Numele de Cluj vine din latinescul Castrum Clus si este denumirea pe care aceasta zona a primit-o in Evul Mediu, mai precis in secolul 12, pentru a reprezenta mai bine aceasta asezare stranie, inconjurata de dealuri, total atipica pentru o cetate.
“Clus” are in limba latina semnificatia de “inchis” si vai!, cat de mult imi place sa fac referire la aceasta “porecla” toponimica pe care a primit-o acest viitor mare oras.
Fiindca un Oras Inchis am fost de multe ori in istoria noastra.
Sa incepem cu un alt adevar, trist adevar: peste 90 la suta din clujenii traitori azi in municipiu nu cunosc istoria orasului.
Daca ar cunoaste-o cu adevarat, ar sti din prima ca disensiunile dintre maghiari si romani sunt mai mult decat o falsa problema.
Incerc sa fiu cat de succint pot si, mai ales, sa nu predau lectii sforaitoare de istorie.
Dar fiecare clujean traitor in orasul asta TREBUIE sa stie ca “sedimentul” nostru ca viitoare cetate au fost sasii, care s-au asezat aici ca si colonisti in timpul regelui Stefan al V-lea al Ungariei.
Aia cu “Noi suntem romani, noi suntem aici de veci stapani” e faina de cantat, dar noi suntem cam… sasi, lucru deloc rau pentru orgoliul nostru, dar putin cunoscut. Noi, clujenii, suntem si maghiari, caci, de exemplu, la 1850, maghiarii erau de trei ori mai multi ca romanii in acest oras, noi, clujenii, suntem si evrei, fiindca la 1930 traiau aici peste 13 000 de suflete din aceasta etnie.
Stiti ce nu mai suntem noi in 2016? Toleranti! Nu mai suntem toleranti!
In multe cartiere clujene, la masa de duminica a unor “romani verzi” inca se mai rosteste rusinosul cuvant “bozgor”. In acest oras, o foarte, apas pe asta, FOARTE mare parte din clujeni se fac ca cei peste 3200 de tigani “scanati” la recensamantul din 2011 nu exista! Ei bine, dragi membri ai acestui grup, tiganii exista, sunt cetateni ai Romaniei, sunt clujeni la fel de plini ca mine si ca dumneavoastra, fie ca ne convine, fie ca nu.
Si mai e o “etnie” in acest oras. Cea a “viniturilor”! Urat cuvant si asta! Inventat si scuipat in scarba de “clujenii de 3 generatii”, cei care tin mortis sa le spuna celor din alte judete, “viniturilor” ce si-au facut un rost aici, ca ei sunt aici de cand lumea si pamantul cand, ii rog sa ma ierte, sunt aici de numai cateva zeci de ani!
Orasul acesta a fost creat de niste “vinituri”, oameni buni! Acei sasi colonisti care s-au asezat prima oara aici!
A crescut datorita “viniturilor”, fiindca, la un moment dat, maghiarii fiind dominanti, si romanii din vechime stabiliti “la oras” pot fi considerati oricand “vinituri”.
“Vinituri” sunt si cei ce au fost adusi cu forta sa construiasca la Cluj comunismul in anii ’60, multi din satele si comunele apropiate de Cluj-Napoca (denumire pe care Ceausescu ne-a obligat sa o inghitim in 1974). Cand mai auziti pe unul ca spune “plecati acasa, viniturilor, daca nu va place Clujul”, sa il intrebati daca nu cumva parintii lui sunt nascuti in Cara sau Savadisla sau Frata sau Iara sau Iclod, fiindca atunci ii puteti spune, pe drept cuvant, ca si el e produsul unei vinituri.
Pe scurt. Clujul este un magnet. A fost dintotdeauna un magnet pentru cei ce si-au cautat aici un acoperis, o pita de mancat, o cale mai buna pentru profesie. El a crescut si s-a dezvoltat SI datorita viniturilor, SI datorita maghiarilor, SI datorita romanilor care au facut lucruri incredibile in acest oras dupa 1918.
Undele magnetice ale acestui oras au adus insa o schimbare nasoala a polurilor nord si sud, est si vest, din creierele noastre. Asta s-a intamplat mai ales dupa 1970, cand Ceausescu a facut tot ce a putut sa se razbune pe Cluj-Napoca.
In loc sa faca insertii sociale cu moldoveni, de exemplu, ca la Brasov, Ceausescu ne trimitea recidivisti si elemente reprobabile ca sa ne construiasca socialismul. Multe orase din Transilvania aveau IN MARE cele trebuincioase traiului, numai la Cluj alimentele de baza se dadeau ca la vite, cu cartele. Toate marile orase ale Romaniei erau conduse de “secretari de partid” luminati, numai la Cluj ajungeau toti incuiatii pamantului.
Noi, cei ce traim azi in acest oras, trebuie sa recalibram acest magnet care este Clujul. Sa aducem nordul la nord, sudul la sud.
Sa invatam din nou ce inseamna respect pentru semeni, sa invatam sa ne spunem parerea, sa nu mai fim infumurati si sa scoatem mereu in evidenta ca traim in “orasul-comoara”, ca si cum asta ar insemna ca trebuie sa ne curga in cap galbenii din vistieria Clujului.
Adevaratele comori ale Clujului au fost mereu oamenii, apoi Universitatea, apoi lumea medicala, apoi mediul de business. Mai nou, o comoara extraordinara este IT-ul.
Datoria noastra este sa reconectam acest stalpi la Cetate, la clujeni. O sa va povestesc in curand de ce ura Ceausescu Clujul. Pana atunci, va rog sa meditati la cele scrise mai sus. Si sa le mai cititi inca o data, sa va intre bine in cap: nu URA, ci bunul simt ne va duce inainte.
Acest oras trebuie sa fie un leagan confortabil pentru toti. Si trebuie condus de oameni care stiu sa fie inimosi, creativi, intelepti, cumpatati, toleranti.
Am spus azi ceva la amiaza. Imi place chiar si vizual ideea. Eu vreau sa ma tineti in brate, asa cum eu vreau sa va tin in brate, sa avem grija unii de altii in acest oras.
Asa cum era odinioara cand Aurel, de pe strada Bucuresti, ii imprumuta domnului Burger, evreul simpatic, doua sute de lei ca sa plateasca niste acareturi, bani pe care ii primea seara inapoi.
Asa cum era odinioara cand domnul Erno Kiss se apleca binisor si incet la urechea unui tanar mai obraznic care aruncase o hartie pe jos in troleu si ii spunea discret: “Ridica hartia, te rog. Nu stiu de unde esti, dar aici suntem in Kolozsvar, aici noi suntem civilizati”.
PS: Sa citim putin asta cu ochii larg deschisi: