Se mai aude ceva despre arestările de vineri noaptea? Că, au trecut anii, fix şase, de când fostul șef al Direcției de Finanțe Bihor, Ioan Lascău, a fost extradat de SUA. Între timp, s-a făcut un film despre cum s-a sinucis un procuror, dar dreptatea nu a mai văzut-o nimeni decât în coadă de pește. Borfașul Tărău a rămas cu banii, Panait s-a sinucis, Lele a fost despăgubit. Numai Adevărul umblă cu capul spart.
Salut, sunt Victor Lungu şi constat că ni se cere să respectăm Legea tocmai de către cei care se găinăţează, cu spor, pe ea.
Dar să vă derulez firul căcăniu al afacerii de care, desigur, aţi uitat (în fond sunteţi în măcar a nouăsprezecea vacanţă bugetară de Sfântă Măicuţa Marie): pe la începutul anilor 2000, Tărău, plodul prefectului PSD de Bihor, făcea afaceri cu motorină prin Vama Bihor sub privirea larg închisă a serviciilor secrete şi a șefului Vămii Bihor, Lascău. Un procuror, Alexandru Lele, a descoperit mizeria și l-a săltat pe juniorul Tărău. Premierul PSD al României, viitorul deținut N0049 a ieșit public la tembelizor luând apărarea borfașului, după care a asmuțit procuratura pe procurorul Lele. Procurorul Panait a fost trimis să-i însceneze ceva lui Lele. N-a reușit, motiv pentru care a fost vizitat de șeful Corpului de Control al Premierului “Mătușa Tamara”, mitomanul plagiator, viitorul ex-ministru Victor Ponta, vizită care se lasă cu o sinucidere. Procurorul Lele este dat afară din slujbă, este târât prin judecată ani buni până să i se facă dreptate și să fie repus în drepturi. Preventiv, juniorul Tărău fuge din România. Preventiv, Șeful Vămii Bihor, Lascău, fuge din România. Vremuri grele pentru regimul mafiot PSD – Traian Băsescu câștigă președinția. Opt ani mai târziu, Năstase înfundă pușcăria. Pupilul lui cel ticălos, plagiatorul mitoman Victor Viorel Ponta devine premier. Numai că nu are toată puterea până nu pune laba pe Justiție. Și, contrar aparențelor, Justiția se prefăcea că zvâcneşte a independență de spaima Odiosului Dikta Chior. Nouă ani mai târziu, Lascău este extrădat. Mai trec şase ani de atunci, iar eu pun întrebări fără răspuns, aici, la televizor.
Procurorii “rulz” – Justiţie e-n toate cele ce-au fost şi-au să mai fie!
Ia să mai facem niţică istorie recentă, să nu uitaţi atât de uşor ambuteiajele de pe şosele Patriei din această nouă mini-vacanţă bugetară.
În 2014, se prăbușea un avion în Apuseni. Raed Arafat, pe atunci secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, dădea asigurări: „Operaţiunea a fost extrem de complexă, începută prompt, imediat după apelul la 112″. Atât de “prompt” a fost “începută” că au murit doi oameni și, dacă nu erau localnicii, mureau și restul. Un an mai târziu, un avion se prăbușea în Lacul Siutghiol. Arafat glăsuia liniștitor: „Cu cât stă lumea mai mult împreună şi face un comandament integrat, lucrurile funcţionează mai bine”. Atât de bine a funcționat totul, încât s-au dus să salveze de la înec cu o barcă cu motor… fără motor – au dat la vâsle. Aşa că au “decedat mortal” toţi “salvaţii”.
În 2016, după tragedia de la Club Colectiv, ce glăsuia Arafat despre intervenţia Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din subordine? Că „Într-o oră şi 40 de minute de la incendiu, toţi pacienţii erau în spitale, o parte ajungând la urgenţe şi cu maşini particulare, nu cu ambulanţe, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul incendiului din 2003, din SUA”. Bașca asigurările că nu e cazul ca cei arși să fie transferați în alte spitale din lume șamd, că la noi totul e sigur, totul e sub control. Rezultatul? Încă câteva zeci de morți din cauza infecțiilor nozocomiale.
Anul trecut liniștea lumea că, recomandările făcute de ISU (să stea lumea gazată acasă, că n-are nici pe dreacu), rămân valide: “cei care nu au simptome sau probleme care să-i îngrijoreze, nu trebuie să meargă la Urgențe pentru un consult de rutină pentru că acest lucru ”nu va aduce niciun beneficiu”. Rezultatul? Încă un mort. Anul acesta ies la iveală cadavrele tranşate şi calcinate la butoi ale diverselor victime care au avut neşansa să apeleze la 112. Başca prostia şi incompetenţa, absolut criminale, de care dau dovadă anchetatorii. Arafat este tot în funcţie şi promite siguranţă şi protecţie. Normal, dacă se lasă cu un nou eşec, NU pleacă din funcţie. El şi Ion Iliescu din politică: numai cu picioarele înainte…
Românaşului îi place şi să stea blocat în proiecte în veci nefinalizate şi în forme fără fond, la coadă la cuvintele azvârlite de orice papagal cu carismă de pe la diverse tribune ale Patriei. Românaşului îi place să stea înţepenit şi în cozi: de la ghişee, la casele de marcat, la dat banii unui stat impotent, sau la primit mititei şi bere la pet moca şi fasole cu ciolan “gratis”. Îi place să stea înţepenit şi în blocaje rutiere – şi astea-s un fel de cozi, stai la coadă cu maşina: „ce se dă, domnu’, la ambuteiajul acesta?” Ce să se dea? Viermuială pe Litoral, viermuială la poale de munte – asta se dă. Sindromul Piteşti pe nou este cel al Promisiunilor neonorate.
Şi, gata!