Mesajul unei doctorite clujence infectate cu Covid, dupa insanatosire

Infecția cu noul coronavirus, care nu i-a ocolit nici pe medicii clujeni, reprezintă o experiență unică a cărei lecție este omenia și empatia. Un cadru medical clujean a ținut să împărtășească din propria „poveste Covid-19”, care dincolo de simptomele specifice a reprezentat și o lecție de viață: despre modul în care poți să tratezi un pacient, dublând medicația cu o vorbă bună, cu o încurajare, cu un zâmbet intuit pe sub masca de protecție. Astfel, vremurile de grea încercare pot reprezenta și momente de cotitură din care continuă să învețe și să se inspire atât cadrele medicale, cât și pacienții. Interacțiunea dintre medic și pacient apare astfel într-o nouă lumină dătătoare de speranță, în care empatia și grija par a reprezenta ingredientele esențiale. 

Redăm în cele ce urmează cele câteva gânduri de bun augur notate de una dintre doctorițele infectate cu Covid-19, după însănătoșire: 

„Imi place sa cred ca povestea mea "COVID-19" are mai multe "culori" decat cuvinte. Va las mai jos si dovada.

Am invatat multe pe parcursul celor 31 de zile de internare, lucruri pe care nu le-as fi putut invata din cartile de medicina. Am trecut de cealalta parte a baricadei. Din "domnisoara doctor" care facea cu minutiozitate anamneza pacientului, am ajuns, ce sa vezi?!, pacient; pacient care isi monitoriza cu regularitate temperatura si facea intrecere cu colegul de salon cine va fi mai "rece" azi sau care reuseste sa isi ia tratamentul mai repede.

Sunt recunoscatoare ca am fost si suntem bine, dar cu siguranta este o experienta care ma va marca si schimba...atat ca om, dar mai ales ca medic. Am invatat ca poti trata, poate chiar mai multe boli decat banuiam, si cu o vorba calda sau o incurajare, cu o gluma, un zambet pe sub masca, cu rabdare si EMPATIE pentru pacientul tau sau cu o portie generoasa de capsuni.

Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc din suflet intregului personal medical (ingrijitoare, asistente, infirmiere, brancardieri, portar, liftier si medici) de la Spitalul Clinic de Boli Infectioase Cluj (in special sectie de respirator copii🥰 si fostilor colegi de serie, infectionisti - ati trait emotiile cu mine) si celui de la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj (in special echipei minunate de la balneologie si chiru plastica, personalului de la ambulanta si personalului de la Spitalul Clinic Municipal (aici a inceput toata "nebunia"). Ati fost ingeri pentru noi!

 (P.S. scuze pentru zilele in care am primit pachet de la mame..ele sunt obisnuite sa puna pentru tot caminul...🤣)

Am invatat ca trebuie sa fiu mereu "pozitiva" (la figurat, desigur). Am avut multe dimineti in care primul gand la trezire era "Pfuuuuai, inca o zi!😖", pe langa alte "expresii frumoase" destinate lui Covidut , dar m-am prins repede ca cu asa o atitudine nu faceam decat sa ma autosabotez. In zilele alea timpul chiar statea in loc. Asa ca a fost musai sa imi gasesc ocupatie, dupa cum se vede. "Fa rai din ce ai!"

Am descoperit ca gesturile mici nasc bucurii mari. Am mai multi prieteni decat credeam, oameni care ne-au sustinut si incurajat neconditionat, ne-au inteles ingrijorarea, ne-au simtit stresul (level 900037262!!), au inteles cand nu mai puteam vorbi despre "asta" si au fost acolo cand am simtit nevoia sa o fac, au adus pachete si pe ploaie si pe vant, ne-au vizitat si le-am facut cu batistuta la fereastra in fiecare zi, ne-au trimis crengute din copacii infloriti de care noi nu ne puteam bucura sau au avut grija de plantutele din apartament. 

Am invatat ca cei cu care lucram nu sunt doar "colegi de munca". Multumim familiei de la Pedi2 pentru toata sustinerea si omenia de care ati dat dovada. Stiu ca a fost o perioada grea pentru voi, dar echipa a facut fata cu brio. Chapeau! 

Multumesc mama, tata, Deea si familionului in general pentru ca, desi stiu ca ati fost stresati, nu mi-ati transmis si mie (mai mult decat eram deja)...si scuze ca nu aveam mereu chef sa vorbesc la telefon! 🙈 Merci buni, ca in inocenta ta, atunci cand vorbeam la telefon si ma intrebai daca sunt la spital...ma credeai cand iti ziceam ca "da, sunt de garda". A fost o garda cam lunga...

Si nu in ultimul rand, iti multumesc tie, Gabi, ca esti calmul meu mereu (eu FURTUNA💨). La bine si la rau, in sanatate si in boala, nu?  Ai facut fata cu brio, congrats! (Dragilor, cred ca am trecut testul.

Cu bune, cu rele, tragand acum linie, imi place sa cred ca balanta inclina mai mult spre bine. Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele...dar sa INVATAM din ele, nu?! (fac si rime acum, dupa atata carantina. Pana la urma, am ajuns la concluzia ca 17 e numarul meu. In 17 am venit, in 17 am plecat.

Fiti buni, fiti intelegatori, iubiti-va aproapele si pe voi insiva (asa ca purtati masca SI PE NAS si spalati-va des pe maini!). 😷 Multa sanatate tuturor! Noapte buna...sa va bucurati de perna pe care puneti capul, ca nu m-am gandit nici eu ca imi va fi asa de dor de ea. 
Si prietenilor mei, abia astept sa va imbratisez tare, tare, tare (legal)!!
P.S. stiu ca are si multe cuvinte (si ar mai fi multe de zis...) felicitari celor care ati ajuns pana aici cu lectura!

Update (au aparut intrebari legate de simptome). Eu am scapat relativ ieftin. Nu va bazati pe asta!

1. Durere de cap ca dupa cea mai crunta betie din viata mea.
2. Febra maxim 38,5, frisoane
3. Durere de gat
4. Tuse seara
5. Rinoree apoasa
6. Pierdut gust si miros COMPLET (si vai, cat am mai suferit, eu sunt o mancacioasa!)
7. Dureri musculare si articulare
8. Era sa o iau pe aratura”
, notează Patricia Lorințiu despre propria experiență în urma infectării cu noul coronavirus, după însănătoșire.

 

 

 

 

 

 

 

 

sursa: patricialorintiu/facebook.com

Adauga comentariu