“Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire.”
Acesta este preambulul care a stat la baza declaratiei de independenta a Statelor Unite ale Americii. Un exemplu de gandire umanista, in aparenta plina de bune intentii, dar in esenta doar o scuza publica internationala, care nu urmarea decat sa schimbe forma de guvernare existenta cu o forma noua la scutul unor deziderate nobile.
„Dreptul la revolutie” cum mai era numit celebrul preambul era, de fapt, modul unor oameni politici de a arata lumii ca ideile lor nobile sunt un soi de renastere a spiritului vremurilor. Plini de bune intentii, acestia pun bazele unei noi guvernari, pe noi fundamente oferind in acest fel aparenta unui stat umanist care are pentru prima oara in centru natiunea, nu suveranul. Vorbesc despre aparenta bunelor intentii, deoarece tot ce s-a intamplat dupa aceea nu are nimic in comun cu ce scriau ei in declaratia de independenta, sclavia fiind abolita doar 89 de ani mai tarziu.
Toata aceasta mascarada cu aer umanist continua cu adoptarea Constitutiei la cativa ani de la semnarea Declaratiei de Independenta, definind pentru prima oara intr-un act oficial termenul de natiune, in felul acesta aratandu-se ca poporul este suveranul care isi croieste destinul, iar dorinta este a unei entitati omogene numita popor, nu a unor guvernanti.
Este oare prima forma de manipulare a simpatiei umanitatii? Tentatia sa crezi asta este foarte mare, pentru ca istoria Statelor Unite nu este nici pe departe atat de plina de acte democratice cum transpare din documentele istorice.
Este chiar un loc al tuturor posibilitatilor, este locul in care te simti cel mai bine respectat cetatean din intreaga lume, este locul in care poti trai dupa cum vrei odata ce respecti pactul dintre natiune si stat. Este locul in care se aplica cea mai veche constitutie din lume si locul in care democratia este cel mai bine pazita.
Va plac toate acestea? Propaganda Statelor Unite este cel mai subtil mod in care iti sunt transmise valorile lumii moderne, iar in felul acesta singuri isi legitimizeaza actiunile de instaurarea pacii la nivel mondial, de parca aceasta natiune este un izvor nesecat de democratie si libertate care periodic se revarsa din abundenta sa asupra lumii. Ca reactie la toata aceasta propaganda, se naste un curent puternic la nivel mondial anti-american, un curent atat de legitim, incat chiar multi cetateni americani adera si promoveaza asta confundandu-se in perceptia generala cu miscarea antiglobalizare. O reactie normala atata vreme cat frumosul vis american este aruncat la gunoi de guvernanti care au uitat ca cetatenii sunt mai presus de banci si corporatii, iar Statele Unite risca sa devina un loc al tuturor posibilitatilor doar pentru milionarii lumii. Cetatenii americani au simtit acum pentru prima oara cum corporatiile fac profit in vremuri de abundenta, iar clasa de mijloc preia povara financiara in vremuri de restriste.
Aceeasi natiune careia i se servesc valori ale culturii americane ca un bun pe care trebuie sa il apere in razboaiele duse chiar si dincolo de frontierele tarii se trezeste parca abia acum si vede cu alti ochi totul. Si parca intelege altfel, dupa 11 septembrie, dorinta lui G. Washington ca guvernantii sa se concentreze pe interesele americane, sa nu se implice in afacerile interne ale vreunei natiuni si sa nu creeze aliante permanente cu nicio natiune. Parca le e dor de toate vorbele lui Washington in care spunea ca moralitatea trebuie sa fie „un necesar izvor al guvernarii populare” si tanjesc dupa vremurile in care se lasau mintiti de propaganda dar primeau in schimb bunastare. Acum, sleiti fiind de criza financiara care ii bantuie de sase ani, cetatenii americani traverseaza inceputurile unei crize morale, care ar putea genera nevoia unui nou „Drept la revolutie”, simtindu-se mintiti de propaganda, dar neprimind nimic in schimb.
Eu as vorbi in cazul Statelor Unite ale Americii mai degraba despre o cultura decat despre o natiune, in loc sa ii numesc cetateni as prefera sa le spun exponenti ai acestei culturi sau chiar adepti, gandindu-ne ca americanismul poate fi vazut ca o religie intr-o tara care prin constitutie nu se poate adopta o religie de stat. Cu toata admiratia mea pentru aceasta natiune puternica, prefer sa raman ortodox si nu american si sa cred mai degraba in valorile cestine ale unei natiuni balcanice stapanita de misticism si cu frica de Dumnezeu, decat sa ma simt particica a pacificatorului mondial cu frica de BIG BROTHER. Prefer misticismul balcanic in locul pragmatismului american si in felul acesta sa cred ca al doilea si al treilea presedinte american au murit amandoi pe data de 4 iulie in acelasi an 1826, la 50 de ani de la nasterea Declaratiei de Independenta, dovedind un destin comun, legat poate de un juramant stramb in care vorbeau despre egalitatea oamenilor si nefacand nimic pentru asta. Ramanand balcanic, as putea capata metehne bune si sa cred ca o promisiune trebuie respectata.
LONG LIVE AMERICA!