Zice-se că Dracu’ a prins odată un român, un rus şi un american. Ca să le dea drumul le-a cerut fie să plătească 1000 de dolari, fie să încaseze 25 de lovituri de ciomag pe spinare, fie să înfulece o oală cu excremente. Americanul a plătit fără probleme dolarii, rusul a încasat cu stoicism loviturile. Când a venit rândul românului, acesta, văicărindu-se că nu are bani (“să-moară-mama-boss!”) şi nici chef de bătaie neavând, a cerut oala. A mâncat cu mare scârbă mai mult de trei sferturi, după care, îngreţoşat, a renunţat, preferând să treacă la ciomăgeală. La a 13-a bâtă pe spinare nu a mai rezistat, a scos din buzunar 1000 de dolari şi a plecat fericit.
Bancul acesta este povestea politicilor noastre, a politicienilor noștri și a “soțietății” noastre “țivile”. Am rămas ultimii în Europa din toate punctele de vedere, nivelul de trai a ajuns la cote aproape insuportabile, în condiţiile în care cică stăm pe “munţi de aur” pe care nu suntem capabili să-i valorificăm pentru că nu avem tehnologie şi capital de investit în pregătirea exploatărilor. Am acceptat să intrăm în parteneriat cu mari companii străine, ne-am jucat de-a ecologiştii în condiţiile în care specialiştii în protecţia mediului ne-au spus că nu este cazul să fim îngrijoraţi și invers. În loc să profităm de cotaţia uriaşă a aurului la bursele occidentale, atunci când se putea datorată crizei economice şi a lipsei de lichidităţi, am intrat în jocurile concurenţilor de pe piaţa metalelor preţioase preferând să umblăm rupţi în fund decât să redeschidem mineritul. Acum am ajuns la concluzia că nu ne otrăvim ţara, că zonele miniere pot să prospere în urma exploatărilor aurifere, că banii plătiţi de companiile străine pentru extragerea metalului preţios vor rămâne în România. Acum am scoate aurul fără nici o remuşcare, dar cotaţiile bursiere au scăzut atât de mult încât exploatarea metalului preţios din zăcămintele munţilor Metaliferi nu mai este atât de rentabilă. Aşadar nu ne mai otrăveşte nimeni ţara, nu ne mai scoate mineni aurul generaţiilor viitoare, nu ne mai exploatează nimeni forţa de muncă… așa că rămânem aşa cum am fost şi până acum, rupţi în fund şi cerşetorii Europei. (ca o paranteză, cam de o lună, a început să crească din nou cotația pe metalele prețioase; între timp ecologiștii noștri au uitat să mai conteste ceva, având în vedere că un amic de-al lui Putin exploatează cu cianuri prin România; așa că rămâne cum am zis, au gijă alții să-și tragă spuz peste turta lor până când ai noștri se vând pentru o măslină și trei scobitori)
De sute de ani trec oportunităţile pe lângă acest popor, dar conducătorii săi nu sunt capabili să le pună în valoare. Avem darul contrazicerii, ne auto sabotăm în faţa unei oportunităţi până când este prea târziu să mai profităm de ea. Am cunoscut primari care au pierdut fonduri pentru investiţii doar pentru că nu au avut ei de câştigat nimic de pe urma acestora sau pentru că nu au fost capabili să depună la timp documentele pentru obţinerea finanţării. Nu reuşim să absorbim fonduri europene, nu reuşim să ne dezvoltăm. Privim permanent în curtea vecinului, cu ochii pe capra acestuia, rugându-ne să moară odată, mai repede, fără să ne gândim să mulgem capra noastră ca să trăim mai bine. Şi când în sfârşit ne îndreptăm ochii spre capra din bătătură constatăm că a murit fără să mai apucăm să o mulgem.
- PS: Acum că mișcarea de stradă a lui Nicușor Dan se transformă în partid “naționale”, înțeleg că nu se mai ține la Roșia Montană tradiționalul “Fân Fest” în care activiștii de mediu se strângeau să urineze ecologic în Natură. Adică ecologisme de șușanea. Întreb și eu: de ce n-au avut timp, printre atâtea proteste, să facă un mic proiect pentru o stație de epurare a metalelor grele ce deverseaza în Arieș din minele multimilenare de la Roșia Montană (de unde vine și numele, că-i apa roșie la culoare)? În cei 15 sau 20 de ani de când se tot protestează la Roșia Montană se putea face măcar o stație de epurare. Dar, de banii veniți de te miri de pe unde, este mai simplu pentru hipsterii eco (cam bolșevici în gândire de felul lor) să fie veriga lipsă dintre urina lor și fânul oamenilor din zonă. Avea dreptate Guru Bivolaru: urina e bună, e prietena sănătății omului. Dar banii de “ecologie” se vor duce către partidul lui Nicușor Dan.
Și mai am o întrebare legitimă: în minerit se folosește cam 22-25% din producția anuală mondială de cianuri. Restul, până la 100% – în industria alimentară, farmaceutică șamd, pâna la “ginșii” care îmbracă pe fiecare hipster protestatar. De ce nu protestează ecologiștii aceștia și împotriva lu’ restul de 73-75% dintre cianurile pe care nici dracu’ nu știe unde se depozitează chiar dacă se folosesc an de an? Iazurile cu cianuri de la “ginși” sunt mai puțin dăunătoare naturii? Sau alea cu gust de algocalmin și viagra nu pot infiltra pânza freatică, iar dacă o infiltrează, în mod cert nu te doare capul, dar ți se scoală nivelul ecologic…?