Am fost pentru a doua oară la ,,Livada de vișini”, la Teatrul Național, de parcă o dată nu ar fi fost de-ajuns! Am mers, probabil, dintr-o pornire masochistă, fiindcă masochismul tot e acum la modă, și am primit exact ce mi-am dorit: suferință cruntă!
Timp de aproape 3 ore, într-o saună infernală, pe niște scaune ce-ți transformau fesele în rană deschisă, am urmărit o scălămbăială magistrală, fără cap și coadă, din care, deși eram la a doua vizionare, la fel ca prima dată, nu am înțeles nimic. Era ceva despre o livadă de vișini, care urma să se vândă, și, vai, ce tragedie!, ce scene fetide de sex fără noimă, ce dezbrăcări de actrițe/actori ce-și unduiau falnic nurii, respectiv penisul, în fața spectatorilor, dintre care unii minori.
Subiectul acestei piese, din câte am înțeles eu, e penisul unui actor, căruia nici nu-i dau numele, ca să nu-l fac de rușine. Livada de vișini e, cred, un pretext pentru arătarea cucului, într-un decor complet alb, ce simbolizează, probabil, nu puritatea, ci mai degrabă, nulitatea și vidul de sens al întregii reprezentații.
„Livada de vișini” e o flegmă teatrală, scuipată pe scenă, sau chiar direct în ochii spectatorilor, din fundul gâtului, cu mult mucus și cu foarte puțin talent. Poate acestei magistrale reinterpretări și viziuni asupra textului cehovian ar fi trebuit să îi fie schimbat și titlul, dacă tot i s-a denaturat complet sensul. Ar fi fost mai pertinent să i se spună: Livada de vii și ne …!, la propriu. Pentru că o scenă de sex mai explicită și mai proastă, doar în filmele erotice japoneze de mâna a paișpea mai vezi. Dacă există așa ceva. Dacă nu, ar trebui să existe, ca să le dea clasă ăstora de la Teatrul Național, să învețe și ei cum se face-un sex adevărat în fața publicului, dacă tot s-au apucat.
Cel mai tragic în toată această mascaradă ieftină e că actori geniali sunt puși să joace aberant, să sporovăiască logoreic, ca niște gaițe, să ne-arate cucul și curul, fără ca asta să aibă vreo legătură cu piesa, doar așa, de amorul artei, de parcă noi n-am mai fi văzut, sau de parcă ne-am fi dorit să vedem. Pentru asta există site-uri porno și cluburi de striptease, de la teatru ne-am aștepta totuși la altceva.
Dar, nu e nicio problemă. Pentru ca să putem aprecia lumina, trebuie să existe și întunericul, iar după un atât de profund întuneric al minții, vom putea aprecia prin contrast mult mai autentic alte piese mai bune, ce nu o dau într-un asemenea hal cu arta teatrală pe după cireș… scuzați, pe după vișin!
Livada de vii și ne plictisim de moarte e moartea pasiunii teatrale și e o piesă nerecomandată minorilor și majorilor cu bun-gust artistic. În rest… cântă cucul în livadă, cine vrea, meargă să-l vadă!