De peste patru ani, grupul media deţinut de CME în România, cu „nava amiral” Pro TV, face, an de an, nişte cifre de afaceri absolut şocante, cu margini de profit incredibile. Ieri, Pagina de Media arăta că, în România, Pro TV şi sateliţii săi au încasat, la 6 luni, doar din piaţa de publicitate şi cablişti, aproape 100 de milioane de euro. Din care, aproape jumătate, sunt profit.
Este o cifră înspăimântător de mare pe care Pro TV o suge din piaţă în comparaţie cu restul actorilor, oricare ar fi ei în piaţa de televiziune.
Având în vedere aceste lucruri, dar şi altele din trecut, şi am să le enumăr imediat, cred foarte tare că se întrunesc multe dintre elementele unui abuz de poziţie dominantă pe care Pro TV, cu tupeu, îl face. Desigur, Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, nu are curaj să se uite în ograda Pro TV, de frica acestui colos media. Însă mie nu mi-e frică de Pro TV.
În ultimii patru ani, deşi asta se întâmplă de peste un deceniu, Grupul PRO şi-a tras constant o halcă de peste 79% din piaţa de publicitate românească. Totul a culminat cu o întâlnire pe care şeful Pro TV România a avut-o, la un moment dat, cu cele mai mari agenţii de mediabuying şi cei mai mari „spender”-i în publictate în care, cu obrăznicia pe care ţi-o pot da punctele de audienţă pe care le face Grupul, le-a servit, pe nemestecate, decizia acestuia de a mări rate-card-ul la reclamă. Credeţi că vreun mare client de publicitate sau vreo agenţie media au protestat? Nu s-a întâmplat asta, bugetele au fost revizuite, conform ordinului Pro TV, în dauna televiziunilor mai mici. Iar acesta este un gest clar de abuz de poziţie dominantă.
Surpriza pentru mine este că toţi cei pe care i-am enumerat în titlu, proprietari sau lideri ai principalelor televziuni de ştiri se uită, inert, cum Pro TV îi duce spre prăpastia inaniţiei financiare, an de an. Cifrele de afaceri ale televiziunilor de ştiri sunt atât de mici încât, adunate împreună, abia fac 18% din cifra anuală a Grupului PRO.
Mai există un cuţit pe care vreau să-l înfig în inima celor menţionaţi, cărora le cer, cu respect, să se gândească la viitorul lor şi, în general, al industriei de ştiri din România.
Faptul că nu au reacţionat niciodată în faţa tăvălugului Pro TV, din ignoranţă, frică sau neştiinţă, a făcut ca această televiziune să le mănânce efectiv pita ştirilor în audienţe.
Pro TV este lider de audienţă în fiecare zi pe cel puţin 7 sloturi orare, dintre care 4 cele mai importante. Diferenţa dintre audienţele Pro TV şi audienţa cumulată a televiziunilor pure de ştiri este de la cer la pământ. Astfel încât se pune întrebarea dacă B1 TV, Realitatea, Antena 3, RTV mai au vreo legitimitate profesională în această piaţă?
Eu ştiu sigur că au, căci aceste televiziuni au făcut cu adevărat informare, campanii de presă, dezvăluiri care au schimbat cursul istoriei, în timp ce Pro TV şi-a bătut joc de români, considerându-i nişte vite informe pe gâtul cărora au băgat protembelisme, publicitate mascată şi isterii inutile.
Nu mă înţelegeţi greşit, respect succesul Pro TV, o arata cifrele, foarte bine, bun. Însă, când acest succes devine prea mare, trebuie să ne aducem aminte de reglementările legislative care privesc concurenţa şi abuzul de poziţie dominantă, care se refera in mod strict la asemenea situatii. Când un actor este prea mare într-o piaţă riscă să-i strivească pe cei mai mici. Da, în mod evident, Pro TV are succes, dar insuccesul financiar al restului televiziunilor este exact consecinţa acestei poziţii dominante. Televiziunile de ştiri menţionate au cifre de afaceri mici, încasează puţin din piaţa de reclamă, nu se pot dezvolta editorial şi tehnologic şi se umplu de datorii.
PS: Sper ca toţi cei menţionaţi să înţeleagă că nu doresc să îi atac, ci să propun o temă reală de dezbatere între noi, fiindcă avem un interes comun care ar trebui să transforme substantivul „supravieţuire” în substantivul „dezvoltare” pentru tot ceea ce facem.
PS2: Bogdan Chiriţoiu, şeful Consiliului Concurenţei, este principalul vinovat al acestui status quo. În urmă cu câteva luni, a asistat, impasibil, la cel mai mare şantaj media din istoria industriei, când Pro TV, cu toată forţa, l-a călcat în picioare pe operatorul de cablu Telekom, folosind mesaje de presiune pe toate mediile sale şi forţându-i la final pe cei de la Telekom să accepte preţul mărit pentru fiecare abonat de cablu. Sigur, ca jurnalist, cred că şi un procuror, de la oricare Parchet, ar fi trebuit să se auto-sesizeze şi chiar să dispună arestări.