Magia Untold-ului, sau între gogoriţe şi gogoşi

[despre cum 11 milioane au devenit, printr-o simplă întorsătură de condei, 45; despre generozitatea de a-ţi repara 60% din ce ţi-am stricat; despre donaţii în valoare ("deocamdată") de 5,6 bani/ participant] - scrie DUMITRU CORNEL VILCU, pe contul său de socializare.

Urmează încă o analiză la rece despre minciunile din spațiul public cu privire la falsul "Corn al Abundenței" care se dovedește a fi discoteca ilegală în aer liber numită UntoldȘ

Confruntat, cu doi ani în urmă, într-o discuţie de presă cu un adevăr elementar, verificabil prin cel mai rapid click pe Internet - şi anume, că festivalul Tomorrowland îşi încheie 'activitatea' muzicală, în fiecare seară, la ora 12 sau 1 am - primarul Clujului lansa, vădit enervat că îndrăzneşte cineva să conteste puritatea darului cel mai preţios/ pompos/ faimos făcut de către administraţia sa oraşului (mă refer, fireşte, la Untold), celebra expresie: "cred că este o gogoriţă spusă de cineva care nu ştie".
Deşi a trecut vreme cât să ("se") facă un milion de verificări, Emil Boc tot nu şi-a cerut scuze pentru această mizerie; în schimb, propaganda din jurul festivalului atinge noi culmi de deşănţare - despre care nu ştiu dacă trebuie asimilate cu nebăgarea de seamă şi nepriceperea la calcule, sau pur şi simplu cu minciuna în faţă.
Comunicatul de presă de ieri [vezi link-ul la final] e, în acest sens, o capodoperă de ipocrizie. O să ating, foarte pe scurt, principalele lui trei falsuri:
1. 45 de milioane (de euro) intraţi "în Cluj" - aici procedura a fost după cum urmează: s-a numărat fiecare participant câte o dată pentru fiecare zi petrecută la festival, fiindcă aşa se pare că e regula în showbiz. Apoi s-a scos (din burtă, dar hai s-o lăsăm aşa!) cifra de 150 euro, în medie, de-a lungul celor patru zile, pentru fiecare dintre cei anterior număraţi. "Un calcul simplu", au continuat, ritos, organizatorii, ne arată uriaşul beneficiu rezultat prin înmulţirea celor două cifre. Pristanda, numărând de n ori steagurile de la prefectură, ar fi fost mândru. Cea mai simplă cale de a ieşi din această mistificare aritmetică ar fi să împărţim suma estimată, 150 de euro, la 4 (obţinând, în linii mari, suma 'lăsată' în Cluj de participant, pe zi) şi de-abia pe aceasta s-o înmulţim cu 300000, pentru că aşa au fost număraţi participanţii in the first place. Rezultatul? 11 milioane şi-un pic. Nu neapărat o sumă 'rea'; dar tendinţa organizatorilor de a exagera enorm spune foarte mult. Iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, era, pe vremuri, definiţia scamatoriilor; iar Untold e drept că s-a autodefinit drept a world of magic.
2. Extra-investiţia pentru reamenajarea a 50000 metri pătraţi de parc - suprafaţa "folosită" de către Untold ar fi de 10000 de metri pătraţi, aşa cum declară organizatorii, doar în viziunea lor şi doar datorită unui dispozitiv, cum să spun? retorico-legal inventat, după prima ediţie, de către domnul Ionuţ Ţene, pe-atunci mic slujbaş, acum mare şef în Primăria oraşului nostru. Iarăşi, oricine poate da nişte click-uri pe Google Maps pentru a măsura suprafaţa de parc închisă/ folosită efectiv de către festival: e vorba de 100000 metri pătraţi 'mari şi laţi' (cam 9000 în Parcul Copilului şi peste 91000 în cel Central). Acum, în anii trecuţi, cum nu a plouat prea mult, iarba nu a fost distrusă complet şi înlocuită de noroi-frământat-întărit, ca acum. Anul acesta, l-aş invita pe fiecare clujean de bună credinţă să treacă pe acolo, ca să vadă dezastrul total. Pe scurt: ţi-am închis, călcat în picioare, distrus (ca spaţiu verde) un teren de 10 ori mai mare decât cel pe care ar fi trebuit, dacă nu eram băiat gigel, să ţi-l repar. Dar cum sunt, uite, îţi repar de 6 ori pe-atât şi pun treaba asta (restul de 4 zecimi te priveşte, dacă eşti fraier), cu (trebuie să recunoaştem: admirabil, incredibil chiar) tupeu, sub titlul: "Investiţii ... în inima oraşului Cluj-Napoca."
[Ca să înţelegeţi, totuşi, păcăleala: Legea spaţiilor verzi permite ocuparea acestora doar în proporţie de 10% cu construcţii/ obiective şi nici nu ia în considerare măcar ideea că un parc public cu acces nelimitat ar putea fi închis ca atare, prin împrejmuirea cu garduri. Atâta doar că Primăria Cluj şi-a dat seama că făcuse o măgărie de-abia după primul Untold, şi atunci funcţionarul pomenit mai sus a inventat următoarea scamatorie: doar amprenta “pe” sol a construcţiilor trebuie luată, potrivit interpretării funcţionarilor clujeni, în calcul. Consecinţa, foarte pe româneşte: se ia un teren de 100000 de metri pătraţi şi se închide, dar, dat fiind că lăţimea unui gard 'la sol' e de vreo doi centimetri, afirm - şi, geometric, e adevărat! - doar câţiva metri pătraţi. Însă când cineva îşi fură singur căciula şi, spre a nu fi acuzat de neglijenţă/ abuz în serviciu, inventează o poveste, de ce n-ai profita tu, organizator de evenimente, preluându-i interpretarea legală?]
3. Un subiect dureros pentru toată lumea e, în fine, cel al Spitalului de copii. În atâţia ani, autorităţile locale n-au fost în stare să-l doteze cu aer condiţionat + de cinci ediţii încoace, Untold, aflat la 50 de metri distanţă, îl inundă cu zgomot uriaş (peste 80 de decibeli) de-a lungul fiecărei nopţi. Anul acesta, un clujean excepţional, Tudor Runcanu, a declanşat o campanie căreia festivalul i s-a alăturat cu surle şi trâmbiţe, fiindcă (da, o recunosc şi eu + afirm că e firesc să fie aşa) atunci când e vorba de copii bolnavi inimile noastre, ale tuturor devin mai pulsante şi generoase. Dincolo, însă, de propagandă, ce a făcut, propriu-zis, Untold? Le-a permis fanilor ca, la final de festival, să nu-şi mai recupereze sumele de pe cardurile festivalului, lăsându-le, prin organizatori, spitalului. S-au strâns deocamdată, zice comunicatul, 21000 lei (la, să nu uităm, 370000 de fani, ar fi în medie aproape 6 bani/ participant). Dar istoricul festivalului ar trebui, şi de data aceasta, luat în considerare: în primul an de implementare a cardului, organizatorii au uitat pur şi simplu să returneze/ să prevadă vreo modalitate de returnare a banilor rămaşi. Ce cale mai lesnicioasă, însă, de a te distanţa de o procedură la marginea penalului, decât s-o transformi în campanie umanitară destinată taman celor pe(ste) ale căror urechi şi creiere ai jucat ţonţoroiul an de an?
O ultimă observaţie - pentru cei care ar putea crede că precizarea de mai sus (în medie, 6 bani/ fan) e un sarcasm la adresa 'clienţilor' înşişi ai manifestării: atunci când un festival închide cele trei cişmele cu apă gratis din propria incintă spre a-şi constrânge participanţii să cumpere jumătatea de litru la 8 lei; atunci când acelaşi festival încearcă să-şi ţină cu forţa fanii în perimetru, renunţând la prevederea care-i lăsa să iasă doar o dată pe zi doar la presiunea directă şi fermă a Protecţiei Consumatorului; atunci când, în fine, un festival de la care te-ai aştepta la o dare de seamă financiară serioasă şi exactă vine, pentru a diminua presiunea publică, cu cifre umflate până la explozie (în ridicol) imediat după încheierea manifestării... e greu, indiferent de care parte a gardului te-ai găsit, să mai fii generos.
Personal, cred că ne-ar fi mai bine tuturor fără atâta propagandă şi curată minciună, atât din partea organizatorilor, cât mai ales (şi infinit mai dureros) din partea autorităţilor locale. Nu de alta, dar deviza (altfel simpatică) a rapperilor "de pe vremea mea", pump up the jam/.../ pump it up a little more o fi excelentă când e vorba de muzică şi dans, dar devine monstruoasă dacă o aplicăm, vorba aia, relaţiilor publice.
[pentru conformitate, comunicatul de presă al organizatorilor poate fi văzut AICI]

Adauga comentariu