După ’89 aveam un sistem sanitar anchilozat şi bântuit de fantomele comuniste, orice noutate a fost privită ca un atac la siguranța lui dolce farniente, la “da’ las’ că merge și așa”. Pentru gulerele albe din conducerea sanitară, Raed era măsura la care nu se puteau raporta, amenințarea la tihnă şi sedentaritate, clătinarea de sub fund a fotoliilor directoriale. Asta a însemnat crearea unui serviciului alternativ: orice pacient a avut o şansă la viață în plus. Raed a provocat concurenţa la performanţă. Arabul şi-a investit averea într-o instituţie care pentru mulţi, la vremea respectivă, părea o aventură. A perseverat într-o idee. A lucrat cu voluntari inimoşi și a construi o elită de salvatori de profesie. Cum de s-a ajuns ca acum toate acestea să poată fi citite azi invers?
Existau de multă vreme motive bune pentru o retragere decentă a lui Raed Arafat din sistem. Cu laudatio și regrete. Acum, și după moartea inutilă și a lui Gyuri Pascu, există doar motive pentru un șut în fund. Căci, de la Aura Ion și Adrian Iovan, trecând prin Cazul Colectiv și culminând acum cu Gyuri, sistemul de urgență “pus la punct” de Raed Arafat produce inutile cadavre. Protocoalele după care se ghidează cei care fac selecția pentru intervenție, intervențiile în sine, sunt total ineficiente și nu dovedesc decât faptul că Raed Arafat și-a depășit de multă vreme limita de competență și că este cazul să plece, să dispară din sistem, să ne lase în amarul nostru. El a rămas la mentalitatea anilor ’90 când se războia cu “Ambulanța” și cu mentalități socialiste. Atât de aprig s-a bătut cu mentalitatea de “Ambulanță” socialistă că s-a infectat și a ajuns de a creat un monstru identic. Acesta este sistemul lui Arafat: politizat, inutil și ineficient – și el o știe.
În tragedia din Munții Apuseni, de pe 20 ianuarie 2014, în cea de pe lacul Sutghiol, produsă 11 luni mai târziu, în cea de anul trecut de la #Colectiv (inclusiv ticăloșenia extremă ce a urmat prin refuzul ajutorului internațional și foamea de imagine a sinistrului personaj) – oamenii au murit cu zile, iar acțiunile de salvare au fost coordonate de Raed Arafat.
Și acum avem cazul Gyuri Pascu despre care aflăm că a murit cu zile. Că omul a apelat la inutilul 112 cu câteva ceasuri înainte să moară, dar prima intervenție s-a soldat cu un diagnostic de tot plânsul (având în vedere că prietenul nostru a murit de infarct, două ceasuri mai târziu): “atac de panică”.
Păi, după eșecul #Colectiv, întreaga țară ar fi trebuit să fie într-un permanent atac de panică și să nu-i treacă decât după dispariția din sistem a acestui din ce în ce mai inutil personaj pe nume Raed Arafat.
Ni se spune de către sistemul ticăloșit și de către Arafat că medicul trimis după primul apel la 112 era un medic de familie. Și cine l-a trimis, în condițiile unui apel la urgență din partea unui diabetic hipertensiv, în vârstă de 55 de ani? Exact procedurile de intervenție de urgență, puse la punct de omul de către Raed Arafat. Dispeceratul 112 stabilește ce fel de ambulanță trimite la o urgență, în funcție de simptomele pacientului. Nu pacientul e vinovat că a fost consultat la domiciliu, în toiul nopții, de către un medic de familie, în loc să-i fie făcute investigații de urgență pentru o criză cardiacă, ci dispeceratul 112. Raed Araft trebuie să-și asume răspunderea, căci sistemul creat de el a trimis acasă la Gyuri Pascu un medic de familie care nu are competență în astfel de investigații.
Dar Raed Arafat nu și-a asumat răspunderea nici după ce din cauza sistemului său au murit cu zile tinerii din #Colectiv. Tot alții sunt vinovați, el este doar de neînlocuit.
Trist este faptul că, deși Dacian Cioloș i-a cerut public anul trecut lui Raed Arafat un plan de reformă a ISU, de atunci și până azi nu am mai auzit nici un pâs dinspre sistem. Nici Raed n-a mai dat vreun răspuns, dar nici Cioloș nu i l-a mai solicitat.
Între timp, Moartea nu are nevoie de proceduri să își vadă de treabă. Dar procedurile create de Arafat doar ce-o ajută.