Se spune ca gladiola este floarea primei intalniri. Pentru Maria Cantor, este pasiunea de o viata. Clujeanca este cercetator horticol, iar de-a lungul anilor a creat 16 soiuri noi de gladiole, pe care le-a si omologat.
Maria Cantor traieste de o viata printre flori. Inca din copilarie, ii placea sa aiba grija de gradina mamei, care renastea intr-o multitudine de culori in fiecare primavara. Mama ei crestea multe specii de flori, unele disparute intre timp, iar fiecare dintre ele era o fascinatie pentru ea.
Dupa ce a absolvit Institutul Agronomic din Cluj-Napoca, Maria Cantor a lucrat la Statiunea de Cercetari si Productie Pomicola Cluj, fosta Palocsay, ca si cercetator. Din 1998, este si profesor la USAMV Cluj, la Facultatea de Horticultura.
La departamentul de floricultura a statiunii de cercetare, Maria Cantor a lucrat pe segmentul de ameliorare, la specii ca gladiole, garoafe si gerbera.
“Ameliorare inseamna o munca care cere multa pasiune, multa rabdare si competenta, sa incerci sa gasesti cele mai bune solutii, sa creezi un material nou, care sa ajunga in final omologat, sa obtii niste soiuri cu niste caracteristici superioare fata de sortimentul care exista”, spune cadrul universitar.
Indragostita de gladiole
Inca din 1953, cand Rudolf Palocsay a infiintat Statiunea de Cercetari si Productie Pomicola din Cluj, el era indragostit de gladiole. Florile erau crescute afara, in perioda de vara. Asa se face ca la Palocsay s-au omologat, de-a lungul anilor, peste 20 de soiuri de gladiole, iar Maria Cantor a fost intotdeauna cooptata in echipa de cercetare.
Dar ferma floricola din Palocsay nu insemna doar hibrizi noi, ci si productie. Maria isi aminteste si acum de lanurile intregi de gladiole rosii, rozalii sau albe, inalte si marete, care erau culese cu grija si trimise, mai departe, florarilor.
De la ferma floricola, acestea ajungeau prima data in cele cinci florarii ale statiunii, din Cluj, iar apoi luau drumul altor orase. Erau, astfel, aprovizionate micile florarii din Timisoara, Bucuresti sau Brasov.
A inventat 16 soiuri de gladiole
Profesorul USAMV a fost intotdeauna pasionata de munca de cercetare. A incercat intotdeauna sa imbunatateasca sortimentele si sa creeze soiuri noi.
Gladiola este o specie care s-a nascut din incrucisarea unor specii din flora spontana. Chiar si in cateva fanete de langa Cluj-Napoca se gasesc gladiole salbatice, insa cercetatoarea nu a reusit, pana acum, sa incruciseze specia salbatica chiar si in vitro.
“Folosind specia din flora noastra spontana, vroiam sa imprim mai multa rezistenta la temperaturile mai scazute. Gladiola salbatica rezista afara, pe cand cele cultivate in medii controlate nu rezista, in perioada de iarna”, spune ea.
“In secolul nostru, s-au schimbat mult lucrurile. Pe cand lucram la Palocsay, era foarte greu sa ajungi sa omologhezi un soi. Ne concentram pe soiul standard, pe atunci soiul Oscar. Avea tije florale foarte mari. Era etalonul dupa care noi ne ghidam, si era foarte greu sa obtii un soi care sa-l depaseasca pe acesta. Nu se aveau in vedere si alte caracteristici, care puteau sa fie deosebite si care puteau da valoare soiului respectiv. Atunci se mergea pe folosirea gladiolelor ca si decor, ca floare taiata. Astazi, s-au schimbat putin orientarile, datorita faptului ca spatiile verzi din orasele noastre au inceput, si ele, sa capete o alta forma si culoare, sa necesite o imbunatatire a spatiului verde prin decorul cu diferite plante ornamentale. Gladiola se regaseste printre aceste plante, si atunci tendintele au fost de a creea hibrizi care sa aduca un plus in diversitatea de forme, de culori, chiar si talii mai mici”.
Pana in prezent, Maria Cantor a omologat 16 soiuri de gladiole, si alte doua soiuri la gerbera, inca de pe vremea cand lucra in Cercetare la Palocsay.
Ultimele dintre ele – Excelsa, Candida Ali, Apus de Soare si Fistic – au ajuns sa fie prezentate in Coreea de Sud sau Statele Unite ale Americii. Soiurile au fost obtinute in urma incrucisarilor cu soiuri straine, dupa sase ani de cercetari riguroase.
Munca Mariei nu este una usoara, ea petrece zile intregi pe campurile experimentare.
“La gladiole, daca realizezi multe polenizari si multi hibrizi, iti trebuie mult spatiu sa le cultivi si presupune multa munca, sa fii zilnic acolo. Cresterea plantutei devine un hobby la care cu greu renunti. In perioada de vara, cand obtin hibrizii, trebuie urmariti. Zilnic trebuie sa mergi, sa ii urmaresti. Apoi, la incrucisare, trebuie sa culegi polenul, iar pentru recoltare ai nevoie de multa rabdare si timp”, spune ea.
Romanii importa gladiolele
Daca in pietele din cartierele Clujului, cum este cea din Gheorgheni, inca se mai pastreaza traditia ca pietarii sa vanda gladiole din gradina la tarabe, mai ales in lunile de vara, in florarii, insa, ajung doar soiurile importate.
“Probabil micii cultivatori nu au cantitati suficiente pentru desfacere, sau poate nu au acte de producatori”, spune Maria Cantor.