă e greu, pentru că este greu câteodată, continui să merg pe drumul acesta, pentru că știu că, la capătul lui, e imposibil să nu fie un zâmbet de copil care mă motivează să merg mai departe!

Mi s-a mai spus că nu merită părinții! Nu mă interesează asta! Să nu vină nimeni să îmi spună că copilul nu merită! Copilul merită totul, indiferent cum sunt părinții! Copilul merită totul și, dacă de la un copil primesc un zâmbet și o îmbrățișare, atunci sunt mulțumită și nu mă interesează cum este părintele!”

„Am preferat ca weekendul să îmi rămână pentru familie și restul de 5 zile pentru copiii mei!”

Proiectul Dacianei Loi pentru perioada de după sărbători este să le amenajeze gemenilor cu sindrom Down pe care îi are în grijă o cameră de terapie:

„Unde stau în chirie au o cameră nefolosită și acolo aș vrea să le amenajez pentru terapie. Ar avea nevoie de un spalier, de aparatură de gimnastică, de materiale pentru logopedie, de mochetă pe jos, de parchet. Ei locuiesc la Huedin și, după sărbători, de asta vreau să mă ocup. Eu singură nu pot, doar cu ajutorul oamenilor, și cred că Dumnezeu mi-a trimis întotdeauna exact oamenii de care am avut nevoie!”

Pe lângă cei 24 de copii „adoptați”, Daciana are și o fiică de 19 ani pe care a încercat să o educe în spiritul acesta umanitar:

„De foarte multe ori, camera ei e depozit! Eu, în fiecare zi, după ce vin de la școală, până seara mă ocup de copiii care au nevoie de ajutorul meu, iar weekendurile am încercat să le păstrez pentru familie. Am noroc că mă susține familia, îmi este alături în toate! Am preferat ca weekendurile să rămână pentru ei, iar restul de 5 zile pe săptămână pentru copiii mei!”

Comentarii

razvan

29.11.2016 08:13

Un om MARE!!!

clujanu

30.11.2016 09:53

Asemenea oameni fac cinste Ardealului si Romaniei.Ei ar trebui sa fie viitorii deputati si senatori. Numai ca OMUL DACIANA LOI, stie ca a face bine presupune si a nu astepta un raspuns identic. Multumesc OMULE DACIANA LOI, și fii sigură că intr-o oarecare formă, binele care îl faci va fii returnat. Pe lumea asta.

Adauga comentariu