Curăţenia de primăvară, aşa cum o percepe majoritatea românilor, presupune, în primul rând, multă zarvă şi organizare. În apartamente, unde sunt 2, 3, 4, 5 membri ai unei familii, e puţin mai uşor. Se distribuie sarcinile, unii le şi îndeplinesc, alţii nu. Măcar de două ori pe an, înainte de Paşte şi de Crăciun, se spală geamurile, se bat covoare, se mută mobila, se spală perdelele. Iar „conducătoarea ostilităţilor”, de cele mai multe ori cu un batic sau o eşarfă pe cap, că să nu o tragă curentul, dă cu mopul mai ceva că Leonidas la Termopile cu sabia, în timpul atacului.
Dar când vine vorba de asociaţiile pe proprietari e mult mai complicat. Vorbim de 20-40 de oameni care, în primul rând, trebuie să se întâlnească pentru a stabili o zi şi ce se face. Apoi, extrem de complicat, e să se ajungă la un consens.
Iar ultimul pas e munca efectivă. La care rareori se ajunge în forma iniţială. Dacă se mai ajunge până acolo.
Mănăşturenii sunt oameni gospodari, în general. Primăria premiază anual asociaţiile care au curţile şi grădinile cele mai îngrijite. Şi multe sunt din Mănăştur. Însă, în extrema cealaltă, sunt cetăţenii total dezinteresaţi.
Pe Almaşului, de exemplu, lucrările de termoizolare a blocurilor s-au încheiat din noiembrie, decembrie. De atunci, în curtea blocurilor tronează maldăre de deşeuri, polistiren, găleţi goale, materiale. Mizerii, pe scurt. Şi din atâtea amar de apartamente, niciun iniţiator pentru o curăţenie cât de cât. Şi, cum grămada cere vârf, peste resturile de materiale de construcţie au apărut şi ambalaje, dar şi deşeuri de altă natură.
În blocurile noi, locuite mai ales de tineri, mobilizarea pentru curăţenie depinde de cât de închegată e microcomunitatea. Acolo unde există un „nucleu dur”, 2-3 familii care au spirit gospodăresc, se mobilizează şi ceilalţi. Unde nu există „locomotivă”, măcar un om cu iniţiativă, nu se face nimic. Şi abia când le ajunge gunoiul la nas se găseşte unul să sune la primărie, să facă o sesizare.
Nici primăria şi nici angajatii RADP nu îi ajută pe oameni prea mult. După toaletarea pomilor, crengile zac zile în şir prin grădini. Iar muncitorii care se suie pe scări ca să taie crengile mai şi calcă cu bocancii primulele plantate de gospodarii din cartier.
Şi, dacă vreunul dintre locatari ia crengile şi le duce la pubelă sau la punctul de colectare a deşeurilor, iar nu e bine. Pentru că se blochează accesul pe trotuar, obligându-i pe oameni să înconjoare pe carosabil. Crengile şi maşinile parcate neregulamentar.
Mănăşturenii sunt oameni gospodari, în general. Când nu le lipseşte tragerea de inimă şi sprijinul autorităţilor.