Fânațele Clujului reprezintă o arie naturală protejată de interes național pentru care, în mod paradoxal, nu există niciun fel de interes local. Din acest motiv, puțini clujeni o cunosc. Ea nu este deloc promovată și, până aici, se ajunge pe un drum care nu a fost asfaltat niciodată.
Spre rezervația naturală, de o frumusețe aparte, s-ar putea ajunge foarte ușor, ea fiind situată la doar câțiva kilometri de centrul orașului, la 20-30 de minute de mers cu mașina, pe strada Valea Fânațelor, un drum din interiorul municipiului Cluj-Napoca ce se ramifică din strada Oașului.
Tot de pe strada Oașului se mai ramifică un drum, Dealul Fânațelor, care nu duce spre Fânațele Clujului, ci spre Pădureni, drum de pe care se pot admira doar panoramic Fânațele Clujului, fără a fi o cale de acces spre această zonă.
Dintre cele două drumuri, ambele situate în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, Primăria a ales să îl asfalteze doar pe cel care nu duce spre rezervația naturală Fânațele Clujului, zonă inclusă și în rețeaua „Natura 2000”, recunoscută astfel și la nivel european.
Ziar de Cluj a scris și în luna iulie a anului 2016 despre drumul neasfaltat care duce spre rezervația naturală, sesizând problema și municipalității, însă, de atunci și până acum, nimic nu s-a schimbat!
Localnicii sunt nemulțumiți nu doar de starea proastă a drumului, ci și de alte probleme care înseamnă lipsă de civilizație. În Clujul anului 2017 încă mai există case care nu au apă curentă, oameni care înoată în noroi atunci când plouă:
„Eu locuiesc aici în Valea Fânațelor din 1970. A fost un tărâm uitat de timp. A fost foarte greu de circulat aici, în Valea Fânațelor, cu toate că este o stradă în municipiul Cluj-Napoca! Cine vine pe aici cu mașina, își rupe mașina, are impresia că a ajuns într-un sat!”, a explicat un localnic.
Cei care au casă pe strada Valea Fânațelor spun că, de la Revoluție încoace, drumul nu a fost niciodată asfaltat. Cu toate că accesul până aici este anevoios, rezervația stârnește totuși interesul turiștilor, mai ales al celor străini:
„Aici la mine la poartă e tabla și e scris: rezervație naturală. Au venit turiști chiar și din Austria, Germania, din Ungaria vin! În rezervația asta este o faună florală unică în Europa! Sunt păsări, un fel de șopârle care sunt unice în Europa!”, a precizat același localnic.
Strada Valea Fânațelor, care duce spre rezervație, este și a fost dintotdeauna o rușine pentru municipiul Cluj-Napoca, o urbe cu foste pretenții de Capitală Culturală Europeană care nu este capabilă să pună în valoare și să ofere un acces facil, pe un drum de până în 10 kilometri, spre o arie naturală protejată, de care clujenii și vizitatorii Clujului se pot bucura acum doar în cazul în care sunt dispuși să își distrugă mașina.
Localnicii povestesc cu tristețe problemele pe care le îndură de-o viață, ca locuitori, totuși, ai Clujului:
„Drumul e foarte rău, care au mașini e rău, că își tot strică mașinile! Că tot zice că s-a asfaltat! Și nici nu există așa ceva! Drumul acesta nu a văzut niciodată asfaltul! Noi atâta am înotat aici, în tina asta, și copiii nu ni i-am putut purta la școală, din cauză că nu a fost drum! A fost pământ! Acum au băgat ceva umplutură de care au aruncat-o ei, de pe drumurile Clujului poate! Pietriș, cum au scos de pe acolo, asfalt, pietre!” a explicat, deznădăjduită, o localnică.
„Din 2004 stăm aici. Tot am mai muncit, cu animalele ne ocupăm. Ne-a promis că ne aduce apă! N-avem apă, n-avem canalizare, n-avem nimic!”, a povestit o localnică ce a precizat, de asemenea, că l-a servit cu clătite pe primarul Emil Boc atunci când edilul a fost pe stradă și a promis apă și asfalt! Ulterior însă Boc a plecat la București ca prim-ministru și promisiunile sale nu s-au mai realizat! De atunci și până acum, oamenii trăiesc cu speranța de mai bine. Înarmați cu speranță, cu găleți și cu butoaie, ei își aduc apă de la vecinii din capătul de stradă care are apă și canalizare.
Dincolo de speranțe însă rămâne întrebarea dacă și când Primăria Cluj-Napoca se va sesiza și va asfalta strada Valea Fânațelor, care, la ora actuală, este o mizerabilă uliță rurală, plină de gropi și de praf, practicabilă doar cu căruța, ca în secolul XIX. Când va fi introdusă apa, semn sine qua non de civilizație?
Reamintim Primăriei Cluj-Napoca faptul că, în secolul XXI, cultură și civilizație nu înseamnă numai festivaluri și festivăluțe, ci și străzi asfaltate, apă, canalizare și respect pentru natură.