Cea mai simpla si cea mai placuta forma de miscare este plimbarea, mersul pe jos. Acest simplu “per pedes apostolorum” are o valoare extraordinara de necrezut, pentru ca insumeaza nenumarate laturi pozitive ale diferitelor exercitii sportive. Mersul pe jos pune in miscare numeroase grupuri musculare, incepand cu cele ale membrelor inferioare si bazinului si sfarsind cu centura scapulo-humerala.
In timpul mersului contractiile acestor grupuri musculare duc, bineinteles, la consumul unei importante cantitati de calorii, ceea ce regleaza balanta dintre consum si utilizare. Se stimuleaza astfel pofta de mancare. Circulatia sangelui este mai buna in timpul plimbarii, ritmul cardiac se reajusteaza si sistemul nervos se calmeaza. Practicat zilnic cu regularitate devine un foarte pretios factor de sanatate si chiar de recuperare fizica si fiziologica.
Conditia este ca acel care umbla sa respecte anumite reguli elementare si anume:
– Sa nu se oboseasca excesiv (limitele sunt strict individuale si fiecare om si le cunoaste pe ale sale);
– incaltamintea sa fie confortabila (cu talpa nici prea subtire, pentru a nu simti neregularitatile pavajului, nici prea groasa, pentru a nu deveni o povara in mers);
– persoanele cu deformatii ale scobiturilor talpilor picioarelor, cu “plat fuss”, cu halux valgus (monturi) sunt sfatuite de ortoped sa-si corecteze calcatura si deci repartitia greutatii corpului pe talpile picioarelor, prin diferite mijloace speciale (sustinatoare plantare – talonete, pantofi ortopedici etc.);
– in timpul mersului este recomandabil ca mainile sa ramana libere (pentru ca bratele sa se poata balansa in voie si firesc);
– sa nu se fixeze o limita de timp pentru parcurgerea unei anumite distante; plimbarea trebuie sa fie placuta, deci degajata de orice obligatie de performanta, pentru ca efectele ei sa fie cat mai favorabile;
– pentru o plimbare adevarata sa preferam parcurile si gradinile publice in locul strazilor orasului; in acest fel vom beneficia si de aerul curat al spatiilor verzi si de linistea naturii;
– in timpul mersului aerul curat trebuie tras in piept cu inspiratii regulate si adanci.
Foamea de aer curat, oxigenat si proaspat ca si foamea de liniste sunt o rezultanta directa tot a civiloizatiei urbanistice. Pronuntand notiunea de “foamea de aer” nu gresim de loc, fiindca aerul curat este primul aliment al omului.
Omul adult respira de 16 ori pe minut iar cantitatea de aer absorbita in 24 de ore este de 13000 de litri. Ne poate fi oare indiferent ce aer inspiram? Nu. Calitatea aerului conditioneaza insasi calitatea vietii individului. Pe cat este mai curat (fara fum si praf)), mai oxigenat si mai ozonat, pe atat este mai util si mai tonic.
Aerul oraselor este impur, datorita vicierii lui de catre un amestec complex de particule inerte, fin pulverizate si dispersate. Mai exact spus: particule de carbon, cloruri, siliciu, calcar, oxizi, fluoruri, sulf si alte substante similare mai mult sau mai putin toxice. Acestor particule inerte li se adauga si corpusculi vii fini de tipul sporilor, bacteriilor, microorganismelor sau virusilor. Pe toate acestea le denumim praful, fumul, smogul urban – aerul viciat al oraselor.
Evadarea din aerul viciat catre gradini, parcuri, liziere de paduri, munte sau litoral este o necesitate din ce in ce mai stringenta a oraseanului. Am ajuns un “om de cutie”. Stam in spatii inchise, acasa, la birou sau in masina, toata ziua. Sedentarismul ne-a adus niste obiceiuri nesanatoase in modul de a trai, de a merge, de a ne misca, de a sta – ceea ce se repercuteaza asupra actului respirator.
Capacitatea noastra pulmonara este mai scazuta, respiratia defectuoasa. Hipoxia (aprovizionarea nesatisfacatoare cu oxgen) este insotita de hipoxidoza (defectul oxigenarii celulare si tisulare) si ambele duc la tulburari, intai vagi (cefalee, atenie, tulburari neuro-vegetative), apoi grave (ateroscleroza si boli cronice pulmonare, cardiovasculare etc.). Solutia principala este mersul pe jos in aer curat si mediul linistit al parcurilor, gradinilor, si al cararilor de munte, al falezelor litoralului si al malurilor apelor.
Evitarea periodica din mediul poluat (chimic si sonor) este mai mult decat utila. Astfel se permite o reechilibrare neuro-psihica si mentinerea capacitatii de adaptare la stres. In felul acesta plimbarea, iesirea la aer, excursia, week-end-ul si concediul ne ofera nu numai miscarea, aerul curat, placerea odihnei active si si evadarea din noxele sonore ale urbanismului.