O nouă vacă publică de muls: Alin Tișe vrea „să privatizeze” azilele de bătrâni și centrele de plasament pentru copii

Conform radiocluj.ro, „azilele publice de bătrâni şi centrele de plasament pentru copii ar putea trece de la Consiliul Judeţean Cluj la fundaţii sau asociaţii care se ocupă de acest gen de activităţi. Administraţia încearcă să reducă astfel finanţarea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Ocrotirea Copilului, care reprezintă aproximativ o treime din bugetul Consiliului Judeţean. La nivelul instituţiei, toate partidele sunt în principiu de acord cu această formă de organizare, care se aplică deja în alte judeţe.

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, spune că, în această variantă, vor fi decontate o parte din cheltuielile de funcţionare a centrelor, iar o altă parte va fi asigurată din veniturile proprii ale respectivelor fundaţii:

«La nivelul Direcţiei vom declanşa un audit care ne va spune exact modul de reorganizare a centrelor, de reorganizare a acestei direcţii, iar, după modelul pe care îl practică Bihorul sau Alba, unele din aceste centre să fie externalizate, prin procedură de licitaţie.

Poate fi o opţiune pentru a reduce consistent cheltuielile pe care le are bugetul. Pe noi trebuie să ne preocupe cei vizaţi în mod direct, respectiv copiii cu nevoi şi vârstnicii, şi mai puţin de cei care au supradimensionat schema de personal. Aşa încât, acele fundaţii, asociaţii care derulează astfel de activităţi, să poată să exercite, contra cost, aceste servicii.»”

Așadar, pretextând eventuale economii la bugetul județului, președintele CJ, Alin Tișe, intenționează să predea casele de copii și bătrâni la diverse ONG-uri de profil, cel mai probabil și instituțiilor bisericești, prin fundațiile ramificate din acestea. Externalizarea serviciilor sociale, „privatizarea” acestora va avea implicații majore atât asupra beneficiarilor, copii și vârstnici, dar și asupra celor 1500 de angajați ai DGASPC, instituția care administrează în prezent azilele publice și centrele de plasament. Cei 1500 de actuali angajați ar putea îngroșa rândurile șomerilor din județ, externalizarea serviciilor către culte religioase și către ONG-uri putând însemna noi angajări din rândurile unor apropiați ai acestor noi entități care urmează să administreze centrele sociale. 

Se pare că furia războinică a șefului județului, Alin Tișe, nu s-a liniștit odată cu demiterea directorului DGASPC, Daniel Tămaș, ci continuă acum, sub alte forme, asupra instituției  pe care Tișe intenționează să o destructureze. Orice război presupune și împărțirea prăzii victoriei, iar azilele de bătrâni și centrele de plasament pentru copii vor fi oferite cadou, prin licitație, bineînțeles, bisericilor și ONG-urilor care vor primi centrele cu tot cu infrastructură, cu beneficiari, totul de-a gata, numai bun de administrat și de scos profit. Atâta timp cât ONG-urile care urmează să administreze aceste centre vor fi nevoite să investească bani pentru susținerea lor (întreținere, utilități, hrana beneficiarilor etc.), ele cu siguranță nu vor adopta atitudinea bunului samaritean, ci aceea a unui investitor care e nevoit să își recupereze investiția și care vrea să scoată și profit. ONG-urile vor încerca să obțină cât mai mulți bani din subvențiile de la Consiliul Județean, care se obligă din start să deconteze o parte din cheltuielile de funcționare, și se vor concentra pe modalități eficiente de a obține și venituri proprii. 

ONG-urile vor putea exercita serviciile sociale contra cost în cazul vârstnicilor care vor putea cotiza cu pensia. Cei care vor avea o pensie suficient de mare. Bătrânii cu pensii mici și fără rude dispuse să îi ajute vor rămâne probabil pe stradă și vor beneficia cel mult de centrele sociale ale Primăriei, care îi vor găzdui nocturn, pentru ca să nu înghețe noaptea, la -10 grade, sub cerul liber.
 
Dar cum vor putea asociațiile și fundațiile să ofere servicii sociale contra cost în cazul minorilor din centrele de plasament? Vor plăti copiii cu alocația? Sau cu un rinichi? 

Instituțiile clericale din Cluj, de toate confesiunile, pe lângă fiecare mini-catedrală construită, ar trebui să edifice și câte un centru social de copii și bătrâni, pe care să îl zidească de la fundație până la acoperiș și să îl administreze din cotizațiile generoase ale enoriașilor sufletiști care, în multe parohii, sunt numeroși și foarte deschiși la pungă. 

Pe surse se aude că președintele Consiliului Județean Cluj ar intenționa ca, prin externalizarea anunțată, să le ofere cadou anumitor culte religioase  centrele care, cu cofinanțarea care ar curge în continuare de la bugetul județului, ar putea reprezenta mine de aur pentru cei care le vor deține. 

A venit rândul, așadar, să se privatizeze la Cluj și sărăcia și nevoia, după ce tot ce s-a putut privatiza s-a privatizat. Orfanii și vârstnicii vor fi la mâna unor privați care îi vor trata fiecare după propria conștiință, pricepere și bun-plac. Toate în interesul banilor economisiți de la bugetul public, bani care vor putea fi de acum irosiți mai abitir pe plombări provizorii de drumuri județene mereu sparte, pe stadioane falimentare, pe excursii în străinătate ale aleșilor județeni, pe studii de fezabilitate pentru investiții care rămân pentru eternitate simple promisiuni electorale ș.a.m.d.

Victime colaterale și pradă de război există în orice conflict. În cazul DGASPC versus Consiliul Județean Cluj, victimele colaterale ar putea deveni copiii și vârstnicii, iar prada de război va fi împărțită între ONG-urile laice și bisericești care vor primi afaceri la cheie cu o mică investiție la început, businessuri din care profitul va curge apoi după priceperea și spiritul antreprenorial al fiecărui investitor.

Ziar de Cluj le-a adresat astăzi o serie de întrebări lămuritoare tuturor factorilor implicați în această „privatizare” (cu posibil cântec) a serviciilor sociale pentru copii și vârstnici. I-am întrebat pe reprezentanții Consiliului Județean Cluj cum intenționează să realizeze această externalizare, ce procent din cheltuieli le va deconta ONG-urilor, în ce constă modelul de practici care urmează să fie preluate din județele Bihor și Alba, în ce mod va influența beneficiarii externalizarea acestor servicii, dacă internarea în azile va fi contra cost în cazul vârstnicilor și dacă acestora le va fi condiționată internarea de un anumit cuantum al pensiei. I-am întrebat și pe reprezentanții Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, ai Mitropoliei Clujului și Eparhiei Reformate din Ardeal dacă doresc să preia o parte dintre aceste azile și centre de plasament, cum văd pusă în practică această preluare, dacă ar păstra personalul angajat în momentul de față, care ar fi fondurile de care ar avea nevoie din partea Consiliului Județean Cluj pentru întreținerea ulterioară a centrelor, dacă pentru persoanele vârstnice internarea în azile va presupune anumite costuri suplimentare și cum ar realiza cofinanțarea centrelor de plasament pentru copii. Aceleași întrebări le-am adresat și unor ONG-uri laice și am cerut și punctul de vedere al reprezentanților DGASPC asupra implicațiilor pe care le-ar avea asupra beneficiarilor externalizarea serviciilor sociale. Vom reveni cu răspunsurile la toate aceste întrebări în momentul în care le vom primi. Adevărul filantropic s-ar putea să fie, ca și cel filosofic, undeva la mijloc. Trist e că, în cazul de față, la mijloc sunt copii și bătrâni nevoiași, dramatic este că se vorbește despre economii bugetare și nu despre creșterea calității serviciilor oferite acestora, că banul, interesele și vendetele politice angrenează ca posibile victime colaterale persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra de aceste mașinațiuni ale căror interese ascunse și repercusiuni negative le vom afla de abia după ce vor fi iremediabil puse în practică.

Adauga comentariu