Maria dansează. Pentru a se încălzi şi pentru a nu avea soarta lui "Varză"

A fost unire, a fost şi concert. Au fost artişti şi muzică. Câteva sute de clujeni au privit către scena din Piaţa Unirii, iar alte câteva sute li s-au alăturat pentru a privi, prin pâcla groasă, către cerul brăzdat de artificii.

Aproape toţi cei din public erau veniţi pentru a susţine un artist care performa sau urma să intre. Tineri, maturi, pensionari, dar şi câţiva copilaşi, cu zâmbetele îngheţate pe chip şi cu gestul reflex de a se aduna, pentru a face faţă cât mai bine temperaturii scăzute.

În timp ce privitorii la spectacol stăteau compacţi, pentru a se încălzi reciproc, lipiţi de scenă, Maria dansa.

Şi dansa cu foc, din suflet, încălţată cu o pereche de ghete frumoase, căpătate, dar de primăvară.

"Îmi dezgheţ picioarele. Aşa-mi place să joc!"

Nu ştia încă unde îşi va petrece noaptea, dar dansa din tot sufletul, trăia fiecare notă a tarafului.

Maria locuieşte pe străzi şi, pentru că nu are buletin de Cluj, nu poate ajunge la un centru pentru persoane fără adăpost. Când sunt adunaţi cu duba, neclujenii sunt duşi la gară, pentru a pleca către casele lor.

"Ce casă? Aici e casa mea. Unde e muzică şi oameni", spune Maria. A facut scoala in Salaj, dar nu o mai leaga de acel loc decat amintirile.

Are doi lei şi i-ar mai trebui încă unul, ca să îşi ia un ceai cald. Face rost, că e descurcăreaţă.

Maria îl ia la joc şi pe unul dintre cei doi bărbaţi cu care îşi pierde vremea prin oraş. Dansează amândoi că nişte fini cunoscători, în timp ce prietenul lor îi admiră de pe margine. "Eu nu joc, dar mă uit la ei şi mă încălzesc şi io", glumeşte acesta.

Îi întreb unde îşi vor petrece noaptea. Nu îmi spun, de teamă să nu le afle cineva culcuşul ocazional secret. Cert e că vor dormi pe stradă sau într-un adăpost improvizat, nicidecum într-un pat cu aşternuturi.

Săptămâna trecută, un alt personaj fără adăpost, cunoscut de locuitorii din Mărăşti sub porecla "Varză", şi-a găsit sfârşitul. Asta după ce fusese luat de o maşină SMURD, cu doar câteva zile înainte, reprezentând o urgenţă medicală. Iar în decembrie, în prima săptămâna geroasă din această iarnă, un alt bărbat fără adăpost a decedat, în parcul Primăverii, pe o bancă.

Bine că avem bani de artificii şi spectacole. Şi de alte câte şi mai câte scorneli pe care se duc banii publici. Dar interesul pentru a-i recupera pe cei rătăciţi, care poate vor să-şi ragaseasca poteca şi au nevoie doar de o şansă e minim. Nu sunteţi clujeni? Acasă!

Adauga comentariu