Editorial

Pe cei cu sufletul infectat cine îi numără?

Numărul celor pe care izolarea i-a infectat la suflet și le-a tulburat mintea este cu mult mai mare decât al celor pe care i-a îmbolnăvit coronavirusul. Teama de necunoscut exacerbează punctele noastre nevralgice și se pare că cei puternici devin mai puternici, iar celor sensibili le scade puterea. E un fel de selecție naturală până la urmă. Altfel nu îmi explic de ce unii au ajuns să manifeste pe toate rețelele de socializare episoade de anxietate și isterie duse la paroxism, să îi condamne pe cei care nu se supun ordonanțelor militare, să țeasă scenarii apocaliptice și câte și mai câte.

Oameni care înainte de „molimă” mi-au lăsat impresia că sunt echilibrați au început acum să dezvolte comportamente nefirești. Mulți au devenit anxioși la un nivel de neînchipuit, iar anxietatea asta i-a transformat în „hateri de izolare”, oameni care urăsc pe toată lumea, de la guvernanți până la pensionarul de 80 de ani care se flutură în fiecare zi prin magazine, oameni care îi arată cu degetul pe vecinii ieșiți la o gură de aer în fața blocului, pe bătrânii care se plimbă, pe părinții care ies cu copiii în parc etc etc etc. Da, aceasta ar putea fi denumirea unei noi rase umane – haterul de izolare.

Văd pe Facebook multe mesaje pline de ură, primesc telefoane de la prieteni, amici, cunoștințe și le simt ura și teama din suflete. Îi condamnă pe toți cei care nu respectă izolarea. Sunt atât de speriați că s-ar putea infecta de la cei care nu respectă izolarea încât dacă ar putea i-ar condamna la moarte pe inconștienți.

Nu știu la voi în cartier cum este, dar la mine, oamenii respectă regulile. Cel puțin eu așa consider. Da, sunt oameni în parc, dar puțini și respectă distanțarea socială; da, sunt bătrâni pe stradă, dar cei mai mulți sunt cu plasele la purtător, pline de cumpărături; da, sunt oameni care ies la plimbare sau jogging, dar se respectă distanțarea socială și da, sunt oameni la cumpărături. Trebuie să înțelegem că orașul nu va fi niciodată pustiu, doar dacă eventual poliția și armata ne sigiliează ușile și geamurile.

Cu toții avem un oarecare grad de frică și este firesc, dar nu trebuie să ne pierdem rațiunea.

În loc să vă alimentați anxietatea și nesiguranța care umblă printre noi mai ceva ca temutul COVID-ul, mai bine ați încerca să evitați zonele care nu par sigure, mai bine i-ați întreba pe bătrâni dacă au nevoie de ajutor, ca să nu se mai expună riscurilor atunci când ies afară, iar acolo unde vedeți că nu puteți ajuta sau nu puteți schimba nimic, lăsați lucrurile așa cum sunt.

Cine a înțeles cum stă treaba cu izolarea a înțeles din prima. Plus că e foarte greu să schimbi mentalitatea bătrânilor. Au fost educați altfel, au trăit alte vremuri, multora poate nici nu le mai pasă dacă mor astăzi sau peste o lună. Că e un infarct sau un COVID nu mai contează. Asta îmi spunea zilele trecute o doamnă de 88 de ani, din cartier.

Din păcate, inducerea anxietății, pierderea minții și informațiile false se transmit mai ușor decât coronavirusul. De aceea, e important să ne păstrăm rațiunea în această perioadă. Am un feeling că e doar începutul unor vremuri confuze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *