E ora 10 dimineata si chiar daca e soare frigul iti ustura obrajii. In curtea Primariei o armata de oameni stau impartiti in trei grupuri. Poarta veste reflectorizante peste gecile groase si sunt inarmati cu spacluri, saci menajeri, galeti si detergenti. Sunt cei 21 de asistati social care s-au prezentat la apelul de munca de astazi.
Primesc cateva zeci de lei pe luna, iar pentru asta trebuie sa lucreze un anumit numar de ore in folosul orasului. Astazi vor curata stalpii si mobilierul stradal de afiselelipite ilegal. E plin centrul orasului. Alta data aduna gunoaiele lasate de cei care ies la picnic sau curata parcurile si spatiile verzi. In fiecare an se intocmeste un plan de actiuni pentru lucrarile de interes local, lucrari care urmeaza sa fie efectuate de persoanele apte de munca beneficiare de ajutor social sau cantina sociala. Planul pentru acest an s-a votat in martie in Consiliul Local si s-a estimat un numar mediu lunar de 7.610 de ore de munca.
VasileMoldovan, seful Serviciului de spatii verzi, monumente istorice si ecologie urbana, i-a impartit in trei echipede cate sapte persoane. Fiecare echipa are un supraveghetor de la Politia Locala care se asigura ca lucrurile merg asa cum trebuie.
“Aliniati-va fiecare cu echipa lui, sa va vad”, spune el, iar oamenii se conformeaza.
Din multime iese o doamna care vrea sa munceasca astazi numai daca i se face carte de munca si in functie de pregatirea pe care o are. Nu este dispusa sa asculte argumentele din legea venitului minim garantat, ea are diplome si drepturi si vrea sa ii fie respectate. Moldovan o invita sa il astepte in birou, iar lumea se porneste la treaba.
Frigul parca e si mai patrunzator, e de mirare ca nu ingheata apa in galetile noi de tabla stralucitoare. Echipa doi, cea a inspectorului Calin Suciu are de curatat zona de magazine din Piata Lucian Blaga, strada Gheorghe Sincai, Memorandumului, 21 decembrie, Cuza Voda, Piata Mihai Viteazu, Parcul Caragiale si Piata Muzeului.
“Nu facem cu heirupul, incet si cu treaba buna”, explica Moldovan.
Oamenii sunt umili, cu ochii in pamant, nu scot o vorba. Sunt 5 barbati si doua femei in echipa asta. De indata ce trec strada asalteaza un cos de gunoi. Care cu spaclul, care cu unghiile incearca sa dezlipeasca abtibildurile lipite pe plasticul verde.
“Haideti, doamnelor, cu un pic de apa, sa se inmoaie”, spun barbatii, dar apa e nicaieri. Au uitat sa umple galetile, nu au fost la fel de prevazatori ca cei din echipa cealalta. Problema se rezolva repede, de la shaormeria din Piata se gaseste repede un pic de apa calda. Cu manusi de cauciuc inmoaie laveta in apa cu detergent si freaca de zor cosul de gunoi. Poarta manusi de cauciuc pe o mana, iar cealalta e deja inrosita de frig.
“Nu e atat de frig, ne trece”, spun cele doua femei pe care le asteapta opt copii in Pata Rat.
“Majoritatea sunt din zona aceea. Este si cand avem 40 de persoane, dar mai absenteaza. In general sunt constiinciosi, nu am avut probleme cu nici unul”, subliniaza Moldovan.
Oamenii razuiesc de zor lipiciul gros de pe stalpi, aracetul intarit pe sub afisele care invita la spectacole si concerte. Marian este rebelul grupului. Nu vrea sa isi puna vesta reflectorizanta. O tine intr-o mana si cu cealalta razuieste ramasitele de afise cu tot cu rugina de pe usa care ascunde contorul de gaz. Locuieste singur pe Valea Chintaului, are 142 de lei ajutor social si e scarbit de tara asta. A lucrat in Germania intr-un abator la 88 de kilometri de Dortmund. A venit sa ierneze acasa, si abia asteapta sa se intoarca.
“Am 57 de ani si nu ma angajeaza nimeni. Toti cer un numar de telefon si dupa aia nu mai suna niciodata. Despre munca pentru oamenii de varsta mea de ce nu se vorbeste nicaieri? Tot de locuri de munca pentru tineri, dar pentru cei ca mine? In tara asta toti fura ca in Texas, toti parlamentarii”, conchide el.
Despre Germania are numai cuvinte de lauda.
“Acolo nu se fura, acolo nu se ia spaga. Te duci la doctor, platesti 10 euro, dar stii ca aia inseamna consutatia, nu umbla nimeni sa bage in buzunarul medicilor 5 euro. Aici nu e de trait, ce sa fac pana la pensie? Banii astia, 142 de lei oentru ce iti ajung?”, se intreaba el.
Intre timp fasiile de hartie cazute pe jos se aduna in saci menajeri si grupul inainteaza. A trecut o jumatate de ora si suntem tot pe strada Gheorghe Sincai. Afise ilegale sunt la tot pasul si nu se lasa indepartate asa de usor. E o munca fara sfarsit, la cateva zile locurile curatate si spalate acum de asistati se umple din nou de afise si abtibilde.
“E foarte greu sa ii identifici. Vine cu o bicicleta, pune stickerul si a plecat. Nu ai cum sa il gasesti”, spune Moldovan.
Oamenii prind curaj si devin mai vorbareti, dar nu se plang. Nici de soarta pe care o au, nici de frigul care le intra in oase. Doar domnul Baciu, cu o mustata neagra, deasa isi doreste cu desavarsire o tigara.
“La orice loc de munca ai o pauza. Nu stiu cat e ceasul ca nu mai am ceas de cand mi l-au furat. 10:45? Eu as vrea sa fumez o tigara”, spune el, uitandu-se la domnul Moldovan.
Nu-i interzice nimeni si si-o aprinde cu foame. Grupul ajunge pe Memorandumului. Frigul e la fel de taios, apa e de mult rece in galetile de tabla. Pe asistati ii asteapta inca ore bune de raspalit afisele care ii cheama la spectacole la care nu o sa ajunga niciodata.