Analiza

Lipsa de educatie naste discriminare. Pentru un tanar cu handicap, agentia e inchisa la orice ora

Ciprian are 38 de ani si este una din victimele poliomielitei, avand handicap de grad 2 si deplasandu-se cu ajutorul carjelor. A fost abandonat de parinti la varsta de 6 luni si a crescut intr-o casa de copii, la Jucu.

Desi nu are familie si locuieste in Germania, a prins drag de Cluj. Aici are prieteni dragi, pe  care ii viziteaza de 2-3 ori pe an. Si nu vine singur, ci cu batranul al carui asistent personal este.

Insa astazi a avut parte de un episod care nu face cinste nici romanilor, ca natie, nici companiei din partea careia a primit “palma”.

Ciprian a vazut un afis in vitrina unei agentii de turism si vroia sa intre, pentru a-i cumpara un bilet de avion prietenului sau la care vine in Cluj, incercand sa-l surprinda placut. Insa surpriza deloc placuta a avut-o el, cand a bagat capul pe usa, pentru a saluta. I s-a raspuns ca este inchis. Tanarul a intrat, totusi, nevenindu-i sa creada ca are parte de discriminare ziua in amiaza mare, in anul de gratie 2016, in centrul orasului de 5 stele, Cluj-Napoca.

Abia cand a spus ca vrea sa cumpere un bilet parca a avut parte de mai multa intelegere, insa le-a intrebat pe angajatele agentiei de turism Kusadasi, de pe strada 21 Decembrie 1989, ce le-a facut si de ce au atitudinea aceasta.

Intrebate, la randul lor, angajatele au incercat sa se apere.

“Nu stiti cati ciudati intra in fiecare zi. Avem si clienti tigani, si persoane cu handicap, dar si multi ciudati care se perinda prin fata geamului sau care intra doar ca sa cerseasca. Chipul nu l-a ajutat pe baiat si, cand l-am vazut mai colorat, i-am zis ca e inchis. Nici macar nu i-am vazut carjele, se apara Daniela Maxim, agent de turism la agentia Kusadasi. In plus, aceasta sustine ca un individ „colorat” a incercat sa ii sustraga colegei ei portmoneul din poseta, iar de atunci cele doua agente de turism sunt mai precaute si „daca intra, nu mai ai cum sa-i scoti din agentie, asa ca mai bine nu-i lasam sa intre, le spunem ca e inchis”.

In apararea ei, femeia mai spune ca tanarul le-a intrebat pe ea si pe colega ei cate clase au si cum de-si permit sa-l trateze astfel, dar si ca agentia isi rezerva dreptul de a-si selecta clientii.

“Buna ma numesc Dragu Ciprian pers cu handicap de gradul 2 astazi 08.07.2016 la ora 12:20 am vrut sa intru in Agentia din Cluj pentru a cump un bilet de avion si nici nu am deschis bine usa la agentie ca doamna mi-a rasp ca este inchis. Dar am intrat si nu era inchis de fapt doamna nu a vrut sa ma lase inauntru pt faptul ca sunt in carji si pt faptul ca a crezut ca sunt cersetor. Eu locuiesc de 11 ani in Germania si nu am patit niciodata asa ceva. Doamna mi-a zis ca daca nu imi convine sa fac reclamatie la emailul asta. Va spun sincer ca doamnele angajate de la agentia din Cluj orice pers cu Handicap le privesc ca pe niste hoti, cersetori plus de asta ma facut handicapat. Credetima ca datorita faptului cum am fost tratat de Agentia din Cluj am tremurat si sufar enorm de mult.

As dori sa se rezolve cat mai repede cazul meu inainte sa plec in Germania la lucru instai de Firma dumneavoastra acest caz intra la DISCRIMINARE”, e masajul trimis de Ciprian conducerii societatii.

Pana acum, nici Ciprian Dragu si nici Ziar de Cluj, care a cerut o pozitie oficiala, nu au primit niciun raspuns la solicitarile catre agentia-mama Kusadasi din Bucuresti, pe motiv ca niciun membru din conducerea societatii nu e in tara.

In Germania, unde locuieste si munceste de 11 ani, Ciprian nu s-a intalnit niciodata cu o astfel de situatie, pe strada, la cumparaturi, la locul de munca.

“Stii, eu am piciorul drept mai scurt cu 5 centimetri. Ma simt mai bine cand e gol. Daca ma duc la cumparaturi in supermarket fara nimic in picior, acolo nimeni nu schiteaza niciun gest”, precizeaza Ciprian.

Ciprian a mai intentat un proces companiei nemtesti care i-a produs proteza. “Mi-au calculat gresit un unghi si am suferit cumplit din cauza durerilor. Nu cred ca stiti ce inseamna o durere violenta, continua”, precizeaza tanarul, care plateste o “asigurare lunara” pentru asistenta juridica. Nici in acest caz nu ar vrea sa lase nesanctionata durerea sufleteasca, de aceasta data, insa nici nu stia cui sa se adreseze.

 

Acum, dupa experienta nefericita cu proteza, prefera sa mearga in carje, pentru ca are o viteza mai mare si se mentine in forma.

Ii place sa faca miscare, iar cand se afla la Cluj, merge aproape zilnic pe jos, de pe Calea Motilor pana la Opera si inapoi, doar pentru a vedea oamenii, pentru a se misca si pentru a respira aerul orasului.

In Germania, tanarul are loc de munca. Are postul de “secretar”. Este asistentul personal al unui pensionar.

“Domnul are 84 de ani si nu il pot lasa singur. Nu ma indur sa il las, 2-3 saptamani, cat lipsesc eu”. Asa ca il aduce cu el, ori de cate ori vine in tara. A mai facut cursuri de calificare si ii place viata din Germania, insa tot Clujul il iubeste mai mult.

Si nu poate decat sa se intristeze, sa sufere cand i se intampla astfel de nedreptati. A mai fost discriminat o data, in urma cu 4 ani, intr-o agentie bancara din Turda.

Emanuel Ungureanu, presedintele Asociației pentru Solidaritate și Empatie “Delia Gradinaru” s-a declarat socat de patania tanarului.

“Sunt socat! Chiar sunt socat de aceasta atitudine. Noua nu ni s-a intamplat niciodata asa ceva! Copiii au mai fost discriminati la mare, la masa, in sensul ca mai erau persoane care se ridicau si plecau sau se uitau lung la ei, dar nu chiar asa”, precizeaza Ungureanu.

Si cu atat mai mult nu ii vine sa creada ca e vorba de o agentie de turism, mai ales ca o alta agentie clujeana ii ajuta de 12 ani pe copiii dependenti de dializa sa vada marea, excursie care fara ajutorul Eximtur le-ar fi imposibil de finantat.

Dupa un exercitiu de memorie, si-a amintit de un caz, petrecut in urma cu doi ani, cand niste copilasi aflati in tabara au fost luati pe sus dintr-un magazin de fite, doar din cauza culorii pielii si din cauza unui incident care nu avea legatura cu micutii, un furt care avusese loc in respectivul magazin, motiv pentru care paznicii au dat dovada de exces de zel. Probabil, din cauza incarcaturii emotionale, aceasta amintire neplacuta fusese reprimata.

Oricum, asociatia s-a oferit sa il ajute pe Ciprian, oferindu-i consiliere psihologica si juridica gratuita.

In orice caz, orice angajat care lucreaza cu publicul, indiferent daca e de la companie privata sau de stat, ar trebui sa treaca printr-un training care sa il invete sa gestioneze fiecare situatie in parte, pentru a nu mai rani, pentru a nu mai discrimina si pentru a intelege ce este empatia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *