Ne-a zis ieri primarul Emil Boc din faţa unui microfon prietenos:
„Dacă ar fi un investitor serios, dar eu nu am văzut deocamdată în fotbal… Să nu vină din ăia, ciorligari, doar să caute lucruri mărunte. Brandul “U” Cluj nu își permite să fie atins sau murdărit cu nimic. Trebuie să fie transparent, curat, că e atât de puternic brandul acesta, “U”, în Transilvania, în România și în Cluj, încât nu ne putem juca cu încercare și eroare. Acum își asumă Primăria, cu universitățile, cu finanțare cât poate din bani publici, să își urmeze un parcurs curat, cinstit, să ajungem spre vârful piramidei. Evident că suntem deschiși la negocieri cu investitori transparenți, că până la urmă este un proiect al comunității și nu ne permitem să îl compromitem. Dar nu suntem împotriva unui partener. Nu voi refuza niciodată o negociere dacă va veni un investitor extrem de serios”.
Două aspecte:
Cuvântul „ciorligari” este unul de supus atenţiei Consiliului Naţional Anti Discriminare. Că pare că vine din rădăcina cuvântului „csóró”, care înseamnă: a) rupt în cur b) hoț c) țâgan…
Şi pentru că a zburat, ca o pasăre tristă de pe un maldăr de gunoi de la Pata Rât, din gura reprezentantului unei primării ai cărei lideri politici (din partidul politic pe care el îl gira ca premier şi-l conducea ca preşedinte) şi-au permis să salte şi să strămute întreaga populaţie de ţigani de pe strada Coastei printre gunoaiele toxice de pe Cantonului.
CITEŞTE: Protest al romilor evacuați de pe strada Coastei. După 9 ani, încă sunt exilați la Pata Rât – FOTO
Apoi vine discuţia despre „U” Cluj.
Club pe care municipalitaea Cluj-Napoca l-a parazitat şi l-a infestat cu sinecurişti. Club ai cărui investitori – şi n-au fost puţini – au fost atraşi de promisiunile calpe ale lui Emil Boc şi apoi lăsaţi cu ochii în soare şi ejectaţi după ce n-au mai putut (sau n-au mai vrut) să livreze „cash” la ciocul hămesit al lipitorilor de afişe ai primarului clociţi în sinecuri. Club ajuns într-un hal fără de hal din cauza celor puşi să-l „managerieze”.
Fix acum patru ani, clujenii pierdeau la Tărlungeni, în ultima etapă a Ligii a II-a, și retrogradau în a treia divizie. Başca aveau pe cap insolvenţa. Şi nici măcar nu erau pentru prima dată într-o situaţie atât de maronie.
De-a lungul timpului, „U” nu doar că n-a fost printre protagonistele fotbalului românesc, dar a trăit mai mereu pe muchie de cuțit, măcinată de probleme financiare și perioade împărțite între prima și a doua ligă a țării. Ba chiar și într-a treia, unde studenții au petrecut un sezon, la începutul anilor 2000.
Te şi miri că „U” a supraviețuit și a tot renăscut. Dar asta nu s-a întâmplat din minciunile lui Boc şi compania, ci din pasiunea suporterilor, care au rămas alături de simbolul lor și au refuzat să-l lase să moară.
Universitatea a supraviețuit la limită până-n 2009, când clubul a fost preluat de Florian Walter. „U” era falimentară și abia scăpase de o altă retrogradare în liga a treia, dar, deodată, s-a ridicat. Au venit banii, erau echipamente, se făceau transferuri, lucru nemaivăzut pentru o echipă obișnuită să trăiască în mediocritate financiară. Se vorbea chiar de participarea la cupe europene.
Echipa a promovat în Liga I, din primul an, după care au urmat două sezoane terminate la mijlocul clasamentului. Lumea era cât de cât mulțumită, chiar dacă promisiunile de cupe europene nu erau îndeplinite. Dar totul s-a rupt, din nou, în 2012, când Walter, sătul de minciunile pedeliştilor clujeni a plecat la Ploiești. Previzibil, în 2013, s-a declanșat procedura de insolvență. Echipa s-a salvat cu greu de la retrogradare, dar în sezonul următor n-a mai avut niciun fel de finanțare.
A fost schimbat și antrenorul iubit de suporteri, Mihai Teja, iar în locul său a venit George Ogăraru, alături de un secund olandez. Ogăraru n-a fost bine primit de fani și n-a avut nici rezultate, deși, susţin specialiştii, ideile sale erau bune și a încercat să revoluționeze stilul de joc al echipei. Dar, până să fie concediat, Ogăraru a dus echipa în semifinalele Cupei României. Acolo, „U” a eliminat-o pe rivala din oraș, CFR Cluj, și s-a calificat în finala disputată la București, cu Steaua. Meciul a fost pierdut clar, cu 0-3.
Ei bine, în 2016, suporterilor li s-a promis căechipa se pregătește s-o ia de la zero, din liga a patra, și că își propune ca, peste trei sezoane, adică fix în anul centenarului, să revină pe prima scenă fotbalistică a României.
Suntem în 2020, iar „U” Cluj se zbate în mediocritatea Ligii a-II a, terminând campionatul la doar trei puncte distanță de primul loc retrogradabil.
În 18 iunie, ca şi cum nimic nu i-ar fi de imputat, nici măcar papagalii numţi în sinecuri la „U” Cluj, Emil Boc declara (citez):
”U Cluj va primi finanțare în continuare și vă asigur că nu este departe momentul în care acest oraș va avea din nou brandul Universității la cel mai înalt nivel. Va veni și momentul acela, dar e mai greu pentru că e o echipă publică, nu e o echipă privată cu sponsori privați. Ar fi o soluție privatizarea, dar aduceți-l, bată-l vina, pe sponsorul acela privat care să vină să vrea să investească bani. Am avut odată un experiment din acela și abia am scos echipa de la desființare. Cât am luptat să nu dispară brandul și să-l salvăm. Dar asta este, investitorii aceștia privați, eu nu mă prea pricep la fotbal dar consider că proiectul acesta trebuie să rămână unul curat, transparent, public, să crească frumos și să ajungă acolo unde îi e locul”.
(„autoritățile publice”, „clubul Universitatea”, „pentru că” „este un brand al acestui oraș”…)
De 20 de ani, sub manageriere politică, nu economică, „U” Cluj „nu este departe de momentul” gloriei absolute. De 16 ani, Emil Boc se zbate din gură, mitraliind cuvinte şi atât ca să salveze brandul „U”.
Observaţi-i modestia: „eu nu mă prea pricep la fotbal dar consider că proiectul acesta trebuie să rămână unul curat, transparent, public, să crească frumos și să ajungă acolo unde îi e locul”.
Transparent?
Curat?
Cu Radu Constanţea şi restul trupei de sinecurişti de bani gata plini de muci în freză şi de impresii la conducerea acestui club?
Maestre, dacă tu zici că nu te pricepi la fotbal, Constanţea nici să se şteargă singur la fund nu ştie în domeniu!
Şi, gata!