O scurtă povestioară despre elogiul traficului de influență din Consiliul Local

Nu se poate să nu ne întrebăm dacă, ieri, când și-a anunțat demisia din funcția de viceprimar, doamna Anna Horvath a fumat ceva sau a luat oareșce pastile care să o facă să treacă mai ușor peste momentul greu al renunțării la șefie și efectul medicamentelor să fi fost prea puternic? Ori pur și simplu consideră că cercetarea pentru trafic de influență este doar o abureală a celor de la DNA, care din lipsă de ocupație s-au gândit să se joace puțin cu domnia sa ca să vadă cum face față unui moment de maximă tensiune?

Nu mi-aș fi pus aceste întrebări dacă anunțul oficial al demisiei nu ar fi semănat cu un moment de Oscar, cu mulțumiri și discursuri delirante, cu păreri de rău că se încheie o etapă atât de frumoasă din punct de vedere profesional, cu povești despre nopți nedormite și suferințe pentru bunul mers al orașului.

Cum să vorbești despre încrederea cu care te-a onorat primarul în 2012 și în 2016 când tu ești cercetat pentru trafic de influență? Cum tu, ca primar, să mulțumești unui viceprimar cercetat pentru trafic de influență pentru lucrurile pe care le-a făcut ca totul să meargă bine în oraș? Cum să îți vină să dai un răspuns în spirit de glumă când ești întrebat de presă de ce UDMR nu a găsit un candidat potrivit pentru  funcția de viceprimar?

Nu ai cum să declari în fața presei cu zâmbetul pe buze și să te pisicești în fața jurnaliștilor când vorbești despre încredere când DNA-ul e pe capul tău și să le mai și plângi de milă lui Boc și Dan Tarcea că ei duc greul de când cu această „situație nefericită”. Cum a îndrăznit DNA să strice tot feng-shui-ul din Primărie și din UDMR?
Și, cum să aplauzi la finalul unui discurs al unui fost viceprimar cercetat de DNA?

Ce s-a întâmplat ieri în ședința de Consiliu Local arată clar ce atitudine au funcționarii publici și politicienii față de Justiția din România. Un fel de: “Lasă mă’ că oricum scapă. Doar și alții au scăpat”.

 

 

Adauga comentariu