M-am mobilizat – neavand veleitati de sociolog, pot spune chiar ca mi-am facut curaj – sa scriu aceste cateva randuri cu un astfel de titlu acum la inceperea noului an scolar – pornind de o intamplare banala la care am asistat undeva in luna iunie, la terminarea scolii.
Asteptam rabdator intr-o pizzerie (care miraculos, are o zona de nefumatori egala cu cea de fumatori) sa imi iau comanda pentru acasa, tragand in acelasi timp amuzat cu urechea la distractia si povestile a 8 adolescenti, 4 baieti si 4 fete, din salonul alaturat. Erau frumosi si fericiti, sarbatoreau ziua de nastere “sweet sixteen” a unuia dintrei ei. Toti erau foarte bine dispusi si in forma, fumau si beau bere, vin, iar la un moment dat a aparut si nelipsita sampanie.
Am iesit din local in cele din urma, si in timp ce inchideam usa mi-a jucat cateva secunde in fata ochilor arhicunoscutul afis “NU SERVIM TUTUN SI ALCOOL MINORILOR”, care era lipit constiincios la inaltimea ochilor, pentru ca toti minorii care poposesc acolo sa stie asta. M-am gandit in gluma ca probabil sarbatoritul si-a adus de acasa tigarile si bautura, stiind ca cei care lucreaza in pizzerie respecta legea si nu i-ar fi servit cu asa ceva…
Cei care au citit titlul sper ca au realizat deja ca nu este o opinie puritana despre cat sunt de suparat ca majoritatea adolescentilor beau si fumeaza (n-am sa pot schimba eu lumea – si chiar daca as vrea s-o schimb, as incuraja mai degraba reciclarea) si nici o morala la adresa societatii de consum strambe si in cautare de profit in orice fel (eventual, daca doriti o destinatie precisa, este o adresa fara acuza catre managerul pizzeriei).
Este mai degraba dilema oricarui cetatean, parinte sau nu, care dupa ce termina de criticat toate tarele sistemului de invatamant (cliseele obisnuite gen “dau bani si sistemul de invatamant nu produce nimic”, “profesorii nu sunt de calitate”, etc.) are un moment de onestitate cand se intreaba daca el face destul pentru scoala (si nu cliseele obisnuite gen “am dat bani pentru fondul clasei”).
Nu cred ca scoala are nevoie doar de bani, care nu vor fi niciodata destui, in primul rand pentru ca la fel ca in multe alte domenii publice, multi dintre ei dispar miraculos. Ar fi mult prea simplu sa ne cautionam spunand ca de vina sunt banii. Scoala are nevoie de implicare, stradanie si pasiune din partea fiecaruia dintre noi (inclusiv a managerului pizzeriei), ca parteneri responsabili, in a-i acompania pe copii in lungul drum de cautare a fericirii. Asa ca, inainte de-ai cere ceva scolii, stim si suntem pregatiti sa-i dam ceea ce ne cere ea?