Măi dragă politicienilor, fără a vă mai șerpui printre meandrele concretului, e vremea să v-o zicem direct: schimbați-vă Legea de funcționare a partidelor! Că nu este cazul să vorbim despre secretul lui Polichinele al banilor care intră netransparent în partide să sponsorizeze campanii electorale și care sunt apoi răsplătiți cu contracte generoase și funcții publice, nu?
Dacă nu schimbați rapid legea de funcționare a partidelor politice, veți fi veșnic carne de tun pentru servicii și procurori. Veșnic se vor introduce oameni nevinovați în sistem, iar sistemul îi va mânji. Că oricât de integri ar fi unii oameni, ei nu pot răzbi prin jungla actuală dacă nu au în spate o mare forţă financiară. Şi cum nimeni nu „investeşte” fără să nu fie sigur că-şi poate controla şi recupera investiţia, politicienii şi partidele politice au învăţat să se supună atât „dictaturii” forţelor financiare, cât și să găsească o modalitate de a le echilibra cu lăcomia de doi bani a celor care se prezintă la vot. După decembrie 1989, am ieșit din „morala eticii și echității socialiste” şi ne-am mulat pe dorinţa marii majorităţi a populaţiei de a obţine câştiguri uşoare, indiferent de unde ar veni acestea şi cu ce costuri pentru alții. Cine nu vrea să fie bogat şi sănătos? Și cine zice “nu” când i se dă, chipurile, mocca?
Din această degradare a calităţii oamenilor şi instituţiilor s-a născut mafia de cumătrocrație. Mă rog, “tătucul” Ion Iliescu i-a zis “capitalism” acestui gangsterism de partid și de stat… Acesta este preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Uzându-se de „voinţa poporului”, s-a pus stăpânire pe posturi politice la adăpostul cărora se „domneşte” liniştit, protejându-se bandele mafiote. Buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile…
Este evident că partidele politice nu şi-au făcut datoria. În loc să fie nişte organizaţii care apără un program bine definit, au devenit grupări de interese, mai mult sau mai puţin oculte, grupate în jurul unor indivizi, mai mult sau mai puţin capabili ori onorabili. Oameni motivați să apere interese străine scopului mărturistit – de unde și discrepanța dintre ceea ce se zice înainte și în timpul campaniilor electorale și ceea ce se face cu adevărat după.
Democraţia noastră suferă de deformaţie profesională: este după chipul funcționăresc-proletar-asistențial al celor care conduc cu adevărat. România este țara în care interesele mereu crescânde ale funcționarilor și asistaților social sunt mereu apărate prin legislaţii socialiste împotriva nevoilor elementare ale celeilalte părţi a populaţiei. Din această “plată de fidelitate” rezultă dezechilibrul deciziţional care accentuează haosul economic şi politic actual.
Așa că ce să facă politicienii când găsesc practic abandonați, aproape ai nimănui, niște bani publici? Își aduc aminte că ei sunt reprezentanții poporului, aka chiar poporul, iar banii respectivi sunt publici, adică ai poporului. Și cum ei sunt poporul, și-i însușesc. Nu direct, ca ghiolbanii care găsesc un portofel pe stradă și uită să-l înapoieze proprietarului de drept (că iue se auto-sesizează Miliția și bate la poartă: cu cât prejudiciul este mai mic, cu atât șansele de plată sunt mai mari), ci prin para-ndărături de la firmele de casă pe care le abonează la lucrări din bugetele statului. Și-ntre timp se prefac interesați de nevoile prostimii pe ai cărei bani de dat îi folosesc în funcție de propriul interes. Căci, cu cât fură și mint mai mult, cu atât șansele lor de a fi favoriții în alegeri cresc.