Azi, România “dodoloață” (ce-a mai rămas din ea), împlinește 98 de ani. O vârstă frumoasă, extrem de “tânără” pentru o țară care nu a reușit încă să-și atingă maturitatea, rămânând încă o “copilă” (a Democrației) – mai ales din cauză că a fost îndelung abuzată de către politicienii săi.
Să ne sărbătorim Patria, dar să nu uităm alături de cine.
Când îi veți vedea pe urmașii ideologici ai Partidului Comunist Român făcând mătănii prin piețele României de Ziua de 1 Decembrie – toată șatra Grupului Infracțional Organizat, numit când FSN, când PDSR, PRM, PUNR, UNPR, PP-DD, PSD, USL șamd -, să nu uitați că, decenii la rând, profesorii de istorie trebuiau să le şoptească elevilor că Partidul Comunist Român a fost trecut în ilegalitate, în perioada interbelică, pentru că nu recunoştea legitimitatea hotărârii de la Alba Iulia şi a tratatelor de pace declarând că România a cotropit teritoriile altor state, subjugând popoare străine.
Să nu uitați că pentru a pângări ziua de 1 Decembrie, la 1 Decembrie 1948 se decretează desfiinţarea Ritului bizantin al Bisericii Romano-Catolice prin unirea sa cu Biserica Ortodoxă Română, “uitând” că memorandiştii au fost preoti greco-catolici. Rezultatul a fost alte mii de deţinuţi politici. Alături de greco-catolicii care au refuzat să recunoască Decretul din 1 Decembrie 1948 erau şi membrii unor mişcări ortodoxe precum Oastea Domnului şi Rugul Aprins, clericii ortodocşi care au protestat împotriva comunismului, abuzurilor sovietice, membrii unor culte interzise de regimul sovietic (adventişii, martorii), mai ales grupările care au colaborat mai puţin cu securitatea.
Să nu uitați și să-i tratați cu scârba necesară pe urmașii ideologici ai Partidului Comunist Român.
La mulți ani, România!
Scârbă veșnică nevolnicilor care te abuzează fără un Proiect concret de țară – altul decât propria lor prosperitate!