Cam prin vara anului 69 înaintea erei noastre, pe malul Șamașului stătea dac și își spăla opincile și viezurele. Aplecându-se în apă, i-au căzut clopul și viezurele în râu. Enervat, a strigat: No, puca me! De atunci, înainte de venirea intempestivă a romanilor, localnicii bălai cu ochi albaștri, iubitori de mioare și struguri fermentați, i-au spus acestui oraș (inexistent), Napuca. N-apucară dacii să se de-a loviți și să-și lase nevestele în grija legionarilor dintr-a patra Felix, că urbea fu redenumită repede Aurelia Napoca, prin votul a doi decurioni vorbitori de sarmată și trei auxiliari din Siria. După o vreme romanii se retrag peste Dunăre și lasă castrul fără tăbliță trilingvă, deși unii spun că primul semn pe drumul Clujului era la Calvaria, adică prin Mănăștur. Acolo s-ar fi odihnit regele anonim, din cronica anonimă, Gelu. Ignorându-i pe oligarhii locali, pe-aici trec gepizii, văd că nu e nimeni și nu schimbă numele locului, pentru că Monoștor în gepidă însemna culcușul lui Thor. Apoi vin tătarii și distrug orice urmă de civilizație, enervați că nu apărea numele orașului în tătară, care era Quapula. Sașii care sosesc aici după câteva decenii se apucă și înjură, văzând prăpădul și bădărănia care puseseră stăpânire pe zonă. Apoi se roagă să fie iertați și numesc localitatea Klausen, ulterior îi adaugă „burg”, ca să poată să le scrie prietenilor din Saxonia că sunt mari domni. De fapt ei îi ziceau Kleusenburch, doar pentru câțiva benedictini cu studii scolastice urbea se numea Castrum Clus. După răscoala de la Bobâlna, orașul este iarăși ars până la temelii și devine cătunul de prost renume: Kuluzs. Noroc cu Matia Corvin, care reface privilegiile localnicilor și le redă orgoliul de orășeni, care îi adaugă titlul de glorie „vár”. Ei nu-și pierd îngâmfarea, doar numele se pierde încă o dată. De fapt, în secolul XX acești când țărani, când orășeni își pierd buletinele de vreo trei-patru ori, fiind nevoiți să își facă poze, de fiecare dată cu alt nume. Schimbarea cea mai abruptă a fost în 1918, când orașul a fost subit denumit Cluj, deși putea să fie numit Cluș ori Clus. Bine că nu s-a gândit nimeni să îi zică Mănăștur sau Cuș-Cuș. Istoria numelui oficial Cluj a durat doar vreo cincizeci de ani deoarece, pentru că se plictisea în timpul unei vizite oficiale, sau pentru că l-a tras curentul de la Volga decapotabilă, tovarășul N. Ceaușescu consfințește în 1974 ideea că „muncipiul” trebuia să se numească Cluj-Napoca. Astfel localnicii devin Clujeni-Napoceni, Clujnapocani sau, unii dintre ei, doar Napocani. După schimbările de personal din decembrie 1989, orașul și-a redobândit gloria, fiind aproape să se denumească doar Napoca în învălmășeala schimbărilor numelor de străzi, la inițiativa unui descendent al lui Burebista, atunci ajuns primar. Acum, alți câțiva cetățeni, odihniți pe băncile din centrul vechi, vor să revenim la numele de Cluj. Să schimbăm, a nu știu câta oară, numele urbei.
Eu propun ca orașul multivalent să se numească Napuca-Napoca-Klausen-Kolozsvar-Cluj, așa, ca un copil pe care îl revendică toate neamurile din familie și trebuie să poarte numele tuturor strămoșilor. Dacă tot nu avem altceva mai bun de făcut și vrem să cheltuim bani pe un referendum aiurea, ar trebui să întrebăm clujnapocanii ce nume vor să poarte. Să vedem dacă nu cumva cetățenii amețiți de concerte, muzică populară și mititei, vor alege denumirea „Castrum” și să devină castrați. Sau poate Klausenburg, că tot e la modă să fim mai nemți decât bavarezii prin berării.
Indiferent de motivația ideologică a regimului comunist, denumirea Cluj-Napoca a reflectat identitatea multiculturală a orașului. Ea este o expresie a conviețuirii. La ce ne ajută schimbarea numelui în Cluj pur și simplu. „Clujul pur” va fi brusc un oraș al toleranței, va deveni un loc al colaborării etnice, va fi un etalon al integrării sociale a tuturor membrilor acestei comunități, indiferent dacă locuiesc în palatul Josika, în groapa din Mărăști sau la Pata Rât? Dacă îi vom schimba numele, peste noapte vom deveni mai europeni, vom avea o identitate comună, indiferent de originea noastră și vom putea vota aceiași candidați? Vom avea subit aceleași intenții politice și vom împărtăși aceleași valori culturale? Vom putea face un parlament ardelenesc în palatul Banffy, unde vom avea o armonie inexistentă mii de ani.
De parcă Măria, dacă îi schimbi pălăria, nu rămâne aceeași consoartă prăfuită, provincială și plictisită. Apropo, dacă orașul se va numi Cluj, județul se va numi Napoca? Dar dacă, așa cum ar fi normal să fie, se va realiza conurbația ce va include Floreștiul, Apahida, Feleacul, Baciul, Popeștiul și alte sate și cătune din jur, megalopolisul nou creat se va numi Clujnapocamănășturmărăștifloreștiapahidafeleacbaciu? Sau Napuca-Napoca-Klausen-Koloszvar-Cluj?