Editorial

Pe voi cat de rau va doare Clujul? Despre hipstereala civica

Atat de mult am criticat in ultimii sapte ani ce se intampla in Cluj-Napoca, incat am ajuns sa fiu considerat un hater. Dar chiar nu sunt. Am un spirit critic dezvoltat si am si un canal puternic prin care sa imi fac vocea auzita.

Dar am spus mereu ca iubesc Clujul din tot sufletul meu. Nu consider insa, sub nici o forma, ca trebuie sa inchid ochii la proastele apucaturi ale locuitorilor acestui oras, sa ignor mentalitatile extremiste sau ultra-conservatoare. Nu vreau sa ma mint zilnic ca locuiesc intr-un oras de 5 stele, nici sa cred in articolele cretine de pe nu stiu ce site-uri internationale care imi spun ca aerul din Cluj-Napoca e mai curat ca ala din New York.

In timp ce 85% dintre clujeni cred ca municipiul nostru merge spre directia buna, eu am crezut mereu ca nu e asa, ca se poate mai mult. 

N-am fost niciodata ipocrit in aceasta privinta: pe mine m-a durut intotdeauna Clujul si ma doare in continuare. 

Ma doare cand vad masinariile de ticketing electronice proaspat puse de CTP si proaspat sparte de niste dobitoci care dau cu pumnul in ele fara sa ii prinda nimeni. 

Ma doare cand vad blocuri intre case si uratenii urbanistice girate de Emil Boc cel nevinovat. 

Ma doare cand vad intrarile maneliste din oras, mizeria din cartiere, ma doare ca in Teatrul National pute a mucegai si a imbacsit, ca spitalele clujene arata mai rau ca dupa razboi, ma doare sa ii vad pe clujeni bucurosi ca in Cluj-Napoca se asfalteaza incontinuu de 26 de ani, din care 20 cu aceeasi firma de casa a primariei. 

Dar ma mai doare ceva, rau de tot: ca exista putini oameni in acest oras plin de minti luminate care vad ca mine adevaratele probleme ale Clujului si ca sunt si mai putini cei care iau atitudine. 

Recent, adica chiar vineri, primarul Emil Boc si-a luat-o rau in freza de la societatea civila si de la cei mai mari arhitecti ai Clujului pentru nesimtirea, as spune caracteristica, de a incepe lucrarile de reamenajare a malulului Somesului fara o consultare publica. 

Mi-ar fi foarte usor sa apas acum pe acceleratie si sa ii dau si eu o lopata mediatica in cap primarului Emil Boc, fiindca, vorba aia, am unul dintre cele mai influente ziare din oras. Dar nu o sa o fac. Cred si eu cu tarie ca ceea ce a facut Emil Boc, incercand sa intre cu excavatoarele tupeului lui nemasurat in spatiul verde, este un act de mitocanie administrativa extraordinara. 

Dar consider – si sunt obligat de meseria mea de jurnalist – ca trebuie sa caut pentru acest subiect si alte perspective. 

Una dintre ele ar fi ipocrizia extraordinara a unor reprezentanti ai societatii civile, care, selectiv si absolut deconcertant, aleg sa se revolte cu o forta nemaivazuta in legatura cu acest subiect, organizand proteste pe Facebook si chiar pe strada, in timp ce, pentru alte evenimente sau situatii extrem de grave, onoratii protestatari nici macar nu au miscat mouse-ul. 

Pai vorba aia virala, ori suntem societate civila, ori nu mai suntem. 

Nu ma intelegeti gresit, este admirabil ca ei exista, Clujul este mai viu si mai bun cu acesti oameni frumosi care ies in fata pentru cauzele in care cred, sau pentru distrugerea unor abuzuri, dar actiunile lor imi par un soi de hipstereala civica si cred ca am dreptul la aceasta opinie, cred ca am dreptul sa ii critic pentru lipsa lor de consecventa. 

Daca tot ne dam mari aparatori ai valorilor civice ale Clujului, mari iubitori ai orasului, pai dragi protestatari, haideti sa ne aplecam cu adevarat asupra problemelor lui. Inteleg ca Ponta e rau si mafiot. Inteleg si ca musulmanii o sa ne bombardeze Feleacul, inteleg si ca ati salvat Romania de la cianura Gold Corporation, dar, pana sa ajunga toate aceste nenorociri mondiale pe capul nostru, s-ar putea sa sucombam ca si comunitate. 

Recent, la un pahar de bere, m-am luat in gura cu o alta casta de autosuficienti: extremistii regionalizarii. 

Timp de 10 minute l-am ascultat pe un coleg de terasa prezentandu-mi toate argumentele, mai degraba niste clisee deversate pe gura ca un tonomat, pentru care regionalizarea e necesara. 

Unul dintre cele mai grele argumente ale sale a fost faptul ca Bucurestiul ne toaca banii munciti la Cluj si nu intoarce nimic inapoi. 

L-am intrebat pe respectivul om: “Prietene adept al regionalizarii si al cheluirii banului in folosul comunitatii locale, te rog sa imi spui care e bugetul Clujului si al municipiului”.

 “Pai, nu stiu”, mi-a raspuns el. 

“Draga adept al regionalizarii, te rog sa imi spui care este suma alocata pentru investitii de primaria Cluj-Napoca in 2014 si cat reprezinta ea din buget? Mai mult, spune-mi pe ce s-au dus banii de investitii, ce proiecte au fost rezolvate?”.

“Pai nu stiu”. 

“Si atunci te intreb eu pe tine, mare aparator al valorilor descentralizarii, pana sa discutam de hraparetii de la Bucuresti, de mafiotii din Guvern, n-ar fi oare mai important sa incepem sa ne pese de felul in care ne sunt cheltuiti banii in propria noastra comunitate?”. 

Pana sa ajungem la discutii atat de profunde despre cat ne-ar ajuta regionalizarea, descentralizarea si alocarea corecta a fondurilor guvernamentale pentru comunitatile care produc plusvaloare, cred ca ar fi un pas foarte important, cel mai important, sa ne propunem ca macar 80% dintre locuitorii Clujului sa invete in urmatorii doi ani cum se cheltuie bugetul orasului si sa fie mereu preocupati de cifrele de mai sus. 

Va garantez ca o campanie de responsabilizare a cetatenilor asupra acestor cifre i-ar responsabiliza si pe politicieni. 

Cata vreme niciunui grup solid de cetateni nu-i pasa ca 11 milioane de euro merg pe subventia transportului in comun la pensionari si studenti, atunci nici politicienilor n-o sa le pese ca sparg acesti bani pe populisme. Cata vreme nici unui clujean nu ii pasa ca 10 milioane de euro anul se duc pe subventia la calorie, atunci nici Boc nu o sa fie ingrijorat ca arunca banii astia fix in toaleta. 

Cata vreme nimanui nu-i pasa ca Emil Boc se afla la al treilea ciclu de asfaltare de cand a preluat fraiele Clujului, cata vreme nimanui nu-i pasa ca toti banii astia se scurg degeaba pe sinecuri populiste cetatenesti, in timp ce orasului ii lipsesc multe dintre investitiile si facilitatile unei metropole europene, cata vreme se sparg milioane de euro din bugetul primariei si nu se gaseste o jumatate de milion de euro pentru achizitia a 10 ambulante menite sa sporeasca parcul SMURD-ului si sa reduca timpii de asteptare, pana atunci, stimati reprezentanti ai societatii civile ce se implica numai in subiectele fancy si trendy, pe mine o sa va rog sa ma scuzati ca nu va aplaud decat cu jumatate de forta. 

Ipocrizia dumneavoastra nu va misca lucrurile, ci totul va ramane la stadiul de povesti pe Facebook si mici adunari hipioate in fata statuii lui Matei. 

Este pacat, pentru ca oameni precum Adrian Dohotaru sau Dan Pavaloiu, care se zbat constant si de ani de zile pentru cauzele lor importante, vor ramane niste insule de credinta intr-un ocean de ignoranta. 

Apropo, fiindca acesta e un exemplu pe care mie imi face placere sa il dau cand ma cert cu cate un “activist”: Dan Pavaloiu se implica de mai mult timp in problema defrisarii padurilor, dar dumneavoastra, cei care dati like-uri si share-uri melodramatice pe Facebook, unde ati fost in ultimii 5 ani, cand hotii de lemne au defrisat judetul Cluj, de au ajuns “cariile” forestiere sa se vada de pe Google Maps? 

Trebuie sa va reveniti din starea de ipocrizie, fiindca eu cred ca aveti un mare potential de a schimba cu adevarat lucrurile in acest oras. 

Imaginati-va ce s-ar intampla daca dumneavoastra, cei din societatea civila, v-ati propune sa va implicati serios in eradicarea coruptiei din spitalele clujene, daca v-ati implica in programe de transparenta a cheltuirii banului public de catre administratia lui Boc. Cam ce ar iesi? Va spun eu, ar iesi progres. 

Cata vreme actiunile voastre sunt sporadice si lipsite de consistenta, pe Boc sau pe orice politician o sa il doara in cot de protestele dumneavoastra. O sa ii doara in cot ca ingradesc cu garduri orasul pentru Untold. 

Imaginati-va cum ar fi daca 10.000 de oameni, membri ai societatii civile, ar cere Consiliului Local si lui Emil Boc sa sustina din bani publici un eveniment cultural profund si de impact, nu numai Untold-uri cu lasere si bubuieli. Va spun eu, ati fi ascultati.

Pana cand pe cat mai multi dintre clujeni nu o sa inceapa sa ii doara cu adevarat Clujul, noi n-o sa putem niciodata sa ne tratam de bolile ipocriziei, ignorantei si autosuficientei. Numai cand te doare cauti sa te vindeci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *