FOTOGRAFILA

Omagiu domnului Profesor Mihai Lucan! Multi ani primeasca!

In lumea aceasta plina de minciuni, paranoia si lasitate, noi, jurnalistii, am uitat sa fim oameni. Si am uitat de Oameni. Un Om intre Oameni este minunatul profesor pensionar Mihai Lucan, care ieri si-a sarbatorit minunata zi de nastere oarecum uitat de semenii sai. Noroc cu niste papagali penibili si anonimi de la B1 TV care, analfabeti nevoie mare, i-au acordat Profesorului Mihai Lucan o limba pornita din strafundurile osului sterno-cleido-mastoidian si care s-a hranit cu creuzetul de muschi constrictori din zona coccigiana a marelui chirurg cautat de DIICOT acum cateva saptamani.

Numai pe vremea lui Ceasca mai puteam vedea atata mucilagiu salivar scurgandu-se pe  slove. Si, fiind convinsi ca noi nu vom ajunge niciodata in Rai, precum Marele Profesor, care are locul asigurat cu cei de o teapa, fiindca pana si Dumnezeu a facut trafic de organe cand cu coasta lui Adam, ne-am permis sa rescriem putin textul de la B1 TV, asa cum ar fi trebuit el sa apara, adica in ton cu realitatile:

 

„Cand granita dintre viata si moarte este aproape insesizabila, singurul medic care te poate intoarce din drum este Mihai Lucan, care iti explica cat esti de bou sau vaca sa mori la stat cu bancnota in mana, in loc sa fii operat la el la privat si apoi sa te refaci pe banii statului. Si sa ii dai lui bancnota.

Cu cunostiinte (nota redactiei Ziar de Cluj – asa a scris analfabeta de la B1 TV, „cunostiinte”) acumulate in mii de ore de operatii, de la procurori la judecatori, de la securisti la sereisti, de la ministri la sefi de multinationale, de la artisti la ziaristi, pentru profesorul Mihai Lucan traficul de… influente medicale (ce, v-ati fi asteptat de organe, porcilor?) devine firescul unei zile.

In urma cu aproape 40 de ani, profesorul Lucan facea parte din echipa care efectua primul transplant renal din Romania. Din pacate, a fost facut gratis. Greseala pe care Lucan o regreta si azi, dar pe care nu a mai repetat-o niciodata.

Punea in aplicare tot ce invatase in Cuba, tara care avea o experienta multipla in acest domeniu, caci Fidel Castro exporta atunci revolutie si medicina, asa ca si Lucan s-a gandit sa importe bunul obicei de a tranzactiona tot ce ii statea in bisturiu: viata, moartea, rinichiul, pancreasul, raul, ramul.

Dupa 1989, a realizat la Cluj primul program real cu ajutorul Papei Ioan Paul al II-lea, care s-a implicat direct si pana in 1997 trimitea periodic medicamente cu avionul pentru bolnavii transplantati, pentru ca Ministerul Sanatatii nu acorda acest tratament gratuit. Ce nu se spune niciodata in public este ca, dupa o imbratisare de-a profesorului Lucan, Papa Ioan a simtit ca a disparut ceva din el. La autopsie, s-a aflat ce a disparut…

Profesorul spune ca mai mult de 75 din viata si-a petrecut-o in clinica. Asa si e. Numarand banii. 

Aproape toate zilele de nastere l-au prins in sala de operatii. Ba luand-o la misto pe o asistenta, ba facandu-l muist pe vreun doctor, ba certand cate o pacienta mai de la tara de ce nu a fost in stare sa stranga toata viata 5000 de euro ca sa se ingrijeasca de sanatate.

Este o viata sacrificata, dar altfel nu poti face performanta, spune profesorul Mihai Lucan. Caruia i-a slabit vederea de-a lungul anilor de activitate de la cate bancnote a trebuit sa numere. O munca anevoioasa si solitara, numaratul de bani aduce aminte de sacrificiul lui Iosif, tatal Domnului nostru Iisus Cristos, care era tamplar de profesie si care lucra la negru, fara PFA.

Sustinerea a venit din intelegerea familiei care a realizat ca pentru medic este mai importanta viata zecilor de mii de pacienti. Si mai ales care, cati, cum si cat. Tot familia a inteles si faptul ca Marele Profesor trebuie sa mearga mai mult la Bucuresti la o pacienta careia, din cauza problemelor cu rinichii, i s-a roscatit parul si necesita tratament buson la buson pentru resuscitare. Totul din vocatie. 

Pasionat de literatură şi muzică, profesorul Mihai Lucan citeste cu placere seara inscriptiile de pe suta de dolari si de pe editiile movulii ale bancnotelor crude de 500 de euro. Si adoarme citind cu voce tare din extrasele sale de cont.

Si se calauzeste mereu dupa vorbele marelui poet: „Am toata intelegerea fata de tine, dar nu mai plange ca o p… si du-te fa un credit”.

 

Domnule Profesor, va doresc ce scrie in titlu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *