Pentru o viață sănătoasă, scărpinați-vă în fund acasă

După ce “Dorel” ia o pauză de la manipulat brânzică de casă, prea bună, prea ca la țară (mă rog, orice altă marfă autohtonă, ce mai producem noi, strămoșește – ar putea fi și frecăței de pui, varză de capră, pulpe de pește, buze de barză, ochișor de viezure, nară de mânz, sau pâinica pe vatră, după ce-a părăsit vatra), se scarpină nițel în fund – asta dacă nu iese la o țigară. Unde oricum se scarpină și-n fund. Este un obicei de care poporul nu se poate debarasa de când nu mai face deosebirea dintre a gândi cu capul, sau cu fundul – avem dovada în Șparlament unde, de la atâta scărpinat la organul gândirii, poporul a trimis aproape 100 de indivizi care somnoroți, care condamnați definitiv sau, măcar, într-o primă instanță șamd. E plin Codul Bunelor Maniere și Codul Penal de isprăvi de-ale parlamentarilor.

Firesc, ca tot ceea ce este firesc în viața lui “Dorel”, după ce se scarpină în fund, nu se spală pe mâini. Nu i-o cere nici Codul Muncii, nici vreo lege anume și, în nici un caz, educația sa cu privire la normele de igienă personală – cea din moși strămoși. Așa că dă drumul din lesă la “Bacterie” pe aliment. În cazul nostru vreo tulpină turbată de E.Coli. Se citește “colie” dar nu e Collie, câinele cel prietenos. E “E. Coli”, iar gaura fundului este ca ieșirea din „Cornul Abundenței”.

Câteodată am senzația că trăim numai să producem pat germinativ (rahat) pentru această specie dominantă a Planetei. Unde mai pui că e ingredientul de bază al fiecărui produs politic, „lăptișorul de matcă” cu care se hrănesc toți trântorii din politică și administrație.

Revenind la conspirația mondială care și-a propus să distrugă industria alimentară autohtonă, cum facem ca “Dorel” să nu dea drumul din lesă la „Bacterie”? Că suntem în situația în care 9 din 10 sate din România nu beneficiază măcar de un dentist, iar oamenii se spala pe dinți cu tămâie, frecție Diana și alcool. Și nu numai din ignoranță, ci mai mult din sărăcie lucie. Că „cu banii pe-un dinte trăiesc o lună” – vorba unui nene văzut într-o emisiune la tembelizor.

Dacă avem bunăvoința și răsfoim rapoartele Eurostat, realitatea lui “Dorel” cu mâna pe alimentul pe care va urma să-l băgăm în gură este că doar jumătate dintre români se spală pe mâini după ce merg la toaletă sau după ce îngrijesc (mângâie) un animal, iar unul din patru români nu se spală pe mâini după ce schimbă scutece. Doar “Bacteria” e mică, nu se vede, e ca și cum n-ar exista. Plus, dacă te ștergi de brăcinari, se duce, poți mânca și de pe jos dacă sufli bine peste partea care s-a storcit de țărână (oricum e țărâna Patriei, e de iubit). Așa că nu vă mirați că suntem cei care consumăm săpun pe cap de locuitor în jur de de 400 grame anual.

Plăvanii superstițioși din Vest consumă cam 1600-2000 de grame în medie pe an.

41% din populația României trăiește în locuințe ca străbunii (să nu se piardă tradiția stegarului dac Cezar): fără apă curentă, fără baie și cu WC în curte sau la capătul holului. Nu ca distrugătorii de tradiții care sunt bulgarii și unde numai 18% din populație mai trăiește în aceste condiții.

Procentul este zero în țările care vor să ne distrugă industria alimentară autohtonă.

Poate e timpul ca șparlamentarii să-și depășească buna tradiție a inutilității lor și să dea o lege prin care să se dea amendă dacă “Bacteria” n-are lesă când o plimbă stăpânul peste alimente. Sau dacă-l prind pe “Dorel” cu degetu-n fund în timpul orelor de program.

O lege ca spălatul pe mâini să devină obligatoriu.

Deși ar fi ca și cum parlamentarii (și funcționarii statului) s-ar auto-amenda (la faza cu statul degeaba cu degetu-n organul cu care gândesc), sau i-am încuraja să nu mai facă nimic legal (la faza cu spălatul pe mâini).

Adauga comentariu